[NOSTRADAMUS DE DÂMBOVIŢA] Astăzi: previziuni haioase pentru viitorul apropiat şi ceva mai groteşti pentru viitorul mai puţin apropiat, adică îndepărtat

Citesc ştirile şi mă piş pe mine. Deschid televizoru şi am impresia tot mai clară că mă aflu pe o planetă de cretini.

Deschid zilele trecute la un negru care spunea ceva de genu: vom înfrânge, noi nu ne vom lăsa antrenaţi etc. Am rămas mască, nu-mi venea să cred că omul e atât de bou.

După care m-am gândit la o mega-postare care circula acu vreo lună cu generalii de facebook care îşi dau cu părerea şi cum de fapt trebuie să-i lăsăm pe adevăraţii generali să-şi facă treaba şi să nu ne băgăm peste ei şi peste serviciile secrete, care bineînţeles că stau la pândă prin boscheţi să-şi facă treaba.

Cum îşi fac treaba, asta deja o vedem, în ideea în care devine tot mai evident că dacă laşi hackerii de prin Râmnicu Vâlcea care sparg coduri NASA să se ia de barbă cu alde gihadiştii din Orient, e foarte posibil să obţină rezultate mai bune decât serviciile cu ceva experienţă la ascultat diverşi bulangii care vor să dărâme planeta.

Iar în ideea asta devine tot mai clar că oricine, chiar şi o florăreasă de la Piaţa Matache, ba chiar şi eu, avem tot atâta expertiză să ne dăm cu părerea cât un general cu nu ştiu câte stele şi alte tinichele care-i atârnă dă chept. Iar lucrurile, după capu meu, sunt simple:

1. Ideea că starea actuală de lucruri din miticul Levant va putea fi rezolvată fără invazie terestră, e pur şi simplu atât de naivă încât te întrebi pur şi simplu cum o poate lansa cineva. E imbecil? Răuvoitor? Toate astea la un loc? Dimpotrivă, cu cât se amână mai mult acest moment, cu atât lucrurile vor fi mai greu de reparat. A se citi imposibil.

2. De ca şi cum asta n-ar fi de ajuns, starea actuală de lucruri e foarte, foarte creepy. Adică noi ne ducem vieţile ca înainte, dar e destul de evident că ele, vieţile noastre, sunt cu totul altele. Iar treaba este, evident, pe un trend atât de pesimist încât pur şi simplu ne e frică să acceptăm că teroarea – şi mai ales frica – au devenit norma. Şi, poate mai grav, faptul că întârziem să introducem în discursul public ideea că arhitectura socială mondială nu mai e deloc aia pe care ne-o imaginăm, va avea consecinţe destul de dezastruoase. Imaginaţi-vă, cu alte cuvinte, nu ştiu de ce, poate pentru că cineva v-a jignit pisica, sau poate pentru că vecinul sforăie prea tare, deci imaginaţi-vă făcând apel cândva, peste vreo 10 ani, la principii desprinse din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Apoi imaginaţi-vă tot pe voi privind mai atent în jur şi realizând că nu mai există propriu-zis oameni care să ştie ce e aia, ba mai mult, că oamenii care vă înconjoară provin din culturi care n-au nicio legătură cu asta. Şi deci zero speranţe la vreun pic de înţelegere din partea lor, ba chiar, mă tem, dimpotrivă.

3. În toată această – la propriu – babilonie, România e plasată cum nu se poate mai prost. Un popor atât de corupt şi atât de lipsit de personalitate aşezat atât de aproape de popoare deosebit de agresive şi înapoiate, nu are cum să rezulte într-un lucru bun. Iar aici mă încumet chiar să fac un pronostic, foarte amar de altfel şi care sper din toată inima să se dovedească o idee creaţă. Anume faptul că, respectând o ironie a sorţii care este omniprezentă atât în istoria omenirii cât şi a bietului neam valaho-cuman, bieţii rumâni tot către răsărit îşi vor întoarce privirile amărâte la momentul când – cu marele eşafodaj NATO prăbuşit şi armatele lui învinse pe toate fronturile – porţile de intrare pe tărâmul nostru în formă de peşte se vor zgudui din toate încheieturile, evident, sub opintirea năvalnică a iubitorilor de civilizaţie. Priviri triste şi obidite care se vor întoarce spre Rusia, adică, în cazul în care nu v-aţi prins.

