Un fenomen optic marcă românească: a nu vedea pădurea de copaci, cazul muralei Sf. Gheorghe

Oamenilor,

E clar că, în ce privește Sfântul Gheorghe văruit de pe perete, idioțenia endemică întreținută constant de BOR a ajuns, în final, să dea roadele așteptate fără intervenția directă a grădinarilor (să nu credeți că dacă nu scuip în direcția BOR de data asta, vina, indirect și undercover, nu-i tot a ei și a înapoierii sociale pe care o încurajează și întreține). Prin urmare, astăzi, când am descins în mijlocul tribului ca să observ pe teren sălbaticii în mediul lor urban natural, știam cam la ce să mă aștept.

Prin urmare, pe la ora opt m-am dat plecată dintre niște mormane de cărți care, oricum, îmi cădeau în cap. Și m-am dus în piața Sf. Gheorghe, lângă biserica Sf. Gheorghe, ca să văd cum nu mai e Sf. Gheorghe. Din fericire, am avut prevederea să nu las relatarea optimistă a cititoarei noastre Renata Carageani să-mi trezească vreo brumă de speranță, și bine am făcut.

Căci ce-am văzut eu când m-am învârtit nițel prin piață? Că am avut dreptate: există două feluri de oameni acolo, ca peste tot în centrul orașului. Cei spălați, bine îmbrăcați și accesorizați, în tranzit spre și dinspre tramvaie, autobuze, metrou și birou. Ei sunt cei care-ți pot da, la prima vedere, iluzia că centrul orașului începe să arate bine, ca un fel de oraș normal, cum ar veni. Doar că ei, ca și clădirile frumoase și bine restaurate din zonă, sunt acolo pentru afaceri. În afară de afaceri, nu-și prea permite nimeni să rezide și să activeze în centru. Firesc, hai să nu ne facem că Bucureștiul e singurul oraș în care așa stau lucrurile. Ceea ce lasă pe post de rezidenți și reședințe ale zonei celălalt tip de oameni și celelalte tipuri de clădiri: oamenii abia îmbrăcați, pentru că femeile dacă sunt tinere sunt curve active sau viitoare, iar dacă sunt bătrâne ce rost mai are să se acopere, și bărbații au senzația că nu există nici o diferență între maioul de exterior și cel de lenjerie, ba chiar și că nu există nici o corelație între dimensiunea hainelor și cea a corpului pe care un om normal la cap ar putea fi tentat s-o ia în considerare când se îmbracă. Iar clădirile: jegoase, cu ce a rămas din tencuiala originală de la 1900 strecurată printre găuri care merg până la cărămidă, cu tocuri de geamuri putrezite și geamuri sparte, care put a urină și a rahat sau a câine murdar și unde chiloți murdari atârnă la uscat pe post de steaguri în balcoane.

Sigur, periodicele pavări ale zonei, starea de conservare și aspectul bun ale bisericii din mijlocul zonei, abundența de copaci și tot mai multele clădiri restaurate dau impresia că totul e pe drumul cel bun. De asemenea, ați putea fi tentați să credeți că hoardele de dubioși se datorează tocmai bisericii, care e un vad ideal pentru cerșetori și hoți de buzunare. Fals. Dovada cea mai bună tocmai ați văzut-o. Dintre spărgătorii de semințe înfipți etern pe scaune înșirate pe trotuar întru socializare zilnică, babele mai decrepite decât casele în care stau care cresc potăi vagaboande ziua și le dau drumul pe străzi noaptea, luptându-se vocal cu hingherii cu orice ocazie, și restul lumii care se perindă pe acolo, voi pe cine v-ați pune banii că s-a sesizat ultragiat de aspectul muralei? Sau că a fost mai susceptibil la sugestiile / șantajul popilor de la Sf. Gheorghe, că și asta mi se pare la fel de plauzibil?

Deci da. Idiotul este legiune, are gura mare și creierul mic. Nu asta e revoltător, în sensul în care revoltător poate fi în general ceva la care nu te aștepți sau contra căruia mai ai vreo speranță. Revoltător, și dacă vreți un motiv să vă plimbați cu toporul prin zonă abia ăsta mi se pare că e, este faptul că sensibilitățile estetice exacerbate ale locuitorilor zonei au fost jignite de iconografia neortodoxă a Sf. Gheorghe de pe perete, în timp ce asta

Fix lângă zidul proaspăt văruit, spre menajarea sensibilităților estetice locale

Fix lângă zidul proaspăt văruit, spre menajarea sensibilităților estetice locale

sau asta

Și asta e fix vis-a-vis

Și asta e fix vis-a-vis

deci cam asta, în ansamblu

Clădiri frumoase, ziduri proaspăt văruite și jeg. Mult jeg.

