Progresismul a murit la Țăndărei. Din fericire

Încă de când Horia Roman Patapievici a devoalat political corectness-ul drept ceea ce e, adică un soi de comunism de sorginte americană, cu toții am realizat ce sunt corifeii lui: niște cretini patentați, cu creierii lichefiați de excesul social media. Pe imbecilitