De ce nu fac publisherii mari marketing afiliat în România?

Cum?

Da, e o întrebare. Iar dacă nu pricepi despre ce-i vorba, dă-i cu skip. Cu alte cuvinte, de ce nu fac Humanitas şi Polirom marketing afiliat? E o chestie la care mă gândesc după ce am dat cu search un pic pe profitshare şi 2 parale. Şi nexam.

Oare de ce? Pentru că nu ştiu ce-i aia? Pentru că-i doare-n cur? Nu, cred că răspunsul e mult mai simplu: pentru că nu au nevoie. Sau mai bine zis ăsta bănuiesc eu că e răspunsul, dar flerul mă face să cred că nu greşesc. Pur şi simplu respectivii vând suficient de mult şi de bine pe căile tradiţionale ca să-i doară la bască. Ok, să însemne asta că numai playerii de căcat se bagă în sistemul de afiliere? Poate că da, deşi făcând o paralelă între domenii complet diferite – ceea ce sigur că nu e cea mai bună metodă de argumentaţie, dar nu m-am putut împiedica să nu oberv – deci făcând această paralelă am observat că un advertiser precum Emag, adică echivalentul unui publisher mare pe piaţa de electronice (repet, o paralelă forţată, da asta aţi priceputură deja) e cât se poate de vizibil.

În fine, zic şi eu. Poate că nu-i aşa, poate că respectivii sunt la plajă sau fac sarmale, nici nu contează aşa mult. Iar acum, pentru că totuşi nu puteam să plec cu plasa goală după excursia la aprozaru virtual, vă aşteptaţi probabil să vă recomand ceva din galantar. Vreun mare roman deştept, o poveste uluitoare cu multă metafizică şi alte băşini pentru români, care se ştie şi o demonstrează zilnic că sunt cei mai deştepţi dîntre oameni.

Ei bine, nu. Haigata cu prosteala şi înţelepciunea de picioru mesei. Ca o gospodină adevărată care mă aflu, de data asta vă recomand o carte de bucate. Păi stai să vezi aicea domne la câtă epicitate se pretează blaturile de pizza, în ce suspans căcător intră sfincterele şi alte asemenea personaje. Cât despre partea practică, din ea veţi afla, dacă vă interesează, cum să faceţi pandişpanu cu marmeladă, toba cu zarzavat şi alte asemenea chestii. Mă rog, glumesc, în cartea asta e gastronomie serioasă, nu prostiile pe care le scriu io. Precum şi în altele asemenea, din care puteţi găsi aici (cum se haleşte chinezeşte) şi aici (cum bucătăreşte osu domnesc).

După cum vedeţi, la mine în bucătărie arată foarte bine.

Silvia Jurcovan

1 comentariu

  1. Veto, stim cu totii strategia, iar de data asta e si mai clar decat de obicei: arunci cuvinte mari pe care lumea de rand nu le intelege doar ca o diversiune ca sa nu te intreb unde au disparut banii de curent si mai ales de ce a venit azi in posta un certificat de proprietate scris in greaca (ha! Credeai ca n-o sa-mi foloseasca la nimic lectiile alea!) care pune Acropolis-ul din Atena in legatura cu numele tau. Dar sa trecem peste si sa ajungem la intrebarea ta. La intrebarea ta raspunsul il da, in intelepciunea sa milenara si pragmatica intrata practic in legenda, tot folclorul popular romanesc. Prin proverbul „de ce sa te legi la cap daca nu te doare?” Care inseamna, de fapt, ce zisesi si tu, anume ca atat timp cat caruta merge inainte cu spor, de ce sa-ti iei masina? Io nu mi-as lua, ca benzina e scumpa si fanul e aproape gratis.
    In aceeasi ordine de idei, nu pot sa nu admir spiritul tau antreprenorial materializat in cearsaful din dreapta paginii. Era inchis la fabrica de parasute?


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s