Hai c-a-nceput anul bine!

Oamenilor,

Na că a murit si David Bowie. Pentru că babele care ar fi avut dreptul să zică ceva pe tema asta, pentru că au ascultat măcar două piese de-ale omului la viața lor (nu că vă enervează că limba română n-are perfect participle, ca să putem zice și noi „having listened to at least two of his songs”, ca toți oamenii? Ba sigur că da, și așa și trebuie.) nu sunt aici, ci sunt doar io, o să trecem mai departe. În zig-zag, pentru că altfel nu se poate.

Mai întâi, o veste bună: dintre cei care n-au murit încă și care contează, Victor Wooten, Dennis Chambers și Bob Franceschini ne vizitează mai pe la sfârșitul anului. Ceea ce e bine, să avem timp să punem deoparte bani din fondul de întreținere.

Apoi, o veste proastă: pentru Europa maxim civilizată, gen țările nordice, românii sunt fix în aceeași trupă de sălbatici cărora le trebuie explicate chestii care țin de viața printre non-sălbatici din care fac parte și imigranții din ultimele valuri. Așa-i când ajung sălbaticii și medievalii în lume: trebuie educați. Adică, în timp ce ăia o să scrie pe tablă de o mie de ori „femeile nu sunt animale de casă, ca la mine în țară”, românii s-au trezit cu tema „copiii nu sunt animale de casă, ca la mine în țară”. Ceea ce mi se pare foarte bine, și sper că și vouă. Aștept cu nerăbdare deznodământul. Pe ăsta cu românii gospodari, nu și pe ăla cu sirienii, că ăla o să iasă deranj mare.

Urmează o veste bună, nu? Păi am lăsat-o la urmă pe cea mai bună dintre toate: șmecheria de portiță legală care permite ca în România, ca nicăieri în lumea care contează, condamnații pe drept să iasă pe nedrept înapoi la furat, prin simpla basculare a unei cantități de căcat* în ograda unui domeniu științific la alegere, a intrat în ceva atenție publică care poate avea potențialul de a o închide. Mă mir, pentru că românilor, ca societate, le pasă mai mult de curvele de la tv decât de cine și cum își bate joc de ei, și oricum cărțile sunt niște chestii despre care poate au auzit cândva că există, dar care nu-i ating, nu-i interesează și din punctul lor de vedere nu există. Ca ISIS, explorarea cosmică sau masacrele din Africa.

Cum-necum, însă, tema a început să intereseze media. S-au făcut recapitulări ale contribuțiilor acestor oameni și complicilor lor la îngroparea mediului academic românesc, recapitulări ca cea a autorilor, titlurilor, referenților și editurilor care au pus mână de la mână ca să facă aproape imposibilă luarea în serios a producției culturale românești de trei decenii încoace, pe lângă cele patru dinainte. Acum că mai multă lume vorbește despre asta, poate, cumva, oamenii își vor da seama că îi privește și pe ei. Pentru că educația chiar este unul dintre factorii cei mai importanți care formează o societate și, chiar dacă e greu de crezut, un nivel de trai. Și nu poți să te plângi că un sistem de educație pute atunci când permiți oricui, la toate nivelurile lui și de după toate colțurile posibile, să arunce lopeți de căcat peste el. După mizeriile anuale ale bacalaureatului, a venit norul de lăcuste al fabricilor de diplome, apoi valul de căcat al plagiatelor și cel al publicațiilor-șperaclu, menite să deschidă porțile închisorilor tuturor scursurilor. Sigur că ele de fapt au venit simultan, doar că încercăm să le rezolvăm pe rând.

Deci să vedem: o piață a muncii suprasaturată de idioți cu pretenții este sufocată suplimentar de hoți cu interese. Iar noi ne mirăm de ce tinerii din multinaționale, cei din bănci și cei din mediul universitar abia dacă reușesc să adune trei cu trei în minte și să scrie un mail de două fraze fără zece greșeli. De ce se uită ca mâța-n calendar la resursele pe care li le pune la dispoziție internetul. De ce n-ar putea să-ți spună cum se citează și cum se folosește corect o informație nici dacă ar depinde viața lor de asta. De ce majoritatea chestiilor pe care le cred și le împărășesc pe conturile de socializare ajung exemple în studii de sociologia dezinformării și a prostiei.  De ce suntem, măsurabil și măsurat, analfabeții Europei. Și de ce cele mai sus clasate universități românești pot fi găsite în topurile internaționale numai dacă ai răbdarea disperată să cauți vreo 500 de locuri în josul listei.

Anul ăsta cea mai sus e Politehnica, pe 600 și ceva. Amuzant e că e mult sub unele din Malaezia, Iran, Thailanda, Arabia Saudită și Correa de Sud, ba chiar și sub Universitatea de Stat din Novosibirsk. Amuzant cu spume e faptul că Politehnica e și printre Universitățile ai căror profesori au pus umărul cel mai intens la scoaterea din pușcărie a hoților prin aruncarea de lopeți de căcat peste mediul academic. Sigur, după cum s-a dezvinovățit destul de corect unul dintre cei mai harnici referenți, Ion Marin de la Hyperion, dacă într-adevăr tot ceea ce li se cere acestor profesori este acel aviz consultativ prin care, pe baza titlului care li se comunică, ei trebuie să decidă dacă lucrarea propusă de hoț poate avea o contribuție la domeniul din care face parte, e destul de puțin vina lor. Ei văd doar un titlu și pe baza lui trebuie să hotărască dacă pare de natură să ducă la o lucrare care să spună ceva de luat în seamă.