Mda. Şi ţineţi cont că nu am adăugat la asta faptul că în România avem câteva sute de mii de unguri cu care absolut nimeni nu ştie ce să facă şi, poate cel mai rău, faptul că azi dimineaţă nu aveau cornuleţe la magazinul din colţ.

Mă rog, sigur că acest ultim aspect e mai degrabă o frustrare personală pe care n-aş supune-o Consiliului de Securitate al ONU.

Future_Thumb_large

8 comentarii

  1. Babo, nuș’ ce să zic la punctul 1. Dacă Obama ar avea în buzunar o armată de soldăței impersonali, mai mult ca sigur ei erau deja în nordul Irakului. Treaba e că e din ce în ce mai greu să vinzi poporului ideea sacrificiului peste hotare. Mai ales cînd îți urlă presa toată ziua în cap despre costurile unei zile de război, cînd ai un deficit enorm, cînd la fiecare soldat rănit sau mort țipă toată țara, cînd ai suficienți veterani cu PTSD sau homeless-i încît să se facă filme relevante la Hollywood despre ei. Și, mai ales, cînd ai fost ales cu promisiunea că îți aduci trupele înapoi din războaiele pornite de alții și rezultate toate într-un dezastru.

    Treaba e încîlcită rău și nu cred că există soluții facile la ea. Poate peste vreo sută de ani se va uita careva în spate și va spune „pffff… da’ era evident că trebuia să facă x”, da’ acum nu e așa evident.

    Mai mult, începe să arate ca și cum nu ar exista o soluție compatibilă cu conservarea completă a principiilor fundamentale ale lumii vestice. Și se naște întrebarea: la ce putem și sîntem dispuși să renunțăm? Cu multe, prea multe întrebări secundare.

    În ceea ce privește profeția matale, cred că dacă se întîmplă partea cu dărîmarea eșafodajului NATO și învingerea armatelor sale pe toate fronturile ultima noastră problemă va fi încotro ne vom îndrepta pentru ajutor. Din asta va rezulta o lume cu nevoi atît de simple pentru o perioadă atît de lungă încît problemele de stil de guvernare și ideologie politică vor fi absolut irelevante. Dar ai dreptate să te indoiești că am fi în stare să ne administrăm rezonabil supraviețuirea dacă noi de atunci vom semăna cu noi de acum. Sper ca, totuși, să nu-ți verificăm teoria.

  2. Încă vreo două ca San Bernardino şi punctul 1 nu va mai fi atât de greu de vândut. Nu crezi?

  3. Nu stiu ce sa zic. Dupa Bush Jr., doua campanii in Irak si una in Afganistan care nu au ajutat pe nimeni (ba exista chiar voci care pun tocmai pe seama respectivelor campanii exportul extremismului jihadist), toate astea nerezolvind mai nimic post 9/11, cu o America ce raspunde la atacuri armate in scoli cu ridicari din umeri si cereri de mai multe arme, nu stiu daca inca doua ca San Bernardino ar schimba ceva.

    Ah, ba da, schimba ceva. Radicalizeaza discursurile celor de tip Trump.

    Senzatia mea este ca de data asta America ii va lasa pe sirieni, irakieni si turci sa-si scoata castanele din foc cu propriile miini. Eventual ii vor lasa si pe rusi sa-si rupa oleaca gitul incercind sa o faca pe vitejii. Daca e bine sau rau ca fac asta, asta e alta intrebare si nu stiu sa raspund la ea.

