Martiriul Sf. Gheorghe reloaded sau despre lumea în care, totuși, trăim

Oamenilor,

După cum poate ați avut prilejul să observați pe aici (nu țin minte ca vreunul dintre voi să fi experimentat asta pe propria piele, live și în exclusivitate vreodată. Dacă da, probabil ați meritat-o.), sunt o babă ușor enervabilă. Nu știu de ce. Terapeutul zice că am probleme de furie. Eu zic că am soluții de furie. Există, recunosc, o îngrijorătoare tendință direct proporțională cu vârsta de a mă enerva tot mai puțin, poate din cauză că încep să accept realitatea că majoritatea semenilor mei sunt niște cretini, poate din cauză că încep să mă feresc mai eficient de contactul prelungit cu alergenul. În ciuda acestei tendințe, dracii din dotare rămân, conform ultimelor măsurători, în cantitate suficientă pentru încă vreo cinci secole. Deci sunt o babă nervoasă și cu la fel de multe șanse să rămân așa, pe câte motive de nervi există în jur. Adică teoretic finite, dar practic nu prea.

Dintre toate aceste motive, știți ce mă enervează cel mai tare? Să nu știu pe cine ar trebui să mă enervez. Există adepți ai celor mai imbecile teorii ale conspirației care mă enervează mai puțin decât să nu știu în direcția cui să scuip flăcări, pucioasă și buzdugane. Pentru că nu pot să fiu furioasă pe tot Universul deodată. Vârsta aia a trecut de mult, și mi se pare că nici măcar nu mai e la modă. Punk may not be dead, but it’s so passé.

Să luăm cazul Sfântului Gheorghe pictat pe peretele din centru. E ușor să înjuri BOR la faza asta, că s-a opărit când a văzut un Sfânt Gheorghe interpretat modern și, cum BOR are probleme istorice și isterice atât cu interpretarea, cât și cu modernitatea, a sărit cu trafaletul sfințit să acopere blasfemia. Poate țineți minte că nu de la înjurat BOR mă dau înapoi în viață.

poza de pe hotnews

poza de pe hotnews

Doar că, din câte am înțeles eu, de data asta BOR a fost beneficiarul întunericului minții, nu agentul lui. Dacă am înțeles greșit și știți voi o altă versiune a poveștii decât aia pe care o știu eu, anume că de fapt o turmă de oi creștine care nu merită să locuiască în orașe și să aibă apă caldă a început să sughițe și să plângă că aolio, ce-i parascovenia asta, și a făcut cerere să fie înlăturată, vă rog tare mult să ne-o spuneți și nouă, tuturor celor care abia așteaptă motivul de înjurat BOR săptămâna asta. Dacă știți că oamenii ăia care au pictat peretele aveau toate autorizațiile și permisiunile administratorilor clădirii și Primăriei ca să facă asta, spuneți, ca să ne putem enerva cu argumente. Abia aștept.

Dar așa pe ce să te enervezi? Că românii sunt în majoritate zdrobitoare imbecili, superstițioși și retrograzi, bașca absolut analfabeți (și) vizual? Sigur că sunt. Hello. Trăim în țara în care e posibilă Catedrala Mântuirii Neamului Prost și-n care lumea se calcă-n picioare ca să pună botul la mumii și apă-n sticle de plastic, dar nu se spală și crede că hipertensiunea trece cu cozi de cireșe. Nu poți să te enervezi pe o nație întreagă fără să devii tiran psihopat sau unabomber. Sau, mai rău, idealist.

Bine, capacitatea mea aproape infinită de enervare poate suporta și un vinovat colectiv. Doar că, fir-ar a dracu de treabă, dacă s-au adunat destui cretini care au avut o problemă nu atât cu opera murală în cauză, cât cu subiectul ei și cu iconografia adoptată, e rău. Pentru că e corect din punct de vedere democratic, cât timp nu s-au adunat mai mulți amatori de artă urbană care să zică că e bine, iar în fruntea lor să fie posesorii clădirii și artiștii autori, cu avizele în dinți și topoare în mâini. Sau nu m-am uitat eu la știri destul încât să văd asta: un protest egal ca forță și opus ca direcție. Ha?

S-au făcut glume pe Facebook. S-a făcut și pagină memorială pe Facebook sau ceva. Foarte tare și foarte inutil. Putem să facem mișto de mintea înapoiată a opiniei publice românești, fie ea și urbană, doar că dacă ne gândim o secundă nu prea ne dă mâna, pentru că 1. nu e nici o surpriză și 2. e o realitate scârboasă în mijlocul căreia nu prea avem multe soluții la a trăi. E ca și cum ai râde de păduchi la stână.

