Duminica astălaltă deja facem curu’ rotund

Oamenilor,

Mă înduioșează aproape până la lacrimi grija Guvernului pentru sănătatea generală a populației, vizibilă în perseverența cu care încurajează mișcarea în forma ei cea mai accesibilă babelor, anume mersul pe jos în ritm vioi.

Nu, mă scuzați, mă usturau ochii de la frig, că am insistat să deschid un geam, ca să văd ce ne așteaptă mâine. În afară de această explicație alternativă pentru ochii înlăcrimați de babă chioară, că tot sunt la modă faptele alternative, zic că rămâne cum am stabilit.

Probabil o să fim mult, mult mai puțini decât acum o săptămână. Deși, dacă zvonistica se confirmă, fix acum ar trebui să fim mai hotărâți, că s-au prins și ei că se-ngroașă treaba și că ne-am prins și noi că sunt fix atât de mârșavi cum am zis de la-nceput că sunt. (Sper că fraza asta are sens, am vreo 10 ore de somn adunate în toată săptămâna și o sticlă de vin tocmai a trecut prin ele ca spărgătorul de gheață prin rămășițele anemice de banchiză antarctică.) Ce ziceam?

A. Ziceam că, dacă e să se opintească miercuri și să comită jegul ăsta suprem, apăi fix mâine ar fi momentul să le amintim că avem o problemă cu jegul, deși suntem în continuare țara cu cel mai mic consum de produse de igienă personală din Europa. Lasă, să conducem noi în continuare la latrine-n fundu’ curții, că e important să ne apărăm identitatea națională în lumea rea, opresivă și globalizatoare cu forța de azi.

Cumva, repet, am senzația că o să fim maxim jumate. Dar, pentru că jonglarea cu nicovale în echilibru pe sârmă deasupa a trei vulcani activi a fost singurul meu sport de săptămâna asta, io o să fiu acolo iar.

My boots are made for walking. Sper că n-o să fiu chiar singură.

Anunțuri

Duminica asta facem picioru’ frumos

Ecuația ete simplă:

Mulți imbecili (unii chiar educați, vezi aici exemplul muzicianului Călin Cyfer) n-au votatără pe 11 decembrie. Unii că n-au avutără cu șinie, alții dă lene. P-ăștia din urmă chiar îi scuz, să moară Gigel. Da’ cu primii am ce am și nu mă las până nu-i pun atât de rău’ la panou rușinii, de nu mai calcă nici dreacu pe la ce-or face fiecare dintre ei, fie că e muzică, fie că e barbut. Iar asta pentru că procesoru’ lor rudimentar nu permitea un calcul relativ banal de genul n-am cu cine să votez = vot PSD = infractori = jaf generalizat și viol la drumu mare în România. Sau, și mai rău, n-am cu cine să votez, da’ bag ștampila pe agentul FSB Tăriceanu că e un liberal adevărat = scoaterea României de pe orbita civilizației. Așa stând lucrurile, prin urmare, ne revine tot noo sarcina să ieșim pe friguri și alte zloate să ne împotrivim lu Imperiu răului (care e și al prostiei, altfel n-ar propune amnistii & shit). Și că tot vorbeam de friguri, iete că dimanche e vreme taman bine de ciocnit un covrig pe strasse. Deci ne vedem, ne strigăm acolo.

weather

Sigur, pe de altă parte tot trecând timpu și tot observând că doar noi ieșim, mă întreb ce s-o întâmpla după ce consecințele firești ale biologiei n-o să ne mai permită atâta zburdălnicie. Just a thought.

Despre politicieni și alți demoni

Oamenilor,

Mi se pare mie, sau ăștia chiar sincronizează cele mai revoltătoare căcaturi din vârful listei lor cu lucruri de făcut pentru dus țara asta înapoi pe pulă cu cele mai friguroase zile din perioada asta, pentru că știm cu toții cât de comod e protestatarul modern din lumea civilizată în general, și cel român în special?

În săptămâna cu gerurile alea bătătoare de recorduri la consum de gaze (credeam că doar pentru anumite tipuri de socializare nu există, în ce mă privește, suficient alcool pe lumea asta. Se pare că nu doar, ci și pentru revenirea din șocul ultimei facturi la gaz) l-au trezit pe Ciorbea din patrioticul somn cel de moarte și l-au pus în geam, să pară viu și să se facă util.