Dar, oamenilor, tocmai asta-i buba: în primul rând că, după cum vă puteți da seama ca ființe cu creier în cap, un titlu nu garantează că conținutul se va ridica la înălțimea lui. Dimpotrivă, din sutele de texte academice și științifice pe care le-am văzut, de multe ori nici nu există vreo legătură între titlu și conținut. De mult mai multe ori decât invers, un titlu va fi mai mare și își va asuma mai multe decât livrează conținutul. Sigur, în cazul chestiilor făcute serios, pentru asta există un coordonator și niște referenți care zic „bă, nu-i ok. Titlul tău sună foarte bine, dar conținutul e varză și nu-l acoperă. Ori schimbi titlul, ori mai lucrezi la conținut până ajunge să îl merite.” Faptul că aceste avize, fie ele și consultative (nu contează că-s consultative, câtă vreme sunt luate în seamă intră în ecuație), se dau doar citind un titlu, înseamnă că lucrurile merg iresponsabil de orbește.

Așa ajungem la al doilea rând, unde observăm o concluzie și mai îngrijorătoare decât producția culturală a pușcăriașilor și participarea colaterală a mediului academic la proliferarea ei. N-am auzit ca nici un profesor dintre inocenții ăștia cărora li s-a cerut să semneze în alb să fi sesizat cât de idiot și absurd e mecanismul și cât de iresponsabil e rolul pe care li se cere să-l joace. Cu atât mai puțin să sesizeze vreo instituție care contează, gen Ministerul Justiției, sau să iasă cumva în spațiul public și să urle că nu-i ok felul în care se fac lucrurile. Ceea ce te face să te întrebi, cu un fior pe șira spinării: dacă oamenii ăștia n-au văzut nimic în neregulă cu a-și da girul, orbește, pe un titlu și atît, mulțumindu-se că nu-i implică mai mult, cum înțeleg ei participarea lor la mecanismul producției academice? Dacă nu li s-a declanșat nici o alarmă în asemenea situații, cam cât de scrupuloși te poți aștepta să fie cu restul activității academice care îi implică? Adică da, exact: cam cât de mult și de bine ne putem aștepta să fie implicați în coordonarea tezelor academice pe care chiar își pun numele?

Dacă un titlu e tot ce-ți trebuie ca să stabilești valoarea științifică a unui autor, și dacă nu vezi nici o problemă cu asta, cam cât de des și cam cât de atent citești ce produce studentul a cărui activitate o coordonezi? Cam cât de atent ești la felul în care valorifică informația pe care o folosește? Cam cât de clar îi explici diferența între citare și plagiat? Sau cea dintre a agrega bucăți din ideile altora și a produce ceva original, cu plusvaloare și aport la domeniu?

Cam cât de tare ne mai putem mira că un doctor în drept poate pretinde că nu știe diferența dintre aparat critic complet și onest și o meschină bibliografie de final?

Cam atât.

*Dacă faceți parte dintre naturile sensibile cărora simpla vedere a cuvântului „căcat” le produce apoplexii care v-ar putea împiedica să citiți restul postării, înlocuiți-l, vă rog, cu „îngrășământ”. Aș face-o eu, dar 1. mă doare-n cur de sensibilitățile voastre și 2. țin la proprietatea termenilor. Nu tot îngrășământul pute. Tot căcatul, da.

22 comentarii

  1. De ce sa judecam oamenii aia cand nu stim datele? Ma refer la romanii de prin tarile nordice. Propun sa ii aparam doar pentru ca sunt ai nostrii. Da, chiar cred ce spun. M-am saturat sa fie ai nostrii de vina by default. Chiar nu cred asta. Nu pentru familia asta, pentru motivul ca ma astept ca mama copiilor sa fi cunoscut foarte bine legea. NU inseamna ca automat imi bat copii si nici ca mi se pare un sistem bun. Dar nici pentru rau nu pot sa spun ca am argumente. Chiar si ei au aplicat in trecut astfel de metode. Si mai mult, daca astia ce se cred civilizati sustin ca pedepsele fizice nu sunt o solutie la copii, de ce ar fi la adulti? De ce le aplica de exemplu prin privare de libertate? Sau prin catuse? Si exemplele pot continua.

    Sistemul de educatie e improscat spui? E primul care pute!!!! Toti! Absolut toti, fara exceptie, au o doza mai mica sau mai mare de coruptie. De ce nu sare nimeni din sistem la profesorii ce dau girul? Pentru ca aceeasi profesori i-au girat si pe cei ce ar putea sa sara acum, cand acestia au intrat in sistem. Da, nu se intra decat cu girul cuiva.
    Nu e nimic academic in sistemul de educatie!
    Elitele din facutati nu intra in sistem pentru ca nu vor sa fie asociati cu coruptia, cu interesele, samd. Sunt oameni ce apreciaza domeniul in care exceleaza suficient de mult cat sa nu ii intereseze ca vor fi nevoiti sa supravietuiasca cu salariul de profesor, dar cu toate astea, nu raman in sistem pentru ca sunt asociati cu degradarea umana, pentru ca vor face parte din gozul de care spui. Nu i-a improscat nimeni cu nimic, ci doar au folosit ceea ce aveau in sistem: scursuri.
    Sistemul va incepe sa fie curatat daca lucrurile incep sa se curete simultan si in alte parti.
    NU, ala care s-a dezvinovatit nu are dreptate! Din contra, arata lipsa oricarei moralitati, caci ell stia foarte bine ce face. Arata disponibilitatea lui de a se asocia cu sistemul ce ocoleste legea si spiritul legii.
    Aceasta prevedere legala cu scrierea de lucrari e poate buna! Abrogarea ei o sa impiedice probabil pe vre-un singur om ce ar fi putut beneficia de ea intr-un mod corect in decursul a 20 ani sau mai mult.
    Eu as nuanta procedurile de aplicare: de genul, daca scrii o lucrare stiintifica sa treaca printr-o comisie, iar daca aia decid ca nu e stiintifica, sa se considere incercare de fraudare a sistemului si sa mai adauge ceva la condamnarea initiala.

    Sunt vecin de bloc cu unul din lista ce a dat 4 recomandari. Normal ca ma gandesc acum in ce fel are el apartament nou, in ce fel are Mercedes in parcare, samd. Pana acum credeam ca lua doar spagi de la studenti. Datele de acum nu ma incurajeaza sa cred in aparatele de stat, din contra, la un moment dat am sa clachez si sa intru in mecanismul coruptiei, sa ajung sa mi se para normal ce fac cei ca el. Ma tot intreb, sa-l mai salut?

