Din an în an tot înviem (io cu mine și cucuveaua Peracle)

Oamenilor,

S-ar putea zice că m-a lovit o manie religioasă, așea, cam de când mi-a făcut din greșeală waterboarding cu agheazmă cucuveaua Peracle (care încă mai trăiește, merci de întrebare). Din greșeală zice ea, eu zic că a plătit-o careva în șobolani, că au ieșit nămeți de prin toate cotloanele zilele astea, să ceară încă o felie de cașcaval care să-i ferească încă patru ani pe ei și pe ai lor de nehaleala cruntă care răsplătește în universurile normale la cap lipsa de talent în orice direcție. Adică alegeri, da.

Fiind voi acum în posesia acestei informații despre circumstanța atenuantă sus-menționată, sper că o să puteți accepta cheia nițel neobișnuită în care va continua această postare către cei trei cititori ai ei, cucuveaua Peracle included (nu, încă nu e sigur să te întorci acasă, scumpo, toporul e încă în mâna stângă și am senzația că n-o să-l las prea curând).

Am înviat iar, prin urmare, chiar dacă nu tocmai asta e minunea la modă în perioada asta.  Sunt babă ramolită, mai încurc evenimentele creștine, mai ales că mă doare-n cur de ele. Tre să recunoașteți că asta face încurcarea lor mult mai ușoară.

Mbun.

Înviată cum mă aflu, am luat o hotărâre. M-am uitat pe geam.

Am văzut niște hoarde de oameni care se îndreptau într-o direcție și care constau, de fapt, din vreo cinci sute de cetățeni și cetățene cu mutre hotărâte. Am tras de mână unul dintre ei și, după ce s-a despiedicat, l-am întrebat încotro se cară cu atâta vervă. S-a uitat la mine ca la calendarul maya și mi-a zis că hai cu ei. Io nu și nu, că ultima dată când m-am luat după o haită de bezmetici am ajuns într-un cult, și prea amuzant n-a fost.

Așa că, normal, am decis să mă iau după ei, totuși. Să văd unde merg și ce vor să facă odată ajunși acolo. Acum, din nou, ultima dată când am văzut oameni atât de încruntați deplasându-se într-o direcție unică și cu simultan atât de puțin chef s-o facă și atât de multă enervare, unu’ Irod, ba chiar și cel Mare, tocmai avusese ideea (furată de fapt de la altul, un anume cumva cumva Quirinius) să numere niște cetățeni evrei de pe un petec de pământ care, pe vremea aia, putea lejer să fie confundat cu lumea-ntreagă și să rămână ca atare în povești.

Ideea care-i: ca orice babă care știe ce-au pățit alții, am și io o rugăminte. Dacă se întâmplă să produc un copil pe undeva printr-un coteț pe drum (wha, s-au întâmplat și mai dubioase. Ailaltă era virgină, da? Io sunt doar sexagenară. Cred.), vă rog io frumos să nu-l botezați într-un râu, să nu lăsați porumbei să zboare pe deasupra  lui (că i se cacă-n cap și pe urmă se crede ales) și, mai ales și finalmente, să nu-l răstigniți. S-a mai întâmplat și a ieșit prost, lumea încă n-a reușit să uite.

Deci ne vedem luni, când lumea în care vom exista va fi căpătat, cel mai probabil, o nouă nuanță căcănie.

Drept care vă urez succes.

Să votăm, deci!

PS: Nu ne mai întreabă nimeni cu ocazia asta ce părere avem de aburcat familia tradițional-cretină în Constituție? Că vreau să știu dacă să-mi iau markerul de desenat mui cu mine sau nu.

Îl iau, să fie.

Anunțuri

2 comentarii

  1. haha, love you both! vez-ca nu e referendum asa cum crezi tu, pentru abolirea sclaviei, ci alegeri parlamentare, adica sa parleze cativa intre ei stand cu curul pe fotoliile din casa popo’. casoaia aia. scopul jocului e sa nu votezi cururi de mafioti, ne-am inteles.

  2. Tre’ sa citesc de trei ori sa te inteleg o data!Ce baba nesuferita esti!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s