Motive de ieșit vara din casă când abia ai înviat din morți

Oamenilor,

Poate ați reținut din prima mea postare articulată din E.P.M (Era Petronia Marcs, explic când avem timp) că m-am trezit la viață puțin mai devreme decât anticipam. Și poate vă întrebați, totuși, ce anticipam, de ce și când. Foarte bine. Dar asta este o sumă de alte povești cărora nu le-a venit timpul încă. Ca dispariția corupției sau a sexismului, dacă vreți.

Următoarea întrebare coerentă ar fi ce anume m-a trezit.

Păi la asta pot să răspund. Unu, că nu dormeam. Doi, m-a trezit comentariul lui Mi Argo. Urăsc să-mi datorez trezirea de troll de basm cuiva despre care am amintirea că ne ciondăneam amical și făceam ping-pong cu răutăcisme pe-aici acum trei ani, dar asta e situația. Amazonul arde, poftim, dacă vreți ceva la fel de greșit în ansamblul Universului. (Mi Argo, trimit o sticlă de vin vechi de 3 ani pentru iertare, da’ înmulțește și tu cheful de trezire al oricărei babe cu dimineți în valoare de 3 ani și o să înțelegi.)

Dar nu-i exclusiv vina lui Mi Argo (bine, bine, două sticle!). O perturbare în Forță (faimoasa constantă a lui Nosferatu: forța atracției criptei crește proporțional cu coeficientul de greață sartriană) exista deja. Poate vă întrebați, ca și mine, care anume din evenimentele din ultimii trei ani a provocat-o. Candidate sunt multe, dar pentru că n-am timp să ghiciți (în absența mea, s-au mutat în bloc niște hipsteri fals-prietenoși și pseudo-realizați, ceea ce știu că sunteți de acord că impune măsuri pseudo-cinegetice imediate), vă spun.

După cum cred că vă amintiți din E.P.P.M (Era Pre-Petronia Marcs), unul dintre foarte puținele lucruri care mă scot pe mine vara din casă nu doar fără planuri de asasinare, dar chiar și cu plăcere și bucurie (înjurăturile sunt redirecționate către Soare, vreme și alte chestii pe care are tot atât rost să le înjuri ca și pe politicieni) este BIAS. Care înseamnă o zi din an în care pe aeroportul Băneasa fac tumbe în aer aero-chestii variate, de la planoare la Typhoons și Suhoaie. Și pălării de babe, și copii prea gălăgioși, și oameni fără nici un fel de simț al distribuției propriei persoane în spațiu. Io nu vă zic că e azi, că pe urmă poate chiar mă ascultați și aglomerați aiurea pista aia (visul meu de babă e un BIAS doar pentru mine).

Zic altceva: că potrivirea dintre BIAS și prezentatorii lui, pe de o parte, și BIAS și muzicanții care încheie manifestarea, pe de altă parte, este de mulți ani obiect de studiu al cursurilor de literatură și practică suprarealistă și absurdă din întreg Universul. Serios. Țineți minte când a trecut un asteroid cam aproape de Pământ, de-a sughițat Elon Musk în somn și s-a burzuluit la Univers? Ăia erau tripillienii, veneau și ei la curs. Lor nu le-a ieșit niciodată nivelul ăsta de paradox dadaist. Dadaismul însuși, de altfel o beție de-un weekend a perseglugilor în teambuilding, e nimic pe lângă.

Eh, chiar și reușitele anilor trecuți (Iris?!) sunt nimic pe lângă ce li se pregătește anul ăsta amatorilor de aeronave impertinente cu gravitația. După MIG-uri, F16-uri, Baltic Bees, Hawks of Romania și Yurgis fucking Kairys, urechile o să ne fie zdrențuite de… Io nu pot să vă spun. Vă las să vedeți singuri.

Este că nu-s singura care practică necromanția sadică?

PS: À propos, băi BIAS, faptul că programul nu e pe prima pagină a site-ului și trebuie să sapi după el prin cine știe prin ce străfunduri ale debaralei de mături a internetului nu e ok. Hai că se poate mai bine.
Nu, nu toată lumea are Facebook. În continuare.