    PS: daca-ti spune unul ca esti de cacat, si chiar esti, nu, nu puti! Iar daca puti, probabil esti un gunoi. Chiar cred ca exista cuvinte mult mai potrivite in limba romana pentru a exprima ceea ce vrei tu. Si poate esti o persoana potrivita sa promovezi cuvinte uitate in locul celor pe val: precum fatastic in locul lui marfa. Sau fabulos in loc de cool.
    Poate ai copii… Pe la ce varsta ii inveti cuvantul cacat??, Nu, nu caca ci cacat! De ce nu stiu vre-o institutie de invatamant care sa aiba in programa cuvantul si sa il promoveze?
    Ai dreptate, sa nu deviem.

    Oricat ai vrea, rationamentul folosiri cuvintelor vulgare nu sta in picioare pentru toti. Nu cand vorbim de educatie.

    Scuza-ma, dar mai bine nu puneai steluta. Nu pot sa ma abtin cand cauti scuze. Pot sa te citesc daca scrii asa cum vrei si nu mai zici nimic despre asta. Altfel, am senzatia ca vrei sa ma provoci, sau sa vezi daca mai sunt aici.

  2. Voxpopuli, numai și NUMAI pentru că ne-am certat cu spor și în trecut și pentru că obișnuiai să-ți formulezi opiniile ca un om care a auzit de limba română, o să îți răspund. În mod normal, nu dialoghez cu oameni care scriu „noștrii”, „copii” în loc de „copiii” și „aceeași” în loc de „aceiași”, „vre-o”, „folosiri” în loc de „folosirii”. Lasă-mă să ghicesc, te grăbeai.
    În mod normal, o asemenea aglomerație de agramatisme m-ar face să ignor complet un comentariu sau, cel mult, să te invit să te mai întorci la școală, în sistemul ăsta care ție ți se pare uniform stricat, și să formulezi chestii în scris mai încolo.
    Dar o să consider situația asta o excepție unică (poate te-ai lovit cu capul de birou când ai citit „căcat” în textul meu) și o să-ți răspund.
    În primul rând, dacă aș avea copii, ceea ce n-am, i-aș învăța că și în internet, ca și în viața reală, să scrii agramat e mult mai grav decât să folosești cuvântul „căcat” atunci când acesta se impune. Și apoi i-aș pune să citească studiile, deloc puține sau neserioase, care au observat că folosirea obscenităților și injuriilor nu este întotdeauna corelată, așa cum ar putea părea, cu un nivel de educație sau de inteligență verbală redus. Calofilia lingvistică obsesivă înțeleasă greșit însă este, și din cauza ei ne-am ales cu cacofonia, acest viol perpetuu al limbii române.
    În al doilea rând, în cazul cu copiii din Norvegia mi se pare vorba despre un conflict cultural de același tip ca cel în care se află și se vor mai afla mult timp imigranții din Orientul Mijlociu în Europa vestică. Argumentul că și ei, cei civilizați, făceau mai demult chestia despre care zic acum că-i inacceptabilă mi se pare la limita imbecilității. Înainte oamenii ardeau cetățeni pe rug, sau îi mâncau, sau puneau pe ei șoareci să-i mănânce. Sau vedeau ceva ce voiau la vecinul de peșteră și-i dădeau ăluia în cap ca să ia chestia respectivă. Toți făceam chestiile astea înainte, numai că unii dintre noi au coborât din copac suficient de mult încât să decidă că nu e ok. Ei sunt cu un pas înainte, și au zis și că să-ți disciplinezi fizic copiii e un lucru rău, care poate nu-i omoară, dar e la fel de blamabil și de inacceptabil ca orice altă formă de violență. Ție asta ți se pare la fel de nedreptățit ca și încătușarea sau închiderea adulților. Vorbim despre adulți vinovați de încălcări ale legii, bănuiesc.
    Deci ție ți se pare totuna ca un părinte să-și bată copilul și ca un stat să dispună încătușarea și închiderea unui criminal? Ți se par la fel de îndreptățite ambele comportamente, ca să poți întreba de ce unul e legal și celălalt nu? Ești atât de dus sau doar vrei să vezi cât de tare se mai poate enerva și mira o babă?
    În rest, eu zic să lăsăm autoritățile să-și facă treaba și să urlăm mai puțin că occidentalii ăștia malefici ne vor răul și distrugerea. Ești mare fan Dan Puric, așa-i?
    Iar argumentul că ar trebui să-i apărăm pentru că sunt ai noștri trece din terenul idioțeniilor naționaliste în cel al comediei pure. Românii ăia care fură și dau în cap prin lume – trebuie să ieșim la proteste și pentru ei, pentru că sunt „ai noștri”? Ce fel de argument e ăsta când se aplică la o națiune? Ce fel de argument e ăsta când se aplică și doar la familie, de fapt? Dacă se întâmplă să fiu rudă cu unul care-și bate nevasta sau omoară pe careva, e mai puțin blamabil personajul pentru că e rudă cu mine? Darămite conațional? Unde te oprești, atunci? Înainte sau după justificat genocide naționaliste?
    Cât despre sistemul de educație, din fericire știu prea mulți oameni cum trebuie în el ca să mă sperie relația ta cu vecinul de bloc sau să-ți iau în serios convingerea că totul e putred și irecuperabil. Se face treabă bună în toate domeniile academice ale țării ăsteia, doar că nu ajunge des la tv și chiar și mai puțin ajunge la cei care nu vor s-o vadă. Singurul lucru din comentariul tău cu care sunt de acord e acea comisie științifică. Dacă n-ar fi fost vorba de scos penali din închisoare, ea ar fi existat. Așa, probabil că o să se înființeze.
    Serios, m-a speriat puțin dintotdeauna cât de tare și de în viteză poți trece pe lângă subiect și argumente raționale, ca să te împiedici într-un căcat. Acum probabil mai rău ca oricând. Sper că ești capabil de mai mult, că, zău, îmi plăcea să mă cert cu tine.