Clădiri frumoase, ziduri proaspăt văruite și jeg. Mult jeg.

trec neobservate, nu deranjează pe nimeni și sunt parte acceptabilă a peisajului urban. Așa arată, în caz că nu ați trecut recent pe acolo, zona de fix lângă și direct din fața peretelui de pe care Sf. Gheorghe a insultat experiența vizuală a locuitorilor cartierului. Exact lângă, respectiv în fața acestor mormane de eșec urban stă mândru proaspăt (dar economic, așa) văruit cel mai faimos calcan din București. O murală cu extratereștri și draci nu era ok. Jeg, ruine, mormane de gunoaie și scutece folosite, pe de altă parte, ok. Ce să faci, frate, doar n-o să te apuci să faci curat sau să dai o mână de tencuială și var pe un perete, cât să-l țină să nu cadă. Ej’ nebun? Păi nu ne mai ajunge să acoperim blasfemia care nu ne lasă să locuim în pace sufletească și să dormim noaptea liniștiți printre păduchi și șobolani. Suntem sensibili estetic și spiritual, coaie.

 Ca să încheiem cu un palate cleanser, că tocmai am vomat puțin în gură, zic așa. Dacă chiar s-ar materializa semipermanent chestia cu lipirea trucajelor vizuale ironice pe subiect care au circulat prin interneții românești de la acoperirea muralei încoace, așa cum povestea Renata într-un comentariu la postarea precedentă, ar fi superb. Nici n-ar trebui să fie definitiv. Doar sâmbătă noapte, de Noaptea Muzeelor. Pentru că anul ăsta Noaptea Muzeelor exact pe asta marșează: pe ideea de patrimoniu dispărut și neglijat. Sigur, motivul pentru care o să vedeți prin muzee sâmbătă noapte exponate acoperite cu pânză neagră ține mai degrabă de retrocedări decât de analfabetism urban. Dar parcă tare ar fi mișto dacă pe calcanul ăla ar apărea o cortină neagră, niște proiecții și dacă cineva ar filma chestia. Dau ideea gratis, în caz că ne citesc artiști.

Nu mai știu, am zis că jeg?

8 comentarii

  1. Babușco, ai absolută dreptate. Eu am întâlnit acolo, întâmplător și pe termen scurt, câțiva oameni normali și normal îmbrăcați, care vorbeau în fraze cu sens și fotografiau ”expoziția” de alternative, lipită cu bandă adezivă pe noul grund alb, care acoperea fosta murală…
    Altceva voiam să-ți spun. Ai făcut pozele alea cu muri, Mizerie cât cuprinde. Dar ia să admitem noi, prin absurd, că vine băiatul lui Suzanne Valadon, Utrillo, și pictează coșcovelile și ruinele astea și ajung într-o expoziție. Nu ți se pare UNIC, dintr-o dată?
    Și mai vreau să zic că ai pozat cu ochi de maestro și, rupte din context, imaginile sunt pline de poezie și tensiuni coloristice și alte căcaturi din care-și iau salariul criticii de artă.
    Înțeleg că ai vrut să surprinzi SORDIDUL cartierului, dar cartierul ți-a luat-o înainte.
    Vreau să zic că, în mizeria aia definitivă, trăiesc niște entități oarecum umane care sunt pacienții mei zilnici. Stau în ruinele alea în mod ilegal dar, când îi dor măselele la maxim, vin la Prăvălia mea farmaceutică și le dau tot ce e în protocoalele medicale antilagice ca să treacă noaptea. Le dau pe bani sau pe datorie sau de pomană, fiindcă durerea de dinți se comportă la fel cu ăia care ocupă teritorii pe drept și cu ăia ilegal aciuați între murii ruinelor.
    Pur și simpu sunt acolo, zeci de țigani pe care orice farmacie îi refuză și eu îi cârpesc la durerile lor, fiindcă suntem vecini.
    În de-a lungul anilor în care am ”colaborat”, ai fi uimită să constați ce cod al onoarei au, cei mai mulți dintre ei.
    Și dacă aș fi călcată de hoți în amiaza mare, n-aș activa alarma fimei de pază și nici 112, aș ieși în prag și-aș striga Vasileeee, Fulgericăăă, și incidentul s-ar încheia pașnic, în favoarea mea., Unde mai pui că primul ar apărea MAX, ciobănescul german al lui Furgerică, un câine cu care te înțelegi din priviri, Și ia deciziii înțelepte.

