România de căcat și România de te caci pe tine

Oamenilor,

Sigur, am fost furibundă recent, când Mihai Gâdea a asasinat orice impresie pe care putea s-o mai aibă cineva cum că scălâmbăiala lingăreață pe care o face el (și, în general, Antena 3) are ceva în comun cu jurnalismul – păcălindu-l pe Julio Iglesias jr. să spună „Jos Băsescu” în direct, când ăla credea că zice „Noapte bună!” Dar m-am și căcat pe mine de râs. Și pun pariu că și voi. Pentru că n-ai încotro. Nu deseori vezi totuși, nici măcar în țara asta plină de păduchi pe creier, un jurnalist auto-intitulat făcând în direct o glumă de tipul „cine zice „ce?” e prost”, din alea la care nimeni nu râde cu excepția unui copil de șase ani cu handicap mintal sever.

Am fost și mai furibundă când jegul și-a dat măsura jegoșeniei scuzându-se, la protestele îndreptățite ale victimei farsei lui jenante, că n-a făcut decât să-i dea cu Zeitgeist-ul național. De parcă mai e cineva în țara asta obsedat de Băsescu acum în afară de ei, cei disperați să alunge vorba din jurul prostiilor făcute de Guvern. Dar m-am și căcat pe mine de râs. Și pun pariu că și voi. Pentru că a demonstrat, încă o dată, cam care-i nivelul.

Am vomat de oroare, tot recent, când un alt jeg cu paiete care se crede boț de aur, Cornelia Catanga pe numele ei, a hăituit pe scenă niște ditamai muzicienii de vârf mondial, din disperarea de a-și vedea confirmate (în ciuda evidenței că nimeni nu mai era de părerea ei) impresiile de mamă de puiul ciorii. Dar m-am și căcat pe mine de râs. Și pun pariu că și voi. Pentru că, în aceeași tradiție a nesimțirii cinice care mimează nonșalanța nevinovată ca și Gâdea, țața n-a găsit altă explicație pentru siderarea ălora decât că nu le plăceau florile. Ce să mai zici? Nu mai zici nimic, îți pui toporu-n geantă și te urci în RATB.

S-au întâmplat mizerii mari zilele astea prin România, dar astea mici demonstrează, de fapt, cam prin ce mlaștini aborigene ne zbatem.

Cu toate astea, oamenilor, cu toate astea. Se întâmplă și chestii mai puțin mizerabile.

Mai țineți minte cum, acum vreo două luni, muream eu de emoție că m-am plimbat prin niște locuri în care nu se prea intră dacă ești mai greu ca aerul, dacă respiri și dacă te miști? Și vă ziceam că va urma pe tema asta? (N-am mai scris cine știe câte postări de atunci, așa că nu mai dau link. E undeva mai jos, nu departe.)

Eh, s-a făcut „va urma”. Mâine, adică azi, adică marți (ca să tranșăm odată diferențele astea de fus circadian), la ora 12 (ziua!), la Academia Română, în aceeași sală Theodor Pallady pe care am înjurat-o cu mult spor mai altădată, când cu o expoziție de gravuri de Goya, se întâmplă. Niște oameni au reușit să pună la cale, ba chiar să și facă practic, ceva ce prin alte părți se practică zilele astea destul de mult (la Chauvet tocmai au deschis una primăvara asta. Sigur, e mai mare. Dar.) Nu glume imbecile la tv, nu pusee de megalomanie maternă cu iz de mahala, ci o replică 3D, la scară 1:1, a unui monument care nu poate fi vizitat în persoană, pentru că e timid și leșină dacă respiră prea multă lume spre el. Mormântul hipogeu cu banchet de la Constanța, sec. IV. Eu m-am căcat pe mine atunci, dar nu de râs. Dacă vă duceți la Biblioteca Academiei până pe 4 iunie, pun pariu că și voi.