  3. Eu sper din toata inima ca invatam cu totii cate ceva si nu vad schimbul de replici ca pe o cearta. Cand am sa consider ca ne certam am sa dispar din peisaj.

    N-ai ghicit, nu ma grabeam. N-am scuze pentru greseli, sau nu pentru tot ce scriu. Oricum, si daca am scuze, cui ii pasa? Chiar nu ma uit uneori la ce am scris, cam ca atunci cand treci pe langa nu cacat si il ignori. Promit sa ma intorc la scoala.
    Chiar apreciez cand faci efortul sa-mi arati cat conteaza limba si limbajul si tocmai de aceea nu pot sa-ti accept argumentele.
    Scuza mea suprema e ca sunt vox populi si atat pot eu, asta sunt. Dar vreau mai mult si am sa ma straduiesc sa scriu corect.

    Acum sa trecem la subiect: ai darul de a exagera afirmatiile mele si de a te grabi cu unele concluzii. Asta duce la a-ti fi ignorate parte din cele scrise (poate nu te intereseaza dar ma gandeam ca e bine sa-ti spun).
    Nu am spus ca folosirea injuriilor e corelata cu inteligenta scazuta. As asocia-o mai degraba cu lipsa de educatie. Consider ca avem in limba romana cuvinte potrivite pentru orice situatie, si uneori cacat isi gaseste locul si in educatie, dar cei ce au ceva in comun cu scrisul nu ar trebui sa promoveze acest limbaj din aceleasi motive pentru care ar trebui sa scriem corect. Da, eu cred ca e la fel de grav sa fi agramat cu folosirea nejustificata a injuriilor. Nu ai adus nici un argument pentru care nu ar fi asa. Singurul tau argument este justificarea folosirii. Argumentul meu e ca limbajul are darul de a ne apropia, de a ne civiliza. Cand n-ai invatat sa vorbesti (fie esti nou-nascut fie esti printre straini), ai probleme de integrare si nu stiu pe nimeni sa nu fi incercat sa se adapteze, sa invete sa vorbeasca pentru a se integra in comunitate. Folosirea injuriilor cred ca duce exact la efectul advers, sub conditiia ca cei cu care vrei sa comunici sa nu fie „de cartier” sa zicem. Imi dau seama ca discutia asta nu isi are sensul pentru ca ai renuntat la a fi mai bun, la a te autodepasi si nu vei accepta niciodata ca poate tocmai autocenzura te va duce la nivelul urmator. Tu doar vrei cu inversunare sa imi arati ca ai dreptate, fara a ma educa, fara a folosi rationamente logice, ci folosind pedepdse psihice (jigniri la fiecare fraza). Legatura cu modul de educatie Norvegian e pur intamplatoare. Sunt convins ca ajunsi fata in fata mi-ai aplica si cateva corectii romanesti.

    In legatura cu un eventual conflict in Norvegia, nu, el nu este deloc cultural. Sau eu nu il vad asa. Da, este o drama atat pentru familia aia cat si pentru Norvegieni care descopera cat de ne educati suntem. Poate nu am venit cu cele mai bune argumente, dar ceea ce am vrut sa spun, dincolo de exagerarile tale, e ca tu, eu, noi toti, nu avem detalii despre ce a fost cu adevarat si nu vad nici un motiv pentru care sa nu dau crezare acelei familii, mai ales ca femeia aia este cetatean norvegian, relativ educat (nu e una fara 4 clase), deci ar trebui sa cunoasca legea care ii ia copii in cazul violentelor in familie.
    Sigur, asta nu e un garant al ne folosirii pedepselor fizice, dar spre deosebire de tine, imi place sa cred si asta am spus, ca eu acord premisa de nevinovatie iar tu nu. Tu din start ii compari cu hotii si cu talharii. Ok, e dreptul tau dar personal cred ca e doar o exagerare fara argumente. Daca tu vezi premisa de nevinovatie ca pe o comedie poate o sa-mi spui ca iti place Iliescu si cu al lui „proprietatea e un moft”. Sau poate trebuie sa treci printr-o situatie in care din start esti vinovat ca sa intelegi ce spun. Te rog sa observi ca eu nu am presupus ca te uiti prea mult la televizor si crezi ce spun aia vis-a-vis de cele intamplate.
    Nu cred ca ne vrea nimeni raul, dar cred ca violenta psihica a separarii familiei prin care Norveia a gasit de cuvinta sa isi educe cetatenii este sora cu imbecilitatea. Da, imbecil e si unl ce isi bate copiii si se mai si duce in Norvegia stiind ce i se poate intampla acolo. Poate am fumat eu ceva si sunt prea vesel, dar vreau sa cred ca romanul ala nu e imbecil si ma refer la acel roman in particular.
    Ca sa ma fac inteles, nu am spus niciodata ca nu sunt de acord cu ce au facut autoritatile sau ca instig la manifestari de sustinere ci doar am spus sa le dam crezare, sa nu ii punem la zid. Nu (vreau sa) vad legatura cu justificarea genocidelor ca e din alt film. Si Puric e din alt film, sigur nu al meu.

    Articolul tau era despre educatie si deci incerc sa inchei cu asta: daca tu sti macar trei oameni „ca lumea” in sistem, roaga-i sa ia pozitie fata de toti cei de pe lista aia. Roaga-i sa arate ca a inceput curatenia si in educatie. N-am spus ca e irecuperabil sistemul ci ca trebuie sa facem curatenie peste tot simultan daca vrem rezultate. Am mai spus ca iei apararea unui sistem care este evident putred pana dincolo de orice imaginatie. Nu cred ca cei pe care ii sti or sa faca ceva. ii banui ca sunt in varsta si au si alte motive sa taca. Eu personal ma astept de la tineri sa mature gunoaiele din educatie dar cum supneam, nu cred ca tinerii din sistem for face asta ci unii din afara lui.