  2. @Renata: pot sa te rog sa strigi si sfantul gheorghe? poate raspunde vre unul. si daca au onoare selectiva ce?

    @Petra: trebuie sa vedem si dincolo de imaginea de ansamblu. sa vedem si ce ar putea deveni acea zona. dupa mine, daca trecea ne observata de televiziuni pictura, fie buna fie rea, avea sanse sa fie copiata si pe peretii din jur. si poate atunci devenea un model de transformare a jegului. cred.

  3. atunci cand jegul cel gros e-n fruntea tarii, mizeria locala ramane si se inmulteste. traiesti intr-o tara de cacat spunandu-ti „pana aici totul e bine” cat capul ti-e deasupra. normal, instinctul de conservare e mai tare. creierul te minte cu imagini de proximitate, saci de box in care iti slobozi pugilatul critic.

  4. Mi-am meritat palma peste bot, babo! Uneori, seara, devin ipocrit de heirupistă și moleșită de poezia citadinului.
    Azi am parcat prin bunăvoința fratelui lui Fulgerică, exact în zona fotografiată de tine. I-am dat 2 lei (ca să nu rămân fără oglinzi laterale). Mi-a zis sărumâna. Pe urmă m-a întrebat cât stau. Până la opt seara, când închid Prăvălia. A scos un oaaah. de parcă îl operau pe viu,la spitalul Colțea, doi inși de la pază. La opt și zece, seara,îmi rezema mașina și mi-a enunțat că fii-sa moare de sete și vrea să-i cumpere un suc. Alți 5 lei…..
    Nu mai zic mai departe, că zic numai beepuri!
    AI DREPTATE!..

  5. Renata, la primul tău comentariu nu mai răspund, că între timp ți-ai răspuns singură. Aș observa doar că dezvoltarea unor echilibre funcționale de toleranță și mici negocieri sociale, rezolvate prin navigarea abilă a multor probleme reale ascunse superficial sub apele înșelătoare ale bunei conviețuiri de cartier, pare să fie ceea ce se ascunde în spatele chestiei pe care ne grăbim (din dorința să devină realitate) să considerăm pași spre o normalitate a conviețuirii sociale. Adică tu nu te iei de ei că trebuie să le plătești taxă de protecție pe mașină, ei îți lasă oglinzile la loc și-ți cer bani, nu-ți dau în cap pentru ei, iar tu îți zici că nu-i dracul așa de negru. Asta nu e normalitate, e șantaj subînțeles, și totuși e normalitatea în care trăim zilnic. Și face parte, la fel ca și revolta împotriva muralei în discuție, din mentalitatea care mă exasperează.
    Am la scara vecină un supermarket deschis nonstop și destul de bine aprovizionat, care devine, prin urmare, o destinație firească la multe ore din tot intervalul nocturn. S-a aciuat acolo, de vreun an, un personaj care mă salută de fiecare dată ca și cum ne-am cunoaște, și care după prima dată când m-a salutat și-a continuat manifestarea de sociabilitate întrebându-mă dacă n-am un leu, să-și ia apă. Ai crede că ar renunța după o vreme. Dar nu. De fiecare dată când trec pe acolo, chiar și de mai multe ori pe zi. Mecanismul ăsta de tip „te-am tratat politicos, și acum n-ai încotro, trebuie să-mi răspunzi, pentru că nu vrei să fii nesimțită. Dacă tot n-ai vrut să fii nesimțită, nu poți să mă refuzi când îți cer ceva.” este unul dintre cele mai insidioase șantajuri sociale posibile. Și e revoltător.

    Voxpopuli, să ne întrebăm dacă atenția dată de media a dus indirect la acoperirea peretelui sau, dimpotrivă, doar a făcut cunoscută o chestie care s-ar fi întâmplat oricum, mi se pare din categoria problemei filosofice „dacă un copac cade în pădure și nu e nimeni să-l audă, face un sunet?” Sigur că s-au găsit hipsteri care au cumpărat cd-ul (dacă nu știi bancul caută pe net), dar asta nu înseamnă că problema nu e reală. Sigur că zona aia ar putea deveni cu totul altceva. Dar împotriva locuitorilor ei?

