Învățăturile babei Petronia Marcs către cei care se mută

Oamenilor,

Din motive diferite – fie că v-ați săturat de colegi de apartament, vecini sau neveste, fie că a învățat cerșetorul cartierului unde stați și vă bate la ușă zilnic ca să ceară diverse, fie că iar s-a înfundat buda și de data asta e iremediabil – să zicem că decideți, la un moment dat în existența voastră, să vă mutați cu arme și bagaje, cățel, purcel și alte vietăți într-un loc mai bun care să nu fie încă, totuși, acel loc mai bun. Ați putea cădea foarte ușor în greșeala capitală de a crede, cu o naivitate înduioșătoare, că o mutare constă în luarea deciziei, urmată de identificarea noului bârlog, împachetarea lucrurilor din ăla vechi și umplerea zisului nou bârlog cu ele, făcut curat în urmă în bârlogul vechi și instalat în cel nou, urmate de trăit fericit până la adânci bătrâneți sau până la următoarea mutare.

Nimic mai greșit. Ba mai mult, dacă vreți o șansă să ajungeți la aceste adânci bătrâneți sau măcar să dați ocazia unui meteorit să vă oprească din a le atinge (sau mâncării modificate genetic, în funcție de tipul de nebun care sunteți), trebuie să luați în considerare o serie de proceduri și reguli sine qua non. Pe care, ca să vi le pot pune la dispoziție ca o babă responsabilă ce sunt, le-am testat înainte pe pielea și pe părul meu, prima învinețită prin toate colțurile de care nici nu știam că există ale mobilelor de care uitasem, iar al doilea smuls ca ideile capitaliste, liberale și democrate din Coreea de Nord.

Așadar, dacă vă dă prin cap vreodată să vă mutați, asigurați-vă că:

1. cumpărați toți sacii de gunoi din cartier, ba poate, dacă aveți nițel mai mult timp la dispoziție, vă aventurați și prin cartierele vecine. Dacă aveți o lună la dispoziție, întreaga țară ar fi un teren de vânătoare optim. Uitându-vă în jur prin casă în starea în care e ea acum, cu toate lucrurile înghesuite la locurile lor cu eficiență sau violență, după caz, poate credeți că ele vor rămâne la fel de docile și în procesul mutării și că se vor aranja cuminți în cutii și saci, pentru a se răspândi idilic în noul loc pe care ați ales să-l populați cu persoana voastră. Hahahahahhahaha! În secunda în care scoateți primul lucru de la locul lui, hăurile celor nouă cercuri ale iadului se vor deschide, năpustind asupra voastră un taifun de obiecte pe care nu vi le amintiți și pe care nu are rost să încercați să vi le amintiți, pentru că nu le-ați deținut niciodată. Capacitatea unei case de a se umple de lucruri în secunda în care se pune problema golirii ei de zisele lucruri nu are nici o legătură cu dimensiunile acelei case, sau măcar cu legile probabilității. Am avut o conversație foarte interesantă cu Jimmy Hoffa, pe care l-am descoperit sub pat, încercând să tragă prin una din porțile iadului în casă racheta Challenger întreagă. Reiterez, deci, că aveți nevoie de toți sacii de gunoi posibili, ba chiar și de cei în curs de fabricare în întreg Universul cunoscut, pentru a avea o șansă să supraviețuiți acestei prime etape.
2. după ce ați terminat de cumpărat toți sacii de gunoi din Univers, pe care oricum îi veți goli și refolosi în proporție de cel puțin 50%, pregătiți-vă pentru expediția golirii întregului spațiu vizibil și invizibil din relativa vecinătate geografică de ceva minunat numit „bandă adezivă”, care folosește la: lipit zișii saci de gunoi și zisele cutii, mici reparații casnice (pentru lustră ar fi ideal să luați totuși bandă adezivă dublă), convingerea ajutoarelor la mutat, prinderea barei față a mașinii cu care se efectuează mutatul și lipirea colacului de WC care s-a rupt, firește, cu două zile înainte de termenul la care mutarea trebuie să fie gata. Și la lipirea ușii în frigiderului pentru a evita împrăștierea proaspăt spălatelor sale sertare și rafturi în procesul de cărare a sa pe ceea ce va deveni cea mai lungă distanță din Univers, indiferent de lungimea sa anterioară și exterioară procesului de mutare. Ba nu, am uitat, și la lipirea laolaltă a sute de obiecte care în mod normal n-au ce căuta laolaltă și care, cel mai probabil, nu s-au mai văzut niciodată (nu uitați că cele mai multe dintre ele nici măcar nu vă aparțin, fiind cadoul personal al lui Belphegor și provenind direct din iad). Scopul este aruncarea acestor lucruri, care împachetate individual ar consuma timpul a trei mutări complete ale laboaratoarelor NASA pe Marte, în câteva cutii bine alese, fără distrugerea sau pierderea vreunuia dintre ele (consultați punctul 3 pentru momentul în care această situație încetează să mai fie valabilă).
3. luați-vă gândul că ceea ce puneți într-o cutie, într-un sac, într-o geantă sau în orice alt container de transport va rămâne cuminte la locul lui, așteptând să fie descoperit și pus la noul lui loc de către voi, posesorii. Nu. Lucrurile vor migra în secunda în care lipiți cutiile cu scotch în moduri comparabile doar cu Marea Invazie Mongolă din secolul al XIII-lea, oprindu-se doar după o cursă de 180°, adică după ce nimic nu mai e unde știți că trebuia să fie (și unde scrie pe cutie că ar trebui să fie), ci în locul exact opus, ca un corolar încă necunoscut al legilor lui Murphy referitoare la găsirea lucrurilor. Această abilitate încă nestudiată a lucrurilor de a-și schimba locul împotriva legilor fizicii și intențiilor tale a fost anticipată de Hans Christian Andersen în profetica lucrare Florile micuței Ida, însă rămâne neexplicată până în prezent.
4.  dacă faceți prostia să împachetați rațional, în funcție de cât de repede o să aveți nevoie de lucrurile respective în locul nou / cât de târziu o să aveți nevoie de ele în locul vechi, puteți să fiți siguri că toate aceste obiecte vor dispărea fără urmă, se vor sparge, se vor termina sau pur și simplu vor refuza să coopereze, ca un aspirator pe care ați hotărât să-l mutați ultimul, pentru a-l folosi la curățenia locului vechi, și care se strică cu juma de oră înaintea momentului predării vechiului loc. De fapt, dacă aveți cumva prin casă vreun aparat de care vreți să scăpați dar nu vă lasă partenerul, pe motiv că drăcia încă funcționează, nu trebuie decât să menționați cu voce tare în prezența respectivului obiect faptul că aveți nevoie de el până în ultimul moment pentru ceva foarte important, deci plănuiți să-l mutați ultimul.
5. dacă faceți prostia să curățați isteric locul nou înainte de mutare, ca să vă fie fain și bine când vă cărăbăniți acolo, dați-vă două palme murdare de praf și spor la făcut curățenie generală încă o dată, după ce cutiile, sacii și gențile șterse cu disperare înainte de transfer au cărat în noua casă echivalentul deșertului Sahara în praf și nisip (?!).
6. dacă ați făcut și prostia să măsurați mobile și obiecte în speranța organizării eficiente a noului loc, să știți că nu vi se pare și nici nu ați înnebunit: absolut toate aceste mobile și obiecte au crescut, s-au micșorat sau au dezvoltat părți componente noi care fac imposibilă amplasarea lor acolo unde vi „se pare” că încăpeau acum câteva zile. Și în absolut toate încap mult mai puține chestii decât conțineau înainte să fie golite și mutate.
7. în momentul în care considerați că ați terminat de despachetat și umplut locul nou cu ce-a rămas și ce ați mai putut găsi dintre lucrurile din locul vechi, aplecați-vă rapid și feriți-vă capul (ideală ar fi aruncarea sub o masă solidă). Pentru că în secunda aia vor năvăli spre voi valuri de cutii, saci și genți pline cu lucruri pe care nu vă amintiți să le fi avut vreodată, și care nu sunt aceleași lucruri pe care nu vă amintiți să le fi avut vreodată cu care v-ați confruntat la împachetare. Asta pentru că în ajutorul lui Belphegor a sărit Aghiuță însuși, care n-a putut suporta pierderea sacilor de obiecte aruncate în etapa 1. a procesului de mutare și a golit în noul loc al zecelea cerc al iadului, despre care mitologiile nu știu încă nimic dar pe care tocmai l-ați descoperit voi. Felicitări. V-ați mutat și ați descoperit un iad despre care nu știa nimeni pe deasupra. Luați-vă o cană, ba nu – o vază, ba nu – o șapcă de cafea și savurați-o mândri și extenuați pe podea, singurul lucru din casă care a rămas, deocamdată, la locul lui. Se va schimba și asta, nici o grijă.