    Daca nu m-am ridicat la nivelul asteptarilor, eu zic sa te gandesti si la posibilitatea asta: tu esti cea care vrea atat de tare sa imi dea in cap, cea care vrea sa se ia careva de scrierile ei, doar ca sa ai ac de cojocul respectivului. Eu am senzatia ca tu treci peste ce scriu eu fara a intelege exact ce vreau sa spun si atunci cu siguranta n-am sa ma ridic niciodata la nivelul prejudecatilor tale.

  4. Vox Populi, ne și mai ales îmi place enorm să mă cert cu oamenii, mai ales atunci când există argumente de ambele părți. Aproape la fel de mult cât îți place ție să faci pe victima neînțeleasă. De ce anume tragi tu concluzia, însă, că de asta scriu eu aici?

    Discuția despre cuvinte am mai avut-o și am decis că pozițiile noastre sunt ireconciliabile. Tu vezi limba ca pe ceva cuminte și curat, care trebuie să aibă un rol pozitiv în societate. Eu văd limba ca pe ceva care trebuie să fie la fel de real ca și sentimentele sau situațiile pe care vrea să le exprime, și există cuvinte cu care îmi scriu studiile academice și cuvinte cu care îmi scriu dracii. N-o să te insult invitându-te să ghicești din care categorie face parte acest blog.
    Și dacă tot suntem la capitolul ăsta, consider la fel de puternic că scrierea corectă e mai importantă în funcția educativă a limbii decât ocazionalul căcat „de cartier”, tocmai pentru că ea se învață și se aplică în etapa educațională a limbii. Această etapă, însă, încetează în afara spațiului educațional. În afara școlii, funcția principală a limbii nu e să educe, ci să exprime ce vrem noi să exprime. Depinde de noi și ce exprimă despre cât de bine i-am absorbit și aplicat funcția educativă.
    Iar în ce privește funcția expresivă a limbii, cât timp îl am de partea mea pe marele Will cu înjurăturile lui (molatece numai dacă nu știi sau preferi să ignori engleza veche și sensul real al cuvintelor), și o să-l am cam veșnic pentru că, mort fiind, nu mai poate cenzura ce a scris, și cât timp există și altă mare literatură plină de căcat pe unde el este necesar, o să conchid că limba trebuie să fie, dincolo de băncile școlii (sau poate chiar și în ele), nu un instrument de educație, ci cel mult instrumentul de acces la educație. Și că-i cel mai bine ca fiecare să-și exercite sensibilitățile la el acasă. Principiu care, urmat, ne-ar scăpa și de conflictul cultural care se profilează la orizontul Europei. Hai să-l urmăm, deci.
    Altfel, perfect de acord cu prezumția de nevinovăție. Ea trebuie acordată. Ca paranteză, între părțile litigatoare „familie românească religioasă” și „unul dintre statele lumii cu cel mai ridicat nivel de respectare a drepturilor omului”, îmi permit rezerva de a avea un favorit. Dar asta nu contează absolut deloc. Nu contează care o să fie deznodământul în acest caz specific, iar el e între familia asta și statul norvegian. Tradiția românească în ce privește educația copiilor în familie, pe de altă parte, va fi mult timp una de natură să nască conflicte culturale în toate părțile civilizate ale lumii. Despre asta era vorba de fapt.

  5. Absurdistan – numele corect al Ro.maniei.
    Bbabo, cu doua flori or mai multe, hai, trei nu se face primavara😦

  6. Cazul familiei din Norvegia care si-a pierdut dreptul de a-si creste copiii nu prea m-a scandalizat. Atunci cand te stabilesti intr-o tara straina cu catel si cu purcel este obligatoriu sa respecti obiceiurile si datinile de-acolo. Bineinteles, poti sa fii nomad si sa respecti doar obiceiurile tribuluiui din care faci parte (tiganii procedeaza asa de peste un mileniu si de-abia acum au inceput sa obtina rezultatele scontate) dar in cazul acesta iti asumi niste riscuri: risti sa-ti pierzi casa pentru ca nu-ti platesti chiria, risti sa te dea patronul afara pentru ca furi din marfa pe care o distribui, risti sa te injure vecinii pentru ca asculti manele, noaptea, la maxim sau sa-ti ia Statul norvegian copiii si sa-i dea la altii ca sa-i creasca pentru ca tu ii bati crestineste.
    Cartile scrise de puscariasi nu le-am citit si nici n-am sa le citesc vreodata. Toti arestatii din Jilava se cred niste mici Soljenitin, dupa ce ajung in spatele gratiilor uita cati oameni au inselat si au impresia ca li se face o mare nedreptate si deci ar trebui sa fie lasati liberi. Asa ca se apuca de scris carti/maculatura. Strica lemnul padurii – degeaba.
    In incheiere imi exprim sincerele mele condoleante pentru surorile Marx la pierderea cantaretului lor preferat (tot evreu, tot bi-sexual ca si ele) David Bowie.

  7. dar iarasi prostii? dar va atrag atentia, surorilor petronia, pentru a 54-a oara, ca degeaba spuneti „cacat”, nici nu se mai observa, a intrat in conul de umbra al limbii. dar va sugerez sa revalorizati semantic cuvantul „fut” care este si latin, poate chiar dac, daca stau sa ma gândesc la hamangia. dar in consecinta va urez un an cât mai bisextil, chiar bisexual, vorba lu’ Ogru. si aceste patru mici daruri de mai sus cu care sper sa fiti satiscafute.

  8. draga wind, „absurdistan” nu e corect politic si nici perfect. trebe spus „absurdistan si bran” pentru ca unu). e vorba de „o tara trista plina de humor” si doi). care valorifica potentialul turistic augmentat de povesti si filme cu dracula. ai vazut câti turisti aduce brandul? pai!