Acum, când tocmai a nins iar și din noaptea asta iar ne-ngheață scuipatul în noi, au dat-o pe asta cu modificarea Codului Penal.

Emiterea acestei observații cu voce tare a fost însoțită, din partea cucuvelei Peracle, de o intervenție discretă cu portavocea, cum că s-ar putea să fi existat și considerente reale de timp necesar pentru pus în mișcare trenurile astea cu, repet, căcat. (Acesta nu este un blog de opinie corect politică, menit să destupe minți și să trezească lumea cu privire la sensul vieții. Acesta este un blog de babe furioase. Am senzația că trebuie să repet periodic chestia asta, drept care o s-o fac. Baba’s gotta do what baba’s gotta do, ya’ know?)

Nu înțelegeți din asta că mă mir. Mnu. Sau că cred că ăștia au un HAARP mic în dulap, cu care controlează vremea cum le convine. Iar nu. Să lăsăm astea pentru naivi, respectiv pentru nebunii de altă factură decât noi.

Dar tot nu pot să scap de sentimentul că ceva pute aici.

Bine, s-ar putea să fie situația cu totul. Drept care deseară, la Universitate, o să am chiar două motive să-mi trag fularul pe nas.

Horoscop 2017 – ne așteaptă un an promițător!

Ianuarie 2017 (cât a mai rămas) – Va mai ninge încă 4 metri de zăpadă.

Februarie – Guvernul Grindeanu dă o ordonanță rapidă că românii e bine totuși să rămână săraci. Să nu existe salarii mai mari de 2 lei și alea impozitate la sânge.

Martie – Neo-marxismul dă lovitura de grație ultimelor rămășițe de liberalism românești – Igor Dodon candidează la voievodatul Moldovei mari și câștigă. Vasile Ernu devine regent adjunct. Nimeni nu crâcnește, nici măcar pe facebook, pentru că, așa cum am văzut la punctul 2 (Februarie), românii pot și trebuie să rămână săraci la infinit.

Aprilie – Cei 4 metri de zăpadă ninși în ianuarie sunt neclintiți. Gabriela Firea îi declară muzeu și îi îmbracă în niște sticlă.

Mai – Noul serial despre geto-daci făcut, nu se știe de ce, în Moldova, rulează în buclă pe toate posturile de televiziune. Este singurul lucru pe care mai avem dreptul să-l învățăm. Noua republică dacă vine la putere, se dovedește că întreg universul a izvorât dintr-o groapă de lângă Orăștie. Cine susține altceva este executat.

Iunie – O statuie de 29 de metri a lui Ceaușescu este înălțată în București. Procesiuni zilnice și omagii sunt organizate în dreptul acesteia, la infinit.

Iulie – Toate cărțile din România și toate bibliotecile se închid. Lumea trebuie să accepte tăblițele de la Tărtăria ca singura literatură posibilă. Se recomandă, alternativ, siteurile caplimpede.ro, efemeride.ro etc. etc.

August – România iese din toate formele de asociere posibile. Părăsește, pe rând, Uniunea Europeană, care ea însăși nu mai există, NATO (idem), ansamblul de dans popular Veselia. Rămân închiși în interior o sumă de oameni cu preocupări canibale, care se șterg la cur cu stânci.

Septembrie – Populația României a crescut vertiginos la 400 de oameni. Singurul lucru care se mai produce în România sunt afișe cu Liviu Dragnea.

Octombrie – Comunitatea internațională, care deja locuiește pe stații spațiale, sugerează noilor daci să nu inventeze, totuși, roata, din moment ce aceasta deja există. Invitația se lovește de un refuz puternic. Între timp, aceeași comunitate internațională brevetează teleportarea.

Noiembrie – România este declarată ca fiind ieșită din istorie, se acceptă științific faptul că nu mai există. În mod bizar, cei 6 oameni care totuși o mai locuiesc, printre care și Liviu Dragnea, afirmă contrariul. Ion Iliescu este în continuare viu și liber.

Decembrie – Pentru prima oară, aniversarea revoluției din 1989 nu se mai celebrează, nemaiavând cine să facă acest lucru.

La mulți ani!