Capra vecinului rămâne cea mai bună poziție

Oamenilor,

Văd că s-a trezit și Veta, ca de obicei, ca să pună paie pe focul dorinței pe care o încercăm cu toții și o vom mai încerca vreun an, așa, până ne obișnuim cu ce o să se întâmple la toamnă la alegerile parlamentare: aceea de a ne trage un glonț în cap, aliniați fiind cu cineva la alegerea noastră din actualul Parlament. Sau cu mai mulți, depinde de cât de competitivi suntem și de ce fel de gloanțe ne permitem.

Mbun. Aveam nevoie de asta. Sigur, am avea nevoie și de niște o provizie infinită de șosete, dacă tot suntem la capitolul „chestii care n-o să se întâmple niciodată”.

Io din alt motiv m-am convins să deschid laptopul azi. Că aveam treabă la el. Și, dacă tot am făcut-o, am zis să vă și întreb o chestie:

Pe voi vă încălzește așa, nițel, dovada că și o societate mai educată politic și economic decât asta românească a noastră, pe care am obosit s-o urâm, dar care ne tot oferă noi motive care ne motivează dincolo de ce credeam că putem, cam ca la o cursă Iron Man sau ceva, e la fel de tâmpită ca și media noastră? Că mediile sunt la fel de cretine peste tot și pun botul la aceleași căcaturi previzibile?

Că mine cam da, sinceră să fiu. E perfect. Apocalipsa tocmai a venit un pas mai aproape, și miroase a sârmă ghimpată.

Ura!

Io, să fiu Parlamentul Angliei, mâine aș printa Magna Charta în toate ziarele din UK, cu titlul „Am mai știut o dată ce-i mai bine pentru voi și a mers, deci muie!”

Anunțuri

Ce nu înțeleg românii (normali) despre statul român și ce îi face, prin urmare, să nu aibă nicio șansă la schimbare

Discutam mai acu câteva luni cu un cetățean, culmea, fost scriitor pe blogul ăsta. Omul că schimbare, că partide noi, că alea-alea.

M-am crucit. Mi-am dat seama că nu înțelege. Și foarte puțină lume înțelege de fapt de ce nu iese treaba. De ce nu se poate, de exemplu, că ăia mișto și ok, care ascultă muzică bună și le citești în ochi că sunt oameni buni, să primească o șansă de a ieși în față, de a face regulile, de a savura căpșuni etc.

Ca să înțelegem exact de ce însă, trebuie să ne întoarcem un pic în timp. Unde am și rămas, de altfel, dar acum doar pentru o scurtă vizită. Să le luăm pe rând:

1. 45 de ani (+-, whatever) de comunism. Opa, o să zici tu, care citești aici, asta e aceeași placă. O fi, tâmpitule/tâmpito, dar de-acolo pleacă totul. Dar asta nu e tot, trebuie să înțelegi și de ce pleacă de-acolo totul și nu doar să enunțăm – tu sau eu – o atare platitudine. Deci, de ce pleacă de-acolo totul? Păi e simplu: pentru că atunci s-a instituit sistemul securist (a se citi de strângere de informații) care a ajuns, practic, să administreze țara. Până nu îți intră bine asta în cap, dar bine-bine de tot, degeaba faci tot ce faci. Degeaba candidezi. Degeaba o arzi progresist. Degeaba orice. Fără securitate nu mișcă nimic (important) în țara asta și dacă nu mă crezi poți la fel de bine să mănânci un senviș cu căcat. Asta ca să nu-ți spun să te-mpuști.

2. Pe cale de consecință, România de astăzi este un stat foarte asemănător Egiptului. Dar foarte-foarte asemănător, minus deschiderea inerentă datorată poziției geografice. Nu râde, imbecilule/imbecilo, că știu despre ce vorbesc din cauza vârstei. Asta este România: o dictatură militară (a se citi a structurilor de forță) care nu este la vedere, spre deosebire de Egipt. Opa. Nasol.

3. În momentul când ai această dimensiune (reală) a lucrurilor, un lucru devine evident. Ia să vedem, care e, știi? Să punem osul. Da, boule, dar nu-i suficient. Să fim buni. Da, vaco, dar nu și naivi. Să mâncăm mult căcat. Ăă, asta nu știu, poate tu. Să ieșim în stradă. Ă-ă. Dacă nu sunt foarte mulți oameni, e absolut degeaba. Să. Să. Să să să.

