Lucian Boia, extraterestrul de lângă noi

Ziua bună, oameni buni. Şi mai puţin buni şi care mâncaţi îngheţată şi care mai sunteţi p-acolo

Eu fac pariu că voi încă savuraţi veştile stelare care au cotropit planeta în ultimele două săptămâni făcând oamenii să ridice privirea la ceruri cu speranţă şi năzuinţă, mai ceva ca echipaju lu Acolo 11. Sau Apolo, scuze. Adicătelea şmecheria cu Pluton, despre care atât de frumos a scris Dragonu (chiar a scris frumos, nu fac mişto) plus noua planetă bună de găzduit oameni pe care-au descoperit-o ăştia acuma. Kepler-452b, sau cum se numeşte, unde o să facă ştranduri şi benzinării.

În fine. Faza este însă în felul următor. Omenirea nu poate încă să plece pe aceste drumuri ale cunoaşterii şi anticipaţiei dacă nu găseşte mai întâi extratereştrii, gen cum vrea să facă Stephen Hawking cu rusu ăla şmecher care cică dă nişte bani foarte mulţi ca să afle dacă suntem sau nu singuri pân cosmos. Adică, ziceţi şi voi, pula calului, te duci să te muţi pă Kepler da nu ştii dacă nu te acostează careva pe drum să-ţi ceară taxă ca la Feteşti. Nu merge, trei să ştii la ce poţi să te-aştepţi.

E, şi-aicea vin io să-i ajut pă Stephen Hawking şi pă rusu. Păi părerea mea sinceră, pretini, este că voi trebe să staţi un pic dă vorbă cu alde Lucian Boia, că omu nu e deloc cine pare. Cum care Lucian Boia? Da, bre, ăla, istoricu, şmecheru, care-a ieşit şef dă promoţie la Bookfest şi la Gaudeamus şi care a scris chestii savante gen De ce este România altfel, Balcic. Micul paradis al României sau Tragedia Germaniei 1914-1945, dar şi alte chestiuni foarte interesante. Ei bine, iată-l aici însă, în facsimilu de mai jos, într-o ipostază în care poate că nu-l ştiaţi: aceea de fantast profesionist, ba poate chiar de Cristian Tudor Popescu galactic. Cum ar veni de om care umblă, află, scormoneşte, depistează, se uită-n telescop şi dup-aia vine de ne explică cam pă unde ar trebui să ne uităm noaptea pă ceru-nstelat ca să vedem când fojgăie vreo formă de viaţă necunoscută.

Facsimilu face parte din Almanahul Anticipaţia 1990, for the record. Fantastic ce poţi să descoperi când răsfoieşti arhivele, nu-i aşa?

Bine, sigur, cu tot respectul pentru opera distinsului domn, materialul este un articolaş scris degeaba, genul de compilaţie încropită din două-trei articole străine şi azvârlită la gazetă ca să iasă banu, nimic mai mult. Ba am fi putut poate zice chiar şi-un mic copy-paste cu adnotări pe margine, dacă pe vremea aia ar fi existat noţiunea de copy-paste. Dar na, până la urmă ce scriitor român scrie ceva original cu excepţia unor Radu Cosaşu şi Răzvan Petrescu.

Deci cam asta e. A şi o să mai ziceţi probabil că e firesc, că se circumscrie logic carierei actuale a domnului Boia, care, nu-i aşa, a dat recent căii laptee o carte precum Explorarea imaginară a spaţiului. Unde scrie ceva de genul „Toată cariera extratereștrilor (…) poate nu este decât manifestarea unei crize de identitate, a unui proces de alienare, a unui dezacord crescând între aspirațiile omului și mecanismul social. (…) Simțindu-se singur printre miliardele sale de semeni, omul caută azi dincolo ceea ce îi lipsește pe Pământ”

Să mori tu, nea Luciane. Păi asta-i toată ziua Stanislaw Lemn în Solaris, bătrâne: „Omul a ieşit să exploreze alte lumi şi alte civilizaţii, fără a fi explorat propriul său labirint de pasaje întunecate şi camere secrete şi fără a găsi ceea ce se află în spatele uşilor pe care el însuşi le-a sigilat.”