Later edit, much later edit, so much later that it’s basically too late edit: Dragoana imi atrage atentia, din pacate pentru intreg Universul pe buna dreptate, ca expozitia de gravura de la Biblioteca Academiei era, in mod complet nefericit, nu de Goya, ci de Dürer. Chestia asta ne-a prilejuit o (sa-i zicem) dezbatere civilizata legata de identitatea cetateanului, care s-a dovedit a fi Dürer, nu Goya, cum tineam io minte. 1-0, istoric si concret, pentru Dragoana. Este un moment neplacut in existenta mea, dar trebuie asumat cand e cazul. Deci da.

main_1

22 comentarii

  1. Babo, ai o dreptate de necontestat la episodul așa-zisului-mediator GÂDEA. Mamă, îl urăsc pe ăsta ca pe un material didactic – schelet – din care ar trebui să înveți oasele la anatomie, când tu ești chitit să dai la drept!
    Îl mai urăsc fiindcă e un prost descoperit.
    Dar, din punct de vedere ARTICOLAR, adică jurnalistic, ai ratat subiectul principal.
    Poate greșesc, că sunt la prima lectură a textului tău, dar atenția cititorului (eu) obosește după primele necunoscute (dădeai link!)
    Păi tu aduci aici, în prim-plan, muzeul-păpădie-miracol.
    Dar începi cu niște idioțenii care acoperă 60% din răbdarea de lectură…

    Știi ceva? Nu-mi da la vedere comentariul, că poate mâine te citesc în altă gamă, și-o să-mi pară rău de ce-am zis.

  2. Nici gând să dosesc comentariul printr-un colț al lui Akismet, pentru că e la țanc, are perfectă dreptate. Doar că asta a fost și intenția, pentru că asta e și senzația. Cu care nu cred că numai io trăiesc zi de zi. Că în noianul de căcat se întâmplă chestii bune. Partea bună și rea, simultan, e că ele nu se influențează reciproc.
    Aș mai zice că cine trece pe aici mai mult de o dată și se așteaptă la jurnalism are o problemă cu așteptările. Doar 60% din răbdarea oamenilor zici că se pierde până la subiectul principal? Se vede că am îmbătrânit și nu mă mai țin picioarele să dau târcoale. Artrita, maică.

  3. lucruri bune se fac in fiecare zi, asa functioneaza civilizatia asta umana chiar si cand o duce rau de tot. un exemplu evident: evul mediu obscur, obscurantist, devastat de razboaie si molimi. petro, unii dintre noi chiar au trait in comunism ani buni (mai ales eu), zic buni pentru ca ceva bun tot crestea pe mizeria politica. exemplu evident: poezia lui Nichita S. si un exemplu special pentru petro: s-au dezgropat chestii de interes arheologic foarte serios cand cu saparea canalului bucuresti-giurgiu. da sau nu? dar asta nu ne impiedica sa traim acum in nemernicia jugului intelectual instaurat de mafia banditilor care-si zic „parlament”, „senat”, „guvern” etc. jegul din fruntea tarii e mai mult decat orice alt jeg, e un simbol al stapanirii jegului. mai mult, e un simbol al lasitatii celor care au bunul simt sa nu-l admita teoretic dar nu fac nimic impotriva lui. desigur, pentru ca fiecare are altceva mai bun de facut, acel ceva bun care trebuie facut zi-de-zi pentru ca altfel nu existi. exact la fel ca in evul mediu.

  4. Petro, am încercat să intru cu puterea pașilor mei în LIBRĂRIA de pe Lipscani. Nu știu ce s-a întâmplat în prag, dar am avut senzația că intru în hangar18 și nu eram pregătită. Am renunțat.
    Pe de altă parte, cunoștințe de-ale mele care s-au vârât acolo pe riscul lor, nu mi-ai zis nimic de cărți, mi-au povestit despre ceaiuri. Că sunt prea scumpe. Le-am întrebat: bine, și cărțile?
    Cică erau mai sus.
    Întrebare: e normal să amesteci ceaiul cu cărțile?
    Dacă tu zici că da, mă predau.

  5. Jesuischarlie, ca bine zici. Ca acum si ca-n evul mediu n-a fost niciodata. In Antichitate, peste tot prin lume, ca si in secolele XV-XVIII, oamenii au avut o placere deosebita sa se omoare in strada zilnic. De acord, hai sa nu mai fim lasi. Hai sa iesim in strada. Maine, la Romana? Asa, pe la 12? Faci tu pancartele, sper.