Așa că explicați-mi și mie: pe cine ne enervăm? Că sunt dispusă, să moară bufnița Peracle, doar că nu știu unde să mă uit. Și aș prefera tare mult să nu trebuiască să mă enervez pe ceva atât de inevitabil și abstract ca opinia publică românească, pentru că mi se pare futil. Or, există multe cuvinte care încep cu „fut” și-mi plac, dar nici unul dintre ele nu e „futil”.

PS: că veni vorba despre blasfemii mai sus și că tot e util să ne amintim din când în când printre ce amibe trăim de fapt, poftim termen de comparație: Norvegia tocmai a decis că, legal, blasfemia nu există. Aici mi se pare că e de discutat: avem o jumătate de lume care, în fața unor scelerați fără simțul umorului și noțiunea de libertate de expresie și opinie, a decis că problema e la scelerați, nu la restul lumii. Și avem cealaltă jumătate de lume, care de fapt e cam trei sferturi și în care trăim și noi, bălăcindu-ne încă în Evul Mediu, unde scelerații suntem noi. Nu sunt eu, nu sunteți voi. Dar suntem noi, și abia asta mă enervează.

16 comentarii

  1. Există un cuvânt greu și nedefinit de religia creștină: sacru !
    Catolicii l-au asimilat și l-au pus pe seama virginității Fecioarei.
    La ortodocși, sacru nu există.
    Este de vină și latura greacă a credinței, nu cea latină.
    În greacă sunt mult prea multe cuvinte care definesc sacrul (topos -ce îmi vine repede în minte), religia ortodoxă română n-a preluat mare lucru, limba fiind de sorginte latină, de aceea ne aflăm niciunde.
    Avem o religie condusă de bigoți, de avari, de curvari, de mistici, de proroci, de proști; și asta caracterizează în final întreaga turmă.
    Întrebați un preot ortodox ce înseamnă sacru, surprinderea se va citi pe fața lui, neștiința și prostia îl vor da de gol.

  2. petronie, aproape ca te-ai scos cu ocazia cearsafului plimbat la manifestatia de sambata. acela pe care scria, bineinteles: „Nu mai tăia copacii, coaie, respirăm acelaşi aier!”

  3. N-am prea mult timp, dar eu cred sincer cateva lucruri: nu, marea majoritate nu suntem cretini. sau nu avem o doza semnificativa de cretinism. mai cred ca doza de cretinism este evidentiata odata cu anturajul. in adunaturile mari gen Bucuresti, bursc, de ambele parti (si cretinii si cei ce ii injura) sunt scosi imediat in evidenta.
    In tara, sunt mult mai multe lucruri pe care BOR ar putea sa le dea jos din diverse motive, dar pentru ca nu au fost date la stiri, nu intereseaza pe nimeni. ganditi-va la cate un preot raspopit ca are propria parohie cativa ani, si pana nu ajunge la stiri, nu intereseaza pe nimeni din BOR.
    nu stiu cum a ajuns o astfel de pictura (tot anturajul probabil) sa fie perzentata la stiri si normal ca doza de cretinism (a se citi lipsa de educatie dupa parerea mea) a luat amploare. era evident unde se va ajunge, chiar din momentul aparitiei la tv. doar cei „odihniti” au timp sa reactioneze si evident ca par majoritari.
    de ce devine asta subiect de enervat babe, imi scapa.
    va propun eu un subiect: ce e de facut cu presedintele? refuz sa las si pe altii sa treaca prin deceptia Constantinescu, pentru a nu naste nonstrii. hai sa ne sesizam din timp si sa prevenim cumva un dezastru.

  4. box, dezastrul e in plina desfasurare, de-asta nici nu se vede decat din afara influentei A3, unitisalvam etc. sa auzim de bine peste-un veac si ceva, ca mai devreme nu misca firicel de mustata contra clanului lu’ pontache parsivul. http://adevarul.ro/locale/iasi/adevarata-scrisoare-primarului-nichita-iesenii-cretini-isterici-1_55507951cfbe376e3511ef70/index.html

  5. Scorchfield, de acord ca ortodocsii aplica foarte dubios conceptul de sacru. Asta pentru ca-l confunda cu superstitia. Ortodocsii romani, mai ales, confunda o gramada de chestii cu superstitia: meteorologia, medicina etc. Insa pasul care o sa ma bucure pe mine, si care ma face sa vreau sa ma mut in Norvegia, nu e intelegerea corecta din punct de vedere spiritual a ideii de sacru. Ma doare-n cur de asta. Importanta mi se pare, dimpotriva, intelegerea ca ce e sacru pentru unii e profan pentru altii, si asta nu e o insulta dupa cum nu e o insulta ca eu am ochii caprui si altii au ochii albastri sau verzi. Ce n-am inteles eu insa, ca sa ma asortez pentru singura data in viata mea cu crestinii ortodocsi, e legatura dintre sacru si „topos”. Cred ca am inteles gresit ceva pe undeva. S-a mai intamplat.