15 comentarii

  1. Tara arde si…

  2. sper ca macar cineva s-a sesizat si-a sunat la 112. dar chiar si asa, la icariada BIAS nimeni nu scapa de insolatie, de prajirea retinei si scurt-circuitarea nervului optic, urmate de mumificare instantanee, toate din cauza uitatului indelung in sus fara umbrela japoneza de protectie. ce ramane in afara scrumului e insa placerea, apexul emotional. ramane ideea de inalt, acrobatic si free-lancer, ideea in stare pura, libera, grea de sensuri si totodata imponderabila, in opozitie absoluta cu tot ce inseamna agitatie telurica dâmboviteana. ideea.

  3. Pe cînd eram eu studentă, în mileniul ălălalt, oftalmoloaga mi-a zis că să nu mă operez de miopie, fiindcă după paj’ de ani se compensează cu prezbitismul și-o să văd fără ochelari. Mda. Am aproape șaizeci și, ca să-l citez pe amicul Tetelu, s-a compensat un cîcat. Port progresivi cu 3 cîmpuri, la care ăl de jos e pentru citit, deci degeaba mă uit cînd cobor trepte, mai bine îmi fac cruce și-mi pun nădejdea în noroc. Așa, de fapt ce voiam să zic: maică, de-aici de la Eforie Nord se vede BIAS-ul ăsta fără ochelari?

  4. 112 pare sa devina un numar foarte solicitat de tineri pe cand babele declara ca sunt puse in pericol la fiecare minut desi nu au de pierdut decat iluzia ca vor mai intineri vreodata. dar sa revenim la trecut.
    in opinia domniei noastre, nu e vorba aici de tetelu sau de alti contemporani ci de mircea voievod, un peceneg care n-a reusit sa mentina Dobrogea sub tirania dumisale. de ce? pai pentru ca bizantinii
    i-au folosit pe turci la diverse mânării pana cand acesi asa-zisi otomanii au priceput ca de fapt ei au puterea numerica (orice asemanare cu prezentul asa si pe dincolo nu e decat bine directionata si atat) prin urmare s-au înrăit si au cucerit tot. (orice asema… am mai zis-o).
    drept pentru care Dobrogea e Turcia timp de 450 de ani sau mai mult.
    pe de alta parte, Eforia spitalelor a ajuns doar prin 1900 si ceva la Techirghiolul turc (devenit ghiaur dupa 1878). nu euforie, ci eforie, adica un sanatoriu de boli, asa ceva.
    in concluzie, babo smarando, nu te lua dupa tetelu sau dupa doftori de doi bani si asculta sfatul (trad.: umila opinie) a lu’ mi argo, mai sus denumit „domnia noastra” din cauze autoderizionare. care zice ca nu ai cum sa vezi BIAS din Turcia matale. sau din sanatoriul matale.
    n-ai cum, nu se poate. hiç değil.

  5. Ia te uită, domnia voastră scrie fără majuscule, ca amicul Jemanfu. Abia aștept să-mi dez-suspend contul de Facebook, ca să-l întreb dacă vă cunoașteți. Hai mulțam de opinie și să-ți fie BIAS-ul primit!

  6. doamna, io scriu minuscul ca sa para si greselile mici, cele cu voie sau cele fara de voie. as fi fost supus austriac, dar acum sunt numai supus greselilor. ca sa fie limpede, orice asemănare, cu oricine, viu sau virtual, are o probabilitate infima. in alta ordine de idei, tariful domniei-mele se pare ca este „o sticla di vin” dupa cum citim mai sus. petronia otiosa nu stie insa daca vinul ne este pe plac, dumneaei foloseste sintagma „o sticla di vin” ca pe o moneda virtuala venita din sfera ideatic-emotionala, in care dealtfel „doo sticle di vin” inseamna poate mai putin decat „o sticla di vin”. nu stiu daca ma fac inteles de dumneavostra aici in locul asta stramt si fara diacritice. in caz ca nu, inclinati o data capul spre dreapta. in caz ca da, care parte va mai ramane? in fine, daca nu si nu, atunci vom folosi in continuare metoda abductiei. (maică, in timp, cine stie, poate ca o sa-ti atribuim vorba „mai vino cu bias-ul pe la noi”).