  9. Cineva atragea atentia pe net zilele trecute asupra faptului ca miscarea Ministerului Justitiei de a publica lista aia in forma aia fara alte specificari nu a fost taman onesta. Nu e onesta pentru ca s-a mutat furia celor care au un dinte impotriva iesirii din inchisoare pe baza unui simulacru de pe autori pe „coordonatori”. Ceea ce lipsea din peisaj era descrierea procedurii, care este rolul „coordonatorilor”.

    Cu observatia ca miscarea n-a fost taman onesta sint de acord.

    Pe de alta parte, pentru ca nu-mi place sa imi construiesc opinii pe surse la a patra mina, am citit mare parte din lista aia. Sa vad cine, ce, unde si sub girul cui. Asa am descoperit ca nici macar acea oarecum scuza cum ca nu e coordonare, ci atestare de principiu a relevantei stiintifice a titlului lucrarii nu sta in picioare. Dau exemplul unui singur autor: una dintre cartile lui Becali se cheama „Steaua si Becali”, o a doua are titlul „Becali si politica. Inceputurile” (suna a inceput de trilogie, nu-i asa? Ultima va fi „Becali si politica. Intoarcerea regelui”). Din pacate nu este singurul exemplu.

    Or, in situatia asta, imi este foarte greu sa mai acord acea scuza pe care eram initial pregatit sa o acord. Chiar si in situatia in care profesorii aia din lista n-aveau de facut nimic altceva decit sa se uite la un titlu si sa spuna, sub semnatura, ca poate sta in cap de lucrare cu potential stiintific, esecul din acele exemple evidente imi spune ca avem de-a face cu ceva mai mult decit un simplu gest dezinteresat sau de o mina de ajutor crestineasca intinsa cuiva aflat la strimtoare. Daca la asta adaugam o procedura care nu gestioneaza in nici un fel abuzurile, ne trezim cu mica industrie la care sintem acum martori.

    In ceea ce priveste cazul din Norvegia as fi oleaca mai nuantat. Da’ e atit de aprinsa si extinsa discutia asta pe net incit nu-mi mai vine sa mai contribui si eu la ea.

    Ah… si zbor lin lui David Bowie. Din pacate fac parte dintre cei care au ascultat mai mult de 2 piese d-ale lui, asa ca a fost o veste oribila.

  10. Pe bune, David Bowie, evreu şi bi-sexual? Comentarii de genul ăsta se postează pe surorilemarx.wordpress.com?

  11. Wind, totuși n-am ajuns încă să furăm 50 de kilometri de autostradă, ca vajnicul tovarăș Protopopov. (Am senzația că Ilf și Petrov se zvârcolesc în mormânt că nu le-a venit ideea asta sau că n-au trăit măcar să se inspire din ea.) Protopopovii noștri s-au oprit doar la cabluri de cale ferată. Ce-i drept, s-ar putea să fie și din cauză că din trei autostrăzi nu prea poți fura, că-s prea puține și în mijlocul țării. Dovadă stă Orăștie, cât mai stă. Până la ploile din primăvară, probabil. Perfect de acord că cu trei flori nu se face primăvară. Dar cu nici una și mai greu se face, așa că să stăm cu ochii pe strat. Studenții din Iași au obținut suspendarea alegerilor (sigur că nici io n-am luat vreodată în serios vreun student cu media sub 8, dar asta e altă poveste), organizația națională a studenților s-a trezit și ea și a început să ciripească (mă refer la asta, desigur). Sigur, ar putea să nu iasă nimic. Dar lasă o babă să se bucure că măcar o să aibă ce să regrete.

    Ogare, eu vreau cu disperare să citesc unele dintre cărțile alea, numai că nu se găsesc pe nicăieri. Nici măcar la Biblioteca Națională, unde e obligatoriu să existe câteva exemplare. Ce chestie.

    No thanks, zici că nu se mai observă? Nu ne mai rămâne decât să renunțăm, bănuiesc.

    Dragoane, eu nu mi-am putut construi rezerva de care zici, pentru că în primul rând sunt o babă degrabă vărsătoare de sânge nevinovat, dar în al doilea și mai ales rând procedura în sine e oribilă. Nici măcar nu mai conta care erau titlurile alea, deși le-am citit și io. Chiar și pentru un simplu call for papers, care nu angajează deloc o publicare, după cum știi, se trimite odată cu titlul și abstractul. Procedura aia e sinistru de incompatibilă cu orice are pretenții de atinge vreun domeniu științific, și atunci pa circumstanțe atenuante. Agravante, pe de altă parte, berechet. După cum ai și văzut.

    Veto, adică ce-ai bre cu bisexualii și cu evreii? Și cu bievreii și cu evrosexualii, și cu sexvreii, și cu bivreisexualii? În aceeași ordine de idei, probabil toată lumea care avea o părere despre muzica omului e ocupată să o reasculte obsesiv, cu ochii în stele. Or, statul cu ochii în stele e incompatibil cu statul cu ochii monitor, și am senzația că muzica lui Bowie se potrivește mai degrabă cu una dintre ele. Ergo.

  12. Veta, fata mea, nu ma provoca, pai acum scot dosaru’ si sa-ncep sa citesc din el cu el cu intonatie, cum recita Silviu Manastire de la REALITATEA Tv:
    David Robert James: nascut in 8 ianuarie ’47 la Londra. Tata: Haywood Stenton de profesie asistent social la Protectia Copilului. Mama: Margaret Mary de profesie ospatar. A mai avut inca doua surori si un frate. In timpul Razboiului Rece si-a cladit o cariera de cantaret de muzica rock (in luminile reflectoarelor) si alta de spion (in umbra Seviciilor Secrete). Trimis de M.I.6 in spatele Cortinei de Fier cu scopul de a corupe cosmonauti si oameni de stiinta sovietici preocupati cu Programul Spatial al U.R.S.S. are meritul de a-l convinge rapid sa dezerteze pe insusi Iuri Gagarin:
    – Zdrasvuite, astronavt! Vî hotite bîti svobodno?¹
    – Da, ia haciu bîti svobodnoi.²
    A doua zi Gagarin s-a urcat in MiG, a dat de-al dracu’ in alt avion care circula regulamentar si s-a catapultat in taiga. La inmormantare- jale mare: rudele, prietenii, tovarasii din Partid i-au cantat vesnica pomenire. In timpu’ asta Iuri era ocupat cu reducerea decalajului dintre U.R.S.S. si S.U.A. privind Cucerirea Spatiului – era la Cap Canaveral, pe plaja la nudisti.

