Duminica astălaltă deja facem curu’ rotund

Oamenilor,

Mă înduioșează aproape până la lacrimi grija Guvernului pentru sănătatea generală a populației, vizibilă în perseverența cu care încurajează mișcarea în forma ei cea mai accesibilă babelor, anume mersul pe jos în ritm vioi.

Nu, mă scuzați, mă usturau ochii de la frig, că am insistat să deschid un geam, ca să văd ce ne așteaptă mâine. În afară de această explicație alternativă pentru ochii înlăcrimați de babă chioară, că tot sunt la modă faptele alternative, zic că rămâne cum am stabilit.

Probabil o să fim mult, mult mai puțini decât acum o săptămână. Deși, dacă zvonistica se confirmă, fix acum ar trebui să fim mai hotărâți, că s-au prins și ei că se-ngroașă treaba și că ne-am prins și noi că sunt fix atât de mârșavi cum am zis de la-nceput că sunt. (Sper că fraza asta are sens, am vreo 10 ore de somn adunate în toată săptămâna și o sticlă de vin tocmai a trecut prin ele ca spărgătorul de gheață prin rămășițele anemice de banchiză antarctică.) Ce ziceam?

A. Ziceam că, dacă e să se opintească miercuri și să comită jegul ăsta suprem, apăi fix mâine ar fi momentul să le amintim că avem o problemă cu jegul, deși suntem în continuare țara cu cel mai mic consum de produse de igienă personală din Europa. Lasă, să conducem noi în continuare la latrine-n fundu’ curții, că e important să ne apărăm identitatea națională în lumea rea, opresivă și globalizatoare cu forța de azi.

Cumva, repet, am senzația că o să fim maxim jumate. Dar, pentru că jonglarea cu nicovale în echilibru pe sârmă deasupa a trei vulcani activi a fost singurul meu sport de săptămâna asta, io o să fiu acolo iar.

My boots are made for walking. Sper că n-o să fiu chiar singură.

Despre politicieni și alți demoni

Oamenilor,

Mi se pare mie, sau ăștia chiar sincronizează cele mai revoltătoare căcaturi din vârful listei lor cu lucruri de făcut pentru dus țara asta înapoi pe pulă cu cele mai friguroase zile din perioada asta, pentru că știm cu toții cât de comod e protestatarul modern din lumea civilizată în general, și cel român în special?

În săptămâna cu gerurile alea bătătoare de recorduri la consum de gaze (credeam că doar pentru anumite tipuri de socializare nu există, în ce mă privește, suficient alcool pe lumea asta. Se pare că nu doar, ci și pentru revenirea din șocul ultimei facturi la gaz) l-au trezit pe Ciorbea din patrioticul somn cel de moarte și l-au pus în geam, să pară viu și să se facă util.

Acum, când tocmai a nins iar și din noaptea asta iar ne-ngheață scuipatul în noi, au dat-o pe asta cu modificarea Codului Penal.

Emiterea acestei observații cu voce tare a fost însoțită, din partea cucuvelei Peracle, de o intervenție discretă cu portavocea, cum că s-ar putea să fi existat și considerente reale de timp necesar pentru pus în mișcare trenurile astea cu, repet, căcat. (Acesta nu este un blog de opinie corect politică, menit să destupe minți și să trezească lumea cu privire la sensul vieții. Acesta este un blog de babe furioase. Am senzația că trebuie să repet periodic chestia asta, drept care o s-o fac. Baba’s gotta do what baba’s gotta do, ya’ know?)

Nu înțelegeți din asta că mă mir. Mnu. Sau că cred că ăștia au un HAARP mic în dulap, cu care controlează vremea cum le convine. Iar nu. Să lăsăm astea pentru naivi, respectiv pentru nebunii de altă factură decât noi.

Dar tot nu pot să scap de sentimentul că ceva pute aici.

Bine, s-ar putea să fie situația cu totul. Drept care deseară, la Universitate, o să am chiar două motive să-mi trag fularul pe nas.