  4. Really ?!?! Veto , inroleaza -te , ca de aia esti NATO .
    Dammned if we don’t, dammed if we does

  5. Mie de ceva timp cea mai enervanta consecinta, chiar mai enervanta decat ideea de a manca paine cu conserve de fasole tot restul vietii mele de baba acra pentru ca a explodat planeta si traim cu totii in pesteri, mi se pare valul de popularitate si eroism mondial pe care se catara de zor si se va catara inca mult Rusia cu ocazia asta. Ca si dupa WW II, alta perioada de vesela ascensiune care a inceput cu Mesia crai de la rasarit.
    Bine, si faptul ca Turcia insista sa zica ca vrea in pat cu NATO cu o mana, si sa faca dictatura dementa de „Hainele cele noi ale imparatului” cu cealalta.
    Sigur, ideal ar fi ca-n vorba aia, cand vezi doi dusmani periculosi, lasa-i sa se lupte intre ei si tine pumnii sa moara amandoi sau ceva. Numai ca in momentul in care aia doi dusmani sunt trei si fiecare are cam o treime de planeta in spate –> paine cu conserva de fasole.

  6. Veto, cred ca cheful SUA de a se bate cu altii pe alte meleaguri in urmatorii ani s-ar putea sa fie nitel diminuat nu numai de cum au mers recentele astfel de socoteli din targ, cat si de o posibila tot mai apropiata socoteala de acasa – o schimbare in legile detinerii armelor pare din ce in ce mai inevitabila (exact ce ai zis tu de San Bernardino, basca statistica aia cum ca au fost mai multe omoruri in masa cu arme de foc in 2015 decat zile in an). Or, in momentul in care o sa se ia vorba de asa ceva, fara razboi civil no. 2 nu cred ca scapa. Le cam place procedeul, se pare, si se mai pare ca tot intre nord si sud s-ar duce batalia si in cazul asta.
    Sa mai zica cineva ca istoria n-are simtul umorului.

  7. Petronio, in marea schema a lucrurilor, daca o fi existind asa ceva, cred ca singura consecinta pozitiva a victoriei de ieri a Frontului National in Franta este decrebilizarea singurei tari care conteaza cit de cit si o dadea cu simpatii fata de Rusia in urma actiunilor din Irak/Siria.

    Mai sint si nemtii, da’ aia nu au nici o simpatie, vor doar sa faca bani.

    Cu alte cuvinte, nu cred ca Rusia e pe vreun val de popularitate. A gasit doi ponei pricajiti, i-a varuit si-i calareste eroic pe post de lipitan. Iar astia rid pe sub mustati, da’ nu zic nimic ca sa nu se opreasca spectacolul.

  8. Dragoane, daca incluzi in premisa ta probabilitatea ca Frontul National francez sa dea cu oistea de gard suficient de repede si de evident incat sa fie incontestabil esecul, nu stiu zau. Extremismele nationaliste sunt in trend in Europa, cu atat mai greu de combatut (inclusiv in sensul caragialesc, oratoric) cu cat viziunea multiculturalismului pacifist si deschis isi ia mai multe lovituri practice in barba. Eu ma bazez pe o constatare cu relevanta statistica redusa: constatarea mea personala ca referirile pozitive sau neutru-pozitive la Putin si Rusia s-au inmultit in ultimele luni in mediul virtual mediu (adica idiot si susceptibil) si ca exista un curent de opinie tot mai puternic cum ca Putin e singurul care are coaiele sa faca ceva in Siria, spre deosebire de ailalti care stau si discuta masuri economice punitive care n-au efect imediat, pentru ca n-au cum sa aiba. Daca punem la socoteala si faptul ca omul e, in ciuda realitatii nivelului de trai din Rusia, popular ca painea calda, coctailul mi se pare periculos de atractiv pentru dezorientatii tuturor natiilor. Dovada tocmai Frontul National francez, si ce s-o mai fi intampland la anu prin alte alegeri europene. Si eu am indoieli ca dezorientatii astia in cautare de-un tatuc vor atinge masa critica necesara pentru stergerea unor amintiri totusi recente despre ce inseamna sfera de influenta politica ruseasca, dar tot nu pot sa nu ma intreb din cand in cand daca nu cumva doar imi doresc foarte mult sa fie asa.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s