  7. Efendi, persoana mea în aceeași propoziție cu o sticlă de vin nu face decît să confirme zicala românească a orzului pe gîște. Altfel spus, nu beau vin, mi se-ntîmplă doar să gust. Ultima dată cînd am făcut-o mi-a rămas în memoria plăcută ceva alb numit Mănăstirea și ceva roșu numit Lupi, de la cramele Gitana. Deci ca să știi la ce te-aștepți dacă va trebui să contribui vreodată la wellbeing-ul domniei tale. Iar capul nu-l înclin în partea în care vreau eu, ci în partea în care mă lasă Miss Spondiloza. Azi mă lasă în ambele, deci ar fi un caz de l’embarras du choix. Jemanfu scrie fără majuscule din simplă, pardon, pură lene. Cică nu există lene „simplă”. Dar pe mine teoria complexității lenevistice mă depășește. Io-s mai cu practica, așa, ca orice inginer.

  8. in timp ce noi astialalti tinem nasul pe sus pretinzand ca ne uitam la cer, uite ca iadul tremura si noduieste. cu mâinile in vistieria goala si in buzunarul dvs, diavolasii pesedeului nu mai mizeaza decat pe continuitatea minciuni si a prostiei magice. taraful de manele canta in continuare pe pachebotul in curs de naufragiu, berea curge, micii zemuiesc, salupele de salvare au ajuns deja la conturile offshore. totul e bine, godot nu mai vine.

  9. i de la minciunii. unde esti tu tepes, domne, de ce nu vii sa ne tai degetele cand gresim? zic si eu.

  10. dacă și aurul e contrafăcut, d-apoi vinul. nu poți fi sigur ce bei, dacă e cu cianura sau cu adaos comercial. petronia, io as zice sa cauți ‘passito di pantelleria’. ideile, după un pahar di vin, devin realizabile.

  11. Văleleu, babo, nici n-ai scos bine blogul din criptă că s-a și lăsat cu inflație. Și văz c-ai tras-o și pe Veta afară și i-ai și scos din gură șoseta aia pe care i-o îndesase Rhetta. Câte spurcăciuni o fi adunat ea în 3 ani…

    Mno, acum asta e! Zarurile au fost dezgropate. Dacă-i p-așa, mă duc să suflu în jicloarele drujbei și mă apuc și eu de scris.

    @Maica Smaranda – Amicul Jemanfu scrie cu minuscule pentru că mâna cu majuscule e ocupată cu berea. Sau cel puțin așa am dedus eu.

  12. bai, am comentat prea multe prostii? am sărit cu calul peste barieră? am dat cu oistea-n gard și cu nuca-n perete? am făcut-o de oaie lată? a venit toamna și-a dat mustul pe-afara? și-a publicat veorica demisia din oroare? s-a retras petronia în munți și rezistă la toate tentațiile anti-sihastrice?
    ce se întâmplă, dacă se mai întâmplă? iar de nu, ce se petrece?

  13. Nu nu, am lesinat eu oleaca, uneori se intampla asta cand iesi direct la soare, dupa 3 ani de cripta. Si apoi au sarit unii cu saruri, sa ma trezeasca. Din pacate, insa, pentru ca vremurile, au sarit cu saruri de baie, si mno, a durat ceva sa ma intorc din Djibouti si, mai ales, sau fiu convinsa sa las maceta. Tot dadeam cu ea in tastatura, devenea scump. Continuam interviul cu o vampiroaica batrana, de ea insasi, mai acusi.

  14. @BadDragon Cred că ai dreptate, ref. amicul Jemanfu și mîna pentru bere. Noroc că n-are pisică, ar trebui să-și mai grefeze o mînă cu care s-o mîngîie.

  15. babelor si badragonilor, a fost ca la coada la doctor. astepti pana cand simti ca nu mai ai nimic (sau nu mai simti ca ai ceva (sau nu mai ai ce simti)), nu-ti mai pasa daca-ti vine sau nu randul si cand prin absurd iti vine te miri de cat de mult s-a schimbat lumea intre timp, incalzirea globala e cat casa, ghetarii s-au topit demult. doar un punct stabil in tot haosul asta: coruptia, pesedeul si ineptia, trei in unul.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s