Doar că mai frumos scris, parcă.

Boia

 

6 comentarii

  1. Veto, cred ca esti cam nedreapta cu nenea Boia. Omul este preocupat in general de mituri, de chestiile alea care ne justifica pasiunile si optiunile. Printre multele mituri de care s-a ocupat, dincolo de alea serioase cu comunismul, recuperarea romantica a momentelor fundamentale a istoriei diferitelor popoare, cu democratia si cu natiunea, omul a scris si despre mituri mai marunte. Asta l-a dus la Jules Verne, de exemplu.

    Mie nu mi se pare nimic in neregula cu asta. Exista grupuri suficient de mari de oameni care au investit si investesc energie si bani in chestii care sint pe cer si dincolo de cer, iar asta vine cu un bagaj de idei, predispozitii, mituri. Nu cred ca este nimic in neregula sa te intereseze cum si de ce s-a constituit bagajul ala. Cu atit mai mult cu cit mecanismele psihice care conduc acolo sint aceleasi ca in alte situatii, doar excitate altfel de un context diferit.

    Iar daca se intimpla ca doi oameni sa spuna acelasi lucru, nu e neaparat plagiat (O fi, habar n-am. Sau o fi doar rezultatul unei lecturi prea recente, se mai intimpla). La fel cum se intimpla ca unii sa spuna lucrurile mai bine decit altii. Intre noi fie vorba, chestii similare am zis si eu de-a lungul vremii despre tentatia OZN-urilor, a Nirvanelor, a Raiurilor si plimbarilor prin Planul Astral. Asta in conditiile in care, spre rusinea mea, inca n-am citit Solaris (bine ca mi-ai adus aminte). Nu stiu, poate ca ideea a plutit pe undeva prin spatiul cultural prin care m-am invirtit de cind am facut ochi de cititor. Sau poate am gindit-o chiar eu cu capul meu. Cine mai stie in zilele noastre ce-i nascut din propria minte si ce e imprumut?

  2. Ah, uitasem ceva important: „Explorarea imaginara a spatiului”, cu titlul original „L’exploration imaginaire de l’espace”, este, de fapt, prima lui carte, publicata in 1987 in Franta. Editia de la Humanitas din 2012 este o traducere. Cum ar veni, ideile alea din Anticipatia, bune, rele, plagiate sau nu, pre-existau cererii gazetei de a prezenta un articol despre extraterestri.

  3. Sigur ca asa e. Dar daca eu aici as spune ce e corect sau bine sau adevarat despre un om, sau un film, sau o situatie, ar fi alt blog. Rautatile mai mici sau mai mari – nu rareori gratuite – sunt marca inregistrata aici, altfel probabil ca am avea un soi de Contributors. Ori eu nu scriu pe Contributors, scriu pe Surorile Marx.

  4. Ma gindeam eu. Da’ am zis sa fac precizarile, just in case.

  5. Ca iubitoare de S.F. (Ursula K. Le Guin, Frații Strugațki, Lem și tătucul Asimov – telenovela Sfârșitul Eternității m-a rupt) zic, babo, că cel mai lucru rău e să citim articole de ziar unde se dă jumatea de oca, și aia mică, despre cum să ne uităm la Cer: postiți,spovediți și împărtășiți sau cum ne vine nouă.
    Zic să mergem pe mâna ficțiunii pure, nu pe bârfe mici și precise, scrise cu creionul chimic pe manșeta unui ziar.
    E drept că scriitorii de SF răstoarnă realitatea sau o recreează sau doar o strămută cu arme și bagaje pe planeta Uimitoria 007 dar, ca orice literatură,și sefeistica beneficiază de prezumția de nevinovăție; dacă e bună, e bună. Dacă e proastă. șo pă ea! Dar nu prin intermediul articolașelor de ziar. Că e ca și cum ai citi recenzia Cruduței la „Cei trei muschetari” și ai trage concluzia că Dumas e vai dă capul lui!

  6. aricizme vetuste :))


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s