    Jesuischarlie, atunci când jegul gros e-n fruntea țării, nu înseamnă că nu e și pe picioare și pe alte părți ale corpului. Să te preocupe numai jegul din frunte mi se pare la fel de nociv ca și să-l ignori. Pentru că și dacă ai fruntea curată, picioarele tot put dacă-s pline de jeg. Și dacă nu ai o problemă cu jegul de pe picioare, șansele să te deranjeze cel din frunte scad și, dacă există, țin mai mult de ipocrizia de a da bine în societate.

  6. unele probleme sunt reale, altele nu. tot ca cea cu cd-ul. cui ii pasa daca a cumparat careva cd-ul? sau altfel spus, e prea din putul gandirii sa imi pese mie, ca vox populi vreau sa spun. nu, nimic nu se transforma impotriva locuitorilor, ci cu participarea lor. poate fulgerica maine se apuca de graffiti si in toamna ajungea la romanii n-au talent. poate urmatoarea pictura era 3d si ingloba o parte din gunoaie. cine stie ce ar putea urma… eu cred in puterea exemplului si in educarea unei comunitati pornind de la 1 exemplu.

    in afara subiectului: ziceam la un alt topic poluat cu multe comentarii, de asteptarile poporului indreptate catre presedinte (in particular catre asta de acum). picturi ca asta dau nastere unor sperante. in cei ce in adancul lor nu au fost educati sa raspunda la santaj, se naste o urma fina de speranta ca desi treaba pute, mai poate fi spalata si nu e totul pierdut. cand pictura a disparut, dincolo de particularul locului cu fulgerica si oglinzi de masini, e posibil sa isi fi pierdut orice urma de speranta inclusiv doamna Carageani sau altii ca ea. poate ca nu o mai trece fiorul revolutiei si se va complace in auto satisfactia ca nu e dracul atat de negru. cu greu va mai crede poporul ca mai exista o urma de speranta. poate doar odata cu venirea altui presedinte (de cartier de exemplu). si deaia cred ca momentul schimbarii unui presedinte, insotit momentul in care dracul cel negru pierde (actuala putere), are o foarte mare insemnatate si suntem datori sa facem ceva.
    personal, ma intreb de ce presedintele doar are reactii la ce fac altii? de ce nu face nimic? de ce nu isi formeaza grupuri de suporteri (asociatii daca la altele nu il duce mintea sau cancelaria), prin care sa aiba initiative in directiile pe care le vrea el pentru romania? de exemplu, in loc sa reactioneze la schimbarile codului penal facute de altii, sa initieze el cateva, inaintea lor (chiar prin cativa parlamentari daca vrea): de genul sa scoata mizeria aia cu reducerea pedepsei pentru scriitorii de orice natura. mie imi pare o chestie special conceputa pentru a-i scapa pe unii si altii. nu cunosc (e drept nici nu am cautat, dar in calitate de vox populi nici nu vreau sa caut) un caz de om de stiinta ajuns dintr-o gresala la inchisoare si pentru care pedeapsa cu incarcerarea are doar efecte negative pentru societate.

    si mai am si alte exemple, dar in principiu e vorba de orice actiune reactiva a noului presedinte. si a tuturor care au ceva de condus. multi nu stiu decat sa reactioneze la ce le ofera mediul. cel care a avut ideea si tupeul sa duca la bun sfarsit pictura e din alta clasa pentru mine. e un vizionar. asa ceva imi doresc eu pentru comunitatile din care fac parte. asta cred ca e si rolul pe care il asteapta poporul de la presedinte.

    ca sa nu fiu gresit inteles: nu spun ca nu trebuie sa aiba unele reactii la putoarea emanata de jegul ce s-a strans mai sus sau mai jos. doar ca eu unul as prefera sa aiba reactii prin interpusi, prin cei ce lucreaza cu detartrant sau alte chimicale.

  7. petro, dar daca stai sa te gandesti, ceea ce spui nu-i decat un alt exemplu de cum sa nu vezi padurea din cauza copacilor.
    „padurea” fiind aici mizeria intelectuala numita pe scurt „jeg”.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s