    Jesuischarlie, daca chiar as fi fost tipa aia cu cearsaful, m-as fi simtit insultata ca ai scapat un typo (sper) in indemnul meu din rarunchi. Dar nu sunt, asa ca doar observ. N-am dat nas in cearsaf cu ea, din pacate, ca o pupam si o caram in brate.

    Voxpopuli, eu am mai mult timp si cred mai multe lucruri. Printre ele, ca daca ai impresia ca cretinismul se aduna la orase, inseamna ca n-ai luat contact direct cu mediul rural romanesc. Te felicit si te invidiez pentru inocenta. Sigur ca, logic, asa ar fi. Doar ca, la fel de ilogic ca multe alte chestii in lumea asta, cretinismul pare sa fie complet imun la distributia demografica si mai degraba legat de educatie si capete exoanale (ca sa n-avem nedumeriri, asta se refera la starea individului de a nu avea capu-n cur). Chestia de mai sus e subiect de enervat babe dintr-un motiv triplu: 1. baba de mine are un topor de ascutit mereu in directia BOR, din motive de sensibilitati personale la mentalitati voit retrograde si mai ales retrogradante. 2. sunt o fana declarata in repetate randuri a artei urbane facute bine. 3. am suficiente provizii de draci incat sa ma enerveze mintile cu ochelari de cal si busuioc in san. 4. traim intr-o tara gri si urata, si polonezii fac o treaba buna la Lodz pe care ratam orice ocazie s-o facem si noi. Simplu. Cat despre motivul tau de furie, dezvolta-l. Mai precis, de ce anume esti furios? Pe care actiune / inactiune a omului? Ca sa stim cu totii ca vorbim despre aceleasi lucruri, chestie care e utila din cand in cand intr-o conversatie, fie ea despre berze sau despre presedinti.

    Jesuischarlie 2: cu privire la Ponta, om vedea, hehe. Cu privire la Nichita, omul e atat de dinozauristic si de gretos incat e aproape fascinant.

  6. Ahhhh…! bat câmpii degeaba.
    „Omul sfințește locul!”
    ar fi doar ce-am auzit de mic copil, restul ce-am mai citit nu mai contează.

  7. Lucrez la 200 m de peretele ăla. Acum e lins cu alb și cineva, niște unii, au lipit,în format A4, replicile care circulă pe net.
    Arată ca o expoziție de artă în aer liber. Găsești acolo, permanent, 5-6 vizitatori. Fac fotografii peretelui, schimbă o vorbă. Mi-am deparcat mașina din zonă (lângă un mare tomberon de gunoi) și am plecat spre casă, Mulțumită că schimbasem o vorbă și un salut cu vizitatorii,
    Dacă BOR sau Bunul Dumnezeu a făcut posibilă această întâlnire cu câțiva oameni normal-inteligenți, e de bine.

  8. Scorchfield, cateodata imi place sa fac exercitii de hermeneutica a ermetismului. Sa presupunem ca mi-am consumat cateodata pe ziua de azi si sa intrebam despre ce vorbesti, sau sa ridicam din umeri la ceea ce pare sa fie compus dintr-o expresie, un proverb si o constatare deprimanta?

    Renata Carageani, azi m-am dus si eu pe-acolo. Am gasit niste gunoaie de cladiri si niste gunoaie de oameni care m-au facut sa inteleg, brusc, situatia. Stai sa vezi.

  9. Antropologic, spațiu acesta a fost locuit de oameni deștepți în perioada Cucuteni – Gumelnița – Tărtăria.
    Antic, strămoșii noștri știau de legenda „sinucisului pe vârf de munte”, Decebal. Cuceritorii de atunci, cei de la Roma au ridicat o Columnă și-au scris istorii despre noi.
    Noi cei de azi, cei care am rămas în țară, cam pe aici ne învârtim.
    „Omul sfințește locul, dar și îl spurcă dacă vrea!”
    Dar nici nu vrem să pricepem că marea majoritate locuitorilor de pe aceste meleaguri văd lucrurile foarte diferit decât vezi tu, sau decât văd eu. De ce? Lipsa de educație, atât.
    Conducătorii i-am ales și îi merităm.
    Doar de la cei tineri mai sper, eu am trei bucăți.
    Degeaba te superi pe hermeneutica mea.