    Renata Carageani, de Carusel a scris Veta, nu io. Si atunci, ca si acum, nu prea stiu ce sa cred despre amestecat cartile cu ceaiul. Stiu ca eu, una, nu prea ma duc la librarie pentru ceai. Dar mai stiu si ca eu, una, si nu prea multi ca mine se mai duc la librarie punct. Din ce-mi amintesc din impresiile de calatorie ale unui nu mai stiu ce strainez din lumea civilizata prin Bucuresti, se pare ca formula asta de librarie+ceainarie n-ar fi neaparat inventie romaneasca, dar nici asa de raspandita ca pe aici nu prea e pe nicaieri. O fi asta modul de a face fata schimbarii regulilor pe piata de carte fizica? N-o fi? Nu stiu. Stiu doar ca, daca am de cumparat o carte si trec prin zona vreunui Carturesti, intru si cumpar cartea. Ceea ce e valabil pentru orice alta librarie. Pe de alta parte, cand intru ca sa cumpar cartea, mereu vad pe acolo lume discutand la masute, cu ceiuturi si limonadute in fata si fete importante pe… well, fata. (Daca stii sau macar banuiesti cate ceva despre sentimentele mele in legatura cu diminutivele, asta ar trebui sa-ti dea o idee despre sentimentele mele in legatura cu fauna care populeaza social Carturestii. Dar asta nu inseamna ca ea nu exista si ca nu cheltuieste acolo mai multi bani decat mine. Cine stie, poate din cand in cand se mai agata de ei si cate o carte.)

  6. daca speri e de bine, petro, ti-a facut norma🙂 . intreb, nu-ti dau cu pancarta in cap: bascalia la români e asimilata odata cu laptele de alimentara sau intra in sange prin osmoza de-a lungul anilor? daca nu stii, raspunde. poza din textul de mai sus arata oarece excrescente pe frumusetea aia de zugraveala. nimeni nu s-a ocupat sa le curete? nici cu fotoshopu?

  7. Dar pentru că știu, nu răspund. Ca în anii de școală.
    Cât despre poza din textul de mai sus, excrescențele, dacă te referi la porțiunea la care cred eu că te referi, sunt de fapt increscențe, ca să zic așa. Nu sunt pe pictură, ci sub ea. Sunt lacune în stratul suport, unde a picat tencuiala. Ceea ce, laolaltă cu toate accidentele de suprafață care nu sunt miriapozi și păianjeni, trebuie să facă parte dintr-o replică 1:1 a monumentului. Nu e un proiect de restaurare.

  8. deci poza nu e buna. dar
    in primul si primu rand, unde e bachetul din titlu? in imaginatie? eu am vazut recent un mozaic roman la Pula cu delfin si nimfa. nu pot sa arat poza din cauze evidente.

  9. Da, știu ce zici, o grămadă de oameni fac urât la vederea delfinilor. Tre să fie chestia cu violul.
    Banchetul se vede în postarea de azi. Sau nu se prea vede. De fapt, nu se prea vede. Și asta e intenționat, pentru că cel mai bine se vede la fața locului. E pe peretele opus intrării. Care intrare e pătratul ăla gol din mijlocul peretelui care pare o ușă deschisă, dar de fapt nu e. Eu le-am zis că cel mai bine era să lipească peretele la loc, așa cum e în realitate, și să bage vizitatorul capul prin gaură dacă vrea să vadă mormântul. Ei au insistat că s-ar teme lumea că-i ghilotinează. În fine.

  10. Pula e o localitate din Sardinia, aproape de Cagliari, unde gasesti un ditamai orasul intemeiat de fenicieni, lucuit de unii si altii, abandonat destul de timpuriu in jur de 700. nu ce crezi tu. iar nimfa e foarte cuminte si delfinul abia se zareste.

  11. Babo, am citit că, pe lângă Săftoaica. s-a mai lansat o carte (de Umberto Eco) la bucfest, Cică un thrriller despre presă. Pardon de cacofonie!
    S-o cumpăr în plină glorie ?
    S-o aștept pe strada Doamnei, la anticariatul de lux, ca marfă de foc, cu noo lei bucata?

  12. Charliejesuis, sper sincer că dai lămuririle astea pentru oamenii cu fobie de delfini, nu pentru că crezi că nu știu ce-i Pula.