    ____________________________
    ¹ „Helo speisboi! Duiu oana bifri?”
    ² „Ies ai oana bifri.”

  13. @petronia

    Fara sa imi doresc a rascoli discutii de mult ingropate, am o intrebare totusi: de ce faci diferenta intre scrierile academice si cele in care iti versi of-ul? Cred ca asta e partea pe care nu o inteleg, eu fiind de parere ca dorinta de a fi educati ar trebui sa ne traga spre folosirea permanenta a modului elevat si academic. Acceptarea ambelor ar fi pentru mine ca si cum as accepta un mod de existenta duplicitar. Nu imi trebuie multe explicatii, ci doar motivatia ta personala in a face diferentierea.

    E corect ce spui despre importanta scrierii corecte dar nu sunt de acord ca etapa asta se termia in afara spatiului educational. Sau poate se termina etapa, dar nu se termina spatiul acesta! Toata viata invatam (sau asa imi place mie sa cred) iar asta si datorita faptului pe care il mentionezi, ca limba e ceva real (realitatile se mai schimba/adapteaza).

    Asta cu marele Will chiar nu e un argument pentru mine. Candva prin liceu, ma corecta profa de romana uimita de cateva comentarii pe care le-am facut la adresa unor poezii eminesciene. I-am spus atunci ca da, cred cu tarie ca daca vreau pot fi mai bun ca Eminescu pentru simplu fapt ca eu inca traiesc, deci macar teoretic am sansa asta. Cum Will a murit, consider ca pot avea ca exemplu opera lui doar pentru a fi mai bun. Daca il citesc si nu imi foloseste la nimic… mai bine raman un prost din popor.

    Da… poate n-am prins ideea daca articolul era de fapt despre o diferenta culturala eterna. Am avut senzatia ca exprimarea prevesteste un inceput de an prost. Fiind un optimist convins, am intentionat sa evidentiez si jumatatea plina.

    Daca mi-ai raspunde la intrebarea cu motivele tale in a face diferenta intre limbajul academic si cel de aici ti-as fi profund recunoscator. Promit sa nu mai zic nimic indiferent de argumente. Vreau doar sa inteleg.

  14. Spune-mi, te rog, si e ultima incercare, pentru ca ne invartim intr-un cerc vicios de enervant de argumente surde: ti se par duplicitari oamenii care atunci cand merg la Opera se imbraca altfel decat se imbraca prin casa? Sau oamenii care nu fac galagie intr-o biblioteca, dar fac un zgomot infernal pe stadion?

  15. Raspunsul meu ar putea fi da, daca altfel inseamna ca la opera se imbraca precum un lord si acasa isi face treburile in curte sau e un nespalat. Sau poate faceai referinta la vesmintele celor ce sunt chiar pe scena?
    Recunosc, a doua comparatie m-a pus pe ganduri. Cred ca pentru ambele se pune problema perceptiei asupra acestui spatiu, pe care il vezi potrivit pentru limbajul folosit. Dar cand cei ce sunt imprejur iti spun ca nu e ok ce faci? Dar daca si atunci cand esti pe stadion cei de langa nu fac zgomot si tu esti singurul, o mai faci pe infernalul? Sunt de acord cu manifestari diferite in situatii diferite, dar nu inseamna ca trebuie sa stau dezbracat daca ajung intr-o tara africana unde toti sunt in chiloti.

    Nu e nevoie de raspunsuri, am inteles argumentele. Eu am alta perceptie asupra acestui spatiu. Nu stiu cine sunteti si chiar de as sti, nu consider ca familiaritatea spatiului imi da un gir pentru a folosi limbajul. Daca visez sa fiu mai bun, daca visez sa fiu un domn la opera, visez sa fiu unul si acasa. Asta-s eu. Cred ca problema majora este aia ca ma consider normal, ma consider ca multi altii. Am sentimentul ala ca reprezint poporul, oamenii de rand.

    Ma scuzati va rog, daca sunt insistent uneori!

  16. vox, esti de moda veche. bunele maniere sunt un datum genetic, astfel un gentleman ramane domn si cand se pisa cu pula. acest „cu pula” pare aici de prisos dar nu, el este un cuvant popular (dupa cum îi arata si numele), care are rolul de a aduce oamenii la un numitor comun (dupa cum l-am si numit). de unde si apelativul duios „mai pulica” pe care unii il folosesc atunci cand de exemplu sunt intrebati cu ton filozofic „bai pula, iar stai degeaba?” prin urmare, chestie de socializare. de o bere, de un mic, un stadion de futbol, o bârfa, un cancan, o bascalie. fara de care viata nu are legatura cu pamantul, glodul, noroiul, mucegaiul etc, vorba poetului.

  17. No thanks, nu vreau sa intru in alte polemici dar nu pot fi de acord ce spui. Adusul la un numitor comun are legatura si cu dorinta oamenilor de a avea un numitor comun iar eu, de moda veche sau foarte veche, nu vreau sa fiu adus la un numitor comun cu pula. Asta este esenta discutiei de fata, dorinta de a folosi vulgaritati si motivatia acestui lucru. Sunt de acord ca in momentul in care aici toti vorbesc cu pula in gura, daca vreau sa ma integrez si eu ar trebui macar sa nu comentez atat legat de asta. Nu vreau sa ajung la un numitor comun cu babele. Eu nu argumentez pentru a gasi un motiv sau o scuza ca eu sa folosesc vulgaritati aici sau in alta parte. Vreau doar sa inteleg de ce fac unii asta si ma refer aici la unii pe care din alt punct de vedere ii admir (ca idei, ca teme abordate, ca mod de a scrie, etc). Inteleg si ca nu trebuie sa imi placa totul pe aici.
    Cat despre bascalie chiar gasesc un banc fara vulgaritati mult mai de apreciat decat unul cu. Pur si simplu m-a educat mama sa cred ca umorul e mai fin cand nu are vulgaritati. Da, daca faci o gluma despre pula devine evident ca trebuie sa folosesti cuvantul dar nu asta tot comentez eu.