  10. Scorchfield, in discutie era ermetismul, nu hermeneutica. Cred ca am mai spus-o cuiva pe aici, daca erai tu, imi cer scuze ca ma repet. E destul de frustrant cind ai in fata un interlocutor care-ti lasa senzatia ca are ceva inteligent de spus, dar nu intelegi nimic din ceea ce spune. E, pina la urma, o chestiune de politete sa-ti formulezi interventiile intr-un mod accesibil celorlalti, mai ales in cazul in care esti vizitatorul si nu gazda.

    Babo, eu sint asa de siderat de toata povestea incit de zile intregi citesc chestii despre ea si nu reusesc nici sa ma enervez, nici sa inteleg ce s-a intimplat de fapt. Probabil ca prin tonele de postari au existat si informatii despre cine, ce, cum si de ce, da’ n-a ramas nimic in cap. Cea mai buna descriere a reactiei mele la absurditatea asta, cu o expresie pe care, trist, constat ca o folosesc din ce in ce mai des, e „nici nu stii ce dracu sa mai zici”.

  11. Eu încerc să provoc, am uitat de multe bloguri care treceau în revistă meteorologia evenimentelor culturale asemeni prețului de orez din China. Mai doresc și explicații din partea celor ce scriu, mea culpa.
    Am curiozitatea să pișc babele de cur, să văd cum țipă și dacă țipă.
    Pot să sugerez un youtube:

    așa în limba noastră

  12. Lucrul asta e vizibil si nu cred ca se supara nici o baba daca e piscata de cur, cu conditia ca piscatura sa ramina strict metaforica (nu mi-as risca integritatea corporala cu celalalt gen). Problema e ca vrem sa si intelegem ce vrea piscaciosul de la noi, altfel se constata doar existenta unei insiruiri de cuvinte, potential cu sens daca e sa te iei dupa convingerea pe care o emana, chiar potential inteligente daca te uiti macar la corecta utilizare a limbii romane, da’ perfect opace.

    Intentia ta, sint convins (Nu ma intreba de ce! Petronia m-ar putea acuza de exces de optimism, da’ asa sint eu), este una buna. Da’ punerea ei in aplicare, cel putin in locul asta si cu cititorii astia, lasa de dorit. Si cind doresti ceva, cum se intimpla in cazul meu acum, spui. Pe intelesul interlocutorului.

    Iau exemplu prima fraza din ultimul tau comentariu: „Eu încerc să provoc, am uitat de multe bloguri care treceau în revistă meteorologia evenimentelor culturale asemeni prețului de orez din China.” Ce legatura ar trebui sa presupunem noi intre incercarile tale de a provoca si faptul ca ai uitat de respectivele bloguri? Provoci in speranta ca iti vei aminti? Provoci ca sa nu mai uiti? Provoci ca sa nu fii uitat?

    Sper ca se intelege (stiu, e enervant sa faci genul asta de precizari, da’ mai bine sa fii sigur) ca problema nu este cu faptul de a incerca sa provoci. Stiind cite ceva despre babele reale care se ascund in spatele babelor fictive, te asigur ca nimeni nu fuge de provocari, ba din contra, toate le cauta cu luminarea (pe principiul „o luminare in minus de ars inutil la biserica”).

    Mda, scuze de pauza pedagogica.

  13. De Alberto Sordi nimic, de Veneția, de artă în general, de vreo idee, căci oricum n-ai pomenit nimic de arta murală, pentru că de aici am plecat cu nuiaua. Ce pedagog uituc, ce programă învechită, bănuiesc că ești în proces cu statul pentru ultimele rectificări bugetare în problema salarizării educației.

    Într-un film bun se pomenea de o lumânare ce arde la două capete, bagă de află, că știrea-i nouă.

    De pomenit are cine să mă pomenească nu-ți fă griji!

  14. Mda, se pare ca baba Petronia are dreptate uneori.

  15. lui s’field, pentru neconsolarea pierderii diavolului verde sub stratul de var alb, acest Gil Scott-Heron https://www.youtube.com/watch?v=LQHrEcdQ5pk


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s