    Renata Carageani, păi depinde. Ai bani de ea acum sau poți să aștepți o lună, două? Știu! Du-te la Carusel. Bei un ceiuț, te retragi cu cartea pe după vreun raft, mai bei un ceiuț și gata!

  13. daca tot speri asa de mai multe ori, scade entropia lumii si nu stiu in al catelea cer ne vom putea opri. banuiam eu bine ca ai cunostinte teoretice solide despre Pula.

  14. Îhî. Sunt în stare să discut implicațiile mozaicurilor de acolo toată noaptea. Cu țipete, chiar. Și din toate pozițiile. Argumentative, firește.

  15. Cred că trebuie să fac rost de bani de carte, acum! Chiar dacă e de bonton să bei un ceai de iasomnie la preț de jack daniels (maximum de ifos e să comanzi apă plată cu lămâie și să faci împrumt la bancă să-o plătești), mie nu-mi place ceaiul.

  16. Nasol. Mie îmi place, dar nu cred că a existat vreo situație în viața mea în care să fi citit și să fi băut ceai în același timp. Deci pune bani deoparte. Dacă te bagi să vinzi pisici, am vreo cinci ideale pentru scopul ăsta. Nu te stresa să le găsești un cămin drăgăstos și călduros, n-ar ști ce să facă cu el.

  17. uau, si daca unele din pozitiile tale ar fi de-a dreptul vicioase!? amatorii de senzatii tari iti vor aprecia cum se cuvine farmecul si contorsiunile. spirituale, desigur, cele prin care tu, petro, imi prezinti un cavou, e drept, frumos decorat si feeric luminat sub egida academiei, ca pe un loc de benchetuit.

  18. Nu eu ți-l prezint așa, să mor io și să fiu îngropată în original. Câteva secole de artă, vreo trei religii diferite și obiceiuri de prin șase sute de țări ți-l prezintă așa. Se pare că oamenilor li s-a părut mereu că moartea e ocazie bună de mâncat, băut și petrecut.
    În treacăt fie zis, am încercat să-i conving pe oameni să construiască un mal de pământ în curtea Academiei și să-l îngroape acolo, ca să ofere vizitatorilor experiența completă. Mă oferisem chiar să aduc și miriapozi, din colecția personală. Pentru autenticitate. Degeaba, n-am avut cu cine.
    Și cel mai amuzant e să susții un argument dintr-o poziție vicioasă.

  19. moartea nu e ocazie de petrecut ci de derulat un ritual important fara de care restul lumii e in pericol sa nu scape cu viata. ma rog, asa era sa fi fost la origine, dar smecherii au denaturat totul.

  20. Păi tocmai de asta se și petrece, ca să nu te confunde moartea cu clientu. Diferența trebuie făcută cât mai vizibilă. Așa zice un manuscris de prin secolul XVIII î.Hr., găsit sub capul ocupantului unuia din sicriele suspendate din Sichuan. Prostia că e de petrecut de bucurie pentru că viața adevărată a omului abia a început au inventat-o diferiți alții, dar nu mult mai târziu. Ceea ce ne dovedește, dacă mai era nevoie, că omul e la bază tot egoist.
    Deși, daca stai să te uiți atent la fețele alora din banchetul în discuție, la atâta bucurie altruistă, ori sunt destul de înaintați în procesul de benchetuire, ori chiar erau, pe bune, creștini.

  21. din pacate nu numai egoist, omul… cel putin trei tablouri ar trebui pictate si expuse langa mormintele diverselor neamuri care si-au lasat oasele pe aria numita acum românia: scena cu trimiterea celui mai viteaz dintre daci ca sol la zamolxis, scena cu baciului vrancean proiectandu-se dincolo de crima iminentea a carei victima se pregatea sa fie si scena cu zidirea celei mai devotate femei de catre un manole in chinurile facerii de catedrale. numai asa se explica antropologic de ce ii avem pe cei mai buni in ceruri, sub pamant, sau in ziduri, pe cand cei mai prosti, gen Ponta, guverneaza natia.

  22. Mda… Nu pot să vând pisici. E ca și cum aș face trafic de carne vie.. Și abia pe 1 iunie se stabilește TVA-ul la pisici. .


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s