Capra vecinului rămâne cea mai bună poziție

Oamenilor,

Văd că s-a trezit și Veta, ca de obicei, ca să pună paie pe focul dorinței pe care o încercăm cu toții și o vom mai încerca vreun an, așa, până ne obișnuim cu ce o să se întâmple la toamnă la alegerile parlamentare: aceea de a ne trage un glonț în cap, aliniați fiind cu cineva la alegerea noastră din actualul Parlament. Sau cu mai mulți, depinde de cât de competitivi suntem și de ce fel de gloanțe ne permitem.

Mbun. Aveam nevoie de asta. Sigur, am avea nevoie și de niște o provizie infinită de șosete, dacă tot suntem la capitolul „chestii care n-o să se întâmple niciodată”.

Io din alt motiv m-am convins să deschid laptopul azi. Că aveam treabă la el. Și, dacă tot am făcut-o, am zis să vă și întreb o chestie:

Pe voi vă încălzește așa, nițel, dovada că și o societate mai educată politic și economic decât asta românească a noastră, pe care am obosit s-o urâm, dar care ne tot oferă noi motive care ne motivează dincolo de ce credeam că putem, cam ca la o cursă Iron Man sau ceva, e la fel de tâmpită ca și media noastră? Că mediile sunt la fel de cretine peste tot și pun botul la aceleași căcaturi previzibile?

Că mine cam da, sinceră să fiu. E perfect. Apocalipsa tocmai a venit un pas mai aproape, și miroase a sârmă ghimpată.

Ura!

Io, să fiu Parlamentul Angliei, mâine aș printa Magna Charta în toate ziarele din UK, cu titlul „Am mai știut o dată ce-i mai bine pentru voi și a mers, deci muie!”

Back to black în cerul gurii sau ceva

Oamenilor,

M-am întors. Io și cucuveaua Peracle și cam atât, probabil, dar am noroc că mugetul cucuvelei, sau cum dracu s-o fi zicând la ce face ea, are ecou pe aici. Ceea ce o să ne ajute să ne simțim mai multe, ca să avem cu cine ne certa.

În răstimpul ăsta, totul s-a dus dracului cu și mai mult spor decât înainte. Cumva, știam eu că prezența noastră vigilentă aici era singurul lucru care mai ținea, cât de cât, lumea în țâțâni, dar na. Mi-a fost lene.

De fapt, am suferit de o epidemie de lene care a durat câteva luni bune, după cum probabil se vede din praful care s-a așternut pe aici, și în care nici măcar n-ați catadicsit să desenați niște puli de bun-simț. Nț. A fost o epidemie stranie, în sensul că în loc să se molipsească de la mine la alții, s-a molipsit de la mine tot la mine, ceea ce a și făcut să dureze atât. V-aș fi scris despre lenea asta și ce anume presupune ea, pentru că sper că aveți inspirația de a presupune că lenea mea seamănă destul de puțin cu lenea obișnuită, însă – ghiciți.

Bocește toată lumea, inclusiv cucuveaua Peracle, că a ieșit Firea primar în București, că PSD și-a înfipt din nou tentaculele prin chestii și că PNL s-a clătinat ca un zombie beat și el în horă. Eu zic că e foarte bine. E excelent, mai mult decât atât, e de-a dreptul ideal. Să fie! Să-mpingă țara asta în căcat atât de adânc, încât nici măcar scuza că au încercat s-o salveze, ca-n bancul ala, să nu mai poată fi crezută de nimeni. Dezastrul o să fie atât de grăbit să ne muște de cur, încât s-ar putea să-i mai prindă în viață chiar și pe ăia care cred sincer că PSD, PNL sau PLM sunt entități politice reale. Abia aștept.

Să iasă Trump în SUA, să iasă extremele de dreapta în Franța, Germania, Olanda, ba chiar și-n țările nordice. Să se ducă dracului UK, Olanda și după ele tot UE. Să vină Erdogan și Putin să ne transforme în foie gras pe toți cu perestroika.

La dracu, să reușească până și Kim Jong-Un să lanseze o rachetă, de care să-l lege pe nefericitul care va câștiga concursul de însurat cu sor-sa. Să explodeze tot, oamenilor, eu abia aștept.

Pentru că ceea ce uită lumea prea ușor e că, dintotdeauna, lucrurile s-au dus dracului. Dintotdeauna a fost sfârșitul civilizației mâine. Dacă reușiți să puneți mâna pe vreo Mama Omida, luați legătura cu niște cetățeni antici, medievali și maldesiecliști. O să vă spună ei cum e cu convingerea că mai rău nu s-a putut niciodată și nici nu se poate vreodată.

Eu o să-mi văd de treabă. Treabă care, în momentul de față, include o capsulă a timpului. Din care o să ies din când în când, de-a lungul următoarelor câteva mii de ani, ca să râd de cei care se agită și să vorbesc despre lucrurile care contează.

Drept care data viitoare vorbim despre iaurt. Nu vă uitați prosoapele.