Să pula. Să singurul fel posibil este să penetrezi structurile de forță. Doar că – și aicea ține-te bine de scaun, răpăit de tobe, tagadagadagdaaa… ce să vezi.

N-ai cum. E simplu.

Dacă nu ți-ai început viața în felul ăsta, de când alții se apucau de pian, sau de mandolină, sau de dracu știe ce se apucă oamenii când sunt mici, pur și simplu n-ai cum. Iar dacă totuși te-ai apucat de asta atunci, pur și simplu nu poți gândi gândurile pe care le scriu eu aici, sau dacă o faci, îți dai seama că sunt gândurile celorlalți. Din tabăra adversă.

E foarte simplu. Și foarte nasol în același timp, dar cam așa stau lucrurile.

Hai pa, ne vedem la viitoarele alegeri! Mult succes, omule!! Și emoticonu de rigoare: :))))

Back to black în cerul gurii sau ceva

Oamenilor,

M-am întors. Io și cucuveaua Peracle și cam atât, probabil, dar am noroc că mugetul cucuvelei, sau cum dracu s-o fi zicând la ce face ea, are ecou pe aici. Ceea ce o să ne ajute să ne simțim mai multe, ca să avem cu cine ne certa.

În răstimpul ăsta, totul s-a dus dracului cu și mai mult spor decât înainte. Cumva, știam eu că prezența noastră vigilentă aici era singurul lucru care mai ținea, cât de cât, lumea în țâțâni, dar na. Mi-a fost lene.

De fapt, am suferit de o epidemie de lene care a durat câteva luni bune, după cum probabil se vede din praful care s-a așternut pe aici, și în care nici măcar n-ați catadicsit să desenați niște puli de bun-simț. Nț. A fost o epidemie stranie, în sensul că în loc să se molipsească de la mine la alții, s-a molipsit de la mine tot la mine, ceea ce a și făcut să dureze atât. V-aș fi scris despre lenea asta și ce anume presupune ea, pentru că sper că aveți inspirația de a presupune că lenea mea seamănă destul de puțin cu lenea obișnuită, însă – ghiciți.

Bocește toată lumea, inclusiv cucuveaua Peracle, că a ieșit Firea primar în București, că PSD și-a înfipt din nou tentaculele prin chestii și că PNL s-a clătinat ca un zombie beat și el în horă. Eu zic că e foarte bine. E excelent, mai mult decât atât, e de-a dreptul ideal. Să fie! Să-mpingă țara asta în căcat atât de adânc, încât nici măcar scuza că au încercat s-o salveze, ca-n bancul ala, să nu mai poată fi crezută de nimeni. Dezastrul o să fie atât de grăbit să ne muște de cur, încât s-ar putea să-i mai prindă în viață chiar și pe ăia care cred sincer că PSD, PNL sau PLM sunt entități politice reale. Abia aștept.

Să iasă Trump în SUA, să iasă extremele de dreapta în Franța, Germania, Olanda, ba chiar și-n țările nordice. Să se ducă dracului UK, Olanda și după ele tot UE. Să vină Erdogan și Putin să ne transforme în foie gras pe toți cu perestroika.

La dracu, să reușească până și Kim Jong-Un să lanseze o rachetă, de care să-l lege pe nefericitul care va câștiga concursul de însurat cu sor-sa. Să explodeze tot, oamenilor, eu abia aștept.

Pentru că ceea ce uită lumea prea ușor e că, dintotdeauna, lucrurile s-au dus dracului. Dintotdeauna a fost sfârșitul civilizației mâine. Dacă reușiți să puneți mâna pe vreo Mama Omida, luați legătura cu niște cetățeni antici, medievali și maldesiecliști. O să vă spună ei cum e cu convingerea că mai rău nu s-a putut niciodată și nici nu se poate vreodată.

Eu o să-mi văd de treabă. Treabă care, în momentul de față, include o capsulă a timpului. Din care o să ies din când în când, de-a lungul următoarelor câteva mii de ani, ca să râd de cei care se agită și să vorbesc despre lucrurile care contează.

Drept care data viitoare vorbim despre iaurt. Nu vă uitați prosoapele.