Mii de puli și pizde au invadat capitala noastră iubită

E sfârșitul lumii. O știm, o simțim, dar mai ales o vedem în miile de puli, cururi, coaie și pizde care au invadat urâtul nostru oraș. La tot pasul, oameni hidoși se avântă pe bulevardele pline de căcat de câine și oameni, scufundându-se în el, înotând, ba chiar la final și mâncându-l. De ce fac asta? Nimeni nu știe, dar putem bănui că este un obicei local, singurul de altfel.

Revenind, priveliștea este greu de suportat. Oameni fără dinți îmbrăcați în perdele și covoare se scurg în lacurile de pișat formate pe micile artere ale capitalei. Unii sunt chiar și pe schiuri, deși nimic din geografia mediului înconjurător nu încurajează asta: derdelușurile s-au furat, cu zăpada s-au șters la cur, bășini au tras cu nemiluita. Și cu toate astea, oroarea continuă. Bine, dar până când?, vă veți întreba, poate.

E simplu: până nu vor mai avea ce să cace. Iar momentul respectiv este aproape, dată fiind sărăcia cruntă în care se zbat cetățenii hidoasei noastre urbe, care au ajuns între timp să se angajeze toți pe singurul post disponibil la stat, doar-doar vor putea supraviețui. Chiar și acolo, însă, trebuie să sugă pula! Încontinuu, de dimineață până seara, lucru pe care respectivii nu-l vor! Și-atunci? Păi și-atunci vor muri de foame, e destul de simplu!

Iată, deci, care va fi sfârșitul concetățenilor noștri specialiști în asamblări frigidere. Astfel, derizoria noastră cetate va rămâne pustie, așa cum și trebuie de altfel, doar cu un miros și un nor sinistru de bășină plutind deasupra ei. Din fericire, însă, uzinele care până nu demult depășeau record după record în producția de floci, vor rămâne în picioare, continuându-și activitatea.

Reclame

Motive de ieșit vara din casă când abia ai înviat din morți

Oamenilor,

Poate ați reținut din prima mea postare articulată din E.P.M (Era Petronia Marcs, explic când avem timp) că m-am trezit la viață puțin mai devreme decât anticipam. Și poate vă întrebați, totuși, ce anticipam, de ce și când. Foarte bine. Dar asta este o sumă de alte povești cărora nu le-a venit timpul încă. Ca dispariția corupției sau a sexismului, dacă vreți.

Următoarea întrebare coerentă ar fi ce anume m-a trezit.

Păi la asta pot să răspund. Unu, că nu dormeam. Doi, m-a trezit comentariul lui Mi Argo. Urăsc să-mi datorez trezirea de troll de basm cuiva despre care am amintirea că ne ciondăneam amical și făceam ping-pong cu răutăcisme pe-aici acum trei ani, dar asta e situația. Amazonul arde, poftim, dacă vreți ceva la fel de greșit în ansamblul Universului. (Mi Argo, trimit o sticlă de vin vechi de 3 ani pentru iertare, da’ înmulțește și tu cheful de trezire al oricărei babe cu dimineți în valoare de 3 ani și o să înțelegi.)

Dar nu-i exclusiv vina lui Mi Argo (bine, bine, două sticle!). O perturbare în Forță (faimoasa constantă a lui Nosferatu: forța atracției criptei crește proporțional cu coeficientul de greață sartriană) exista deja. Poate vă întrebați, ca și mine, care anume din evenimentele din ultimii trei ani a provocat-o. Candidate sunt multe, dar pentru că n-am timp să ghiciți (în absența mea, s-au mutat în bloc niște hipsteri fals-prietenoși și pseudo-realizați, ceea ce știu că sunteți de acord că impune măsuri pseudo-cinegetice imediate), vă spun.

După cum cred că vă amintiți din E.P.P.M (Era Pre-Petronia Marcs), unul dintre foarte puținele lucruri care mă scot pe mine vara din casă nu doar fără planuri de asasinare, dar chiar și cu plăcere și bucurie (înjurăturile sunt redirecționate către Soare, vreme și alte chestii pe care are tot atât rost să le înjuri ca și pe politicieni) este BIAS. Care înseamnă o zi din an în care pe aeroportul Băneasa fac tumbe în aer aero-chestii variate, de la planoare la Typhoons și Suhoaie. Și pălării de babe, și copii prea gălăgioși, și oameni fără nici un fel de simț al distribuției propriei persoane în spațiu. Io nu vă zic că e azi, că pe urmă poate chiar mă ascultați și aglomerați aiurea pista aia (visul meu de babă e un BIAS doar pentru mine).