  18. Voxpopuli, nu, ma referam fix la hainele noastre, ale publicului. Si aici e diferenta: tie iti place sa te simti lord si-n somn, eu am convingerea ca nu haina face lordul. Prin casa stau in halat, atunci cand port ceva, ceea ce am incercat o data sa aplic la Opera, dar n-a iesit prea bine. Asa ca acum, in general, cand merg la Opera torn o rochie pe mine, rochie pe care am retineri in a o purta atunci cand dau cu aspiratorul. Chestie de preferinta personala, si cu asta sper ca am incheiat.
    Ar mai fi si faptul ca am auzit lorzi injurand de faceau birjarii sa roseasca, fara ca asta sa le scada din lordisenie sau din capacitatile intelectuale in vreun fel. Din punctul tau de vedere, asta nu se poate. Din nou chestiune de preferinta personala, desi imi inchipui ca ea te priveaza de o buna parte a literaturii universale bune, de multa muzica faina si, posibil, si de oameni care ar avea ce-ti spune, daca i-ai putea asculta. Your loss, dupa cum ar zice prietenul nostru, lordul englez.
    Inteleg ca totusi nu ai fost in viata ta pe un stadion. Daca o sa ajungi, totusi, printr-o tara africana, ar putea fi util sa pornesti de la premisa ca or sti ei localnicii ceva in plus referitor la mediul in care traiesc si sa dai o sansa chilotilor sa-ti dovedeasca ce vreau sa spun de atat de mult timp prin adecvare la context.
    Sau poti sa fierbi in propria transpiratie in costumul tau de lord. Alegerea ta.
    Dar invata odata sa respecti alegerile altora, mai ales la ei acasa. Pentru ca daca te trezesti in zisa tara africana sa-i certi pe aia ca umbla in chiloti si sa te uiti stramb la ei, s-ar putea sa ajungi cina. Moment care nu e departe nici in aceasta tara africana numita surorilemarx.wordpress.com.

  19. No thanks, desi sunt mai de acord cu comentariul tau de mai sus decat de obicei, tre’ sa zic o corectie: nu e vorba de mosteniri genetice sau de bune maniere. E vorba despre a te durea sau nu in cur de niste chestii si de a-ti rezerva dreptul sa alegi care sa fie acele chestii.
    Sunt de acord insa ca pula e un numitor comun. Dupa cum au zis Eurythmics primii si dupa ei toata lumea, some of them want to use it, some of them want to be used by it.

  20. petrony, pai cum spun o prostie, cum esti de acord cu ea, ba mai si adaugi euritmii. iar corectatul tau seamana cu vociferarile repetentului din fundu’ clasei cand proful explica de ce gaina preceda oul si oul precede gaina asijderea.

  21. Pretoria draga, am senzatia ca ai avut o zi proasta si logica ti-a jucat feste. Orice efort as face nu imi dau seama de unde ai concluzionat ce ai concluzionat. Eu iti si va respect alegerea. Nu cred ca vreodata ti-am cerut sa nu mai folosesti orice fel de limbaj doresti. Toate comentariile mele sunt in sensul de a intelege rationamentele unui om aparent educat in folosirea limbajului.
    Ca fapt divers, ce castiga discutia asta daca ma apuc si spun ca pe cand contam inca in Europa in fotbal, poporul aici de fata avea abonament pe stadion. Sau sa mentionez ca am fost prin Africa? Cui ii pasa?
    Schimbatul din rochie in fara rochie nu are nici o treaba cu motivele si refuz sa cred ca asta e tot ce ai inteles din ce spuneam. Da, exact asta inseamna sa fi domn (a se citi sa tinzi catre ceva mai bun) sa iti schimbi tinuta in functie de context. Da, in situatia de fata, daca te deranjaza ce spun, e ok sa ma injuri, ca un mod eficient de a-ti varsa of-ul pe mine. Exemplul cu oamenii in chiloti vroia sa faca referinta la o situatie in care tu in mod normal nu te vezi datorita modului in care alegi sa traiesti.

    Da, toti oamenii injura, mai ales cand ajung in situatii limta. Scrisul insa, nu e o situatie limita. Cand vorbim, se intampla si celor mai buni sa li se plimbe limba si sa spuna o prostie. Cand scriem avem sansa sa ne corectam, sa ne calmam. Marele Will cum ii spui tu, isi propune sa foloseasca limbajul pentru a descrie personaje si situatii, nici nu poate fi vorba de comparatii cu articolele de aici, scrise in nume propriu.

    Tot ce ai putut in comentariul anterior e sa revi la modul standard de a reactiona la comentariile altora, acela de a jigni gratuit. Credeam ca intradevar ceea ce spun te face sa analizezi (poate a mia oara) daca argumentele mele au ceva bun, au un punct de vedere sustenabil. Daca simti sa imi raspunzi doar ca sa imi dai replica, fara sa conteze ce sciu atunci e doar timp pierdut pentru amandoi. OK, eat me daca asta iti aduce cea mai mica satisfactie. Deja poti considera ca m-ai mancat, n-am sa mai comentez pentru simplul motiv ca ai senzatia bizara ca te cert.

  22. 1. sa fii domn
    2. sa revii la modul standard de a reactiona
    3. intr-adevar
    4. n-am senzatia ca ma certi, ci ca dialoghez cu un copac. Ceea ce, de la greci incoace, nu mai e la moda.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s