Zic altceva: că potrivirea dintre BIAS și prezentatorii lui, pe de o parte, și BIAS și muzicanții care încheie manifestarea, pe de altă parte, este de mulți ani obiect de studiu al cursurilor de literatură și practică suprarealistă și absurdă din întreg Universul. Serios. Țineți minte când a trecut un asteroid cam aproape de Pământ, de-a sughițat Elon Musk în somn și s-a burzuluit la Univers? Ăia erau tripillienii, veneau și ei la curs. Lor nu le-a ieșit niciodată nivelul ăsta de paradox dadaist. Dadaismul însuși, de altfel o beție de-un weekend a perseglugilor în teambuilding, e nimic pe lângă.

Eh, chiar și reușitele anilor trecuți (Iris?!) sunt nimic pe lângă ce li se pregătește anul ăsta amatorilor de aeronave impertinente cu gravitația. După MIG-uri, F16-uri, Baltic Bees, Hawks of Romania și Yurgis fucking Kairys, urechile o să ne fie zdrențuite de… Io nu pot să vă spun. Vă las să vedeți singuri.

Este că nu-s singura care practică necromanția sadică?

PS: À propos, băi BIAS, faptul că programul nu e pe prima pagină a site-ului și trebuie să sapi după el prin cine știe prin ce străfunduri ale debaralei de mături a internetului nu e ok. Hai că se poate mai bine.
Nu, nu toată lumea are Facebook. În continuare.

The Walking Marx

Haaaaaaah! Că bine mai e la aer! Da, chiar și la aer de București. Respirați voi păianjeni și scărpinați-vă nasul când vă gâdilă miriapozii, și apoi să vă aud plângându-vă de calitatea aerului bucureștean.

Asta-mi aduce aminte că am revenit cu un plan.

Madam Fireo (am crezut că-i o glumă proastă când am aflat, una dintre multele, dar ok, țin la glumă), pentru că știu că textul ăsta o să ajungă cumva la tine, asta-i cheia să pui capăt miorlăielilor bucureștenilor că vor să locuiască în orașul ăsta și alte absurdități: închide-i singuri 3 ani în câte o criptă. Sunt sigură că rezolvi cumva cu spațiul, dacă n-ai înființat o companie municipală pentru cimitire probabil doar n-ai găsit omul potrivit care s-o conducă. Ia un băiat de la Prima Casă, redenumești programul Ultima Casă, pac! Și tot așa: se plâng de drumuri, aruncă-i în Dâmbovița. Se plâng de viniete? Dă-le voie în oraș doar cu ricșa. Fiecare să-și care vecinul, alternativ, zile pare – zile impare (dacă nu știi modelul, întreabă pe-acolo prin PSD, dacă mai vorbește careva cu tine – sigur își amintește vreunul că a fost mângâiat pe cap pentru propunerea asta acum ceva timp). Fără mofturi de sciatică, de picioare rupte, de poliomielită (a, asta n-a revenit încă? Scuzați, am ieșit puțin cam devreme din criptă. Observ că Olivia Steer se mișcă mai încet decât estimaseră Frankie și Benjy.) Asta ar trebui să rezolve și problema traficului, măcar o perioadă.

Hm. Ceva se simte greșit aici, și nu cred că e doar faptul că mi-am lustruit gresia din baie cu Peracle. (Nerecomandabil, lasă o grămadă de pene în urmă, dar aspectul practic a fost irelevant, a existat un scop mai important al acestui exercițiu.) Totuși, ce?

Ah!

 
Oamenilor, (nu mai știu nici să vorbesc)

Dat fiind că nici de ieșit din cripta în care m-a închis acum trei ani cucuveaua Peracle, complet din greșeală și poate doar un pic intenționat, nu pot ieși fără public, nu rămâne altceva de făcut în afară de observat: iacătă-mă-s. Experimentul meu de omorâre definitivă a blogului și de damnatio memoriae a verișoarelor mele Rhetta și Veta (inclusiv cu rașchetat ochii portretelor împrăștiate prin cele mai improbabile colțuri de casă, ba de câteva ori cred că le-am rașchetat ochii reali chiar lor înșile), cel mai lung exercițiu de răbdare pe care l-am făcut vreodată, a eșuat lamentabil. Câțiva dintre voi încă bântuie pe aici. Și de câte ori mi-am mușcat limba, degetele și alte părți ale corpului la care ajung (unele dintre ele s-ar putea să fi fost fără legătură cu frustrarea), când aveam chef să bârfesc nasoale pe aici! Mbine, atunci.

Să-i dăm drumul, zic.

Let the bitching and moaning begin again! Că dacă nici acum și-ntotdeauna n-avem de ce, atunci cine?

… a înviat!

Buf. Bufbuf. Buffmmmmpf.

Bufpocpocpocrochrrrrrrr.
….
Sssscrrrrrțipilițipilițipulîzbufaaaaah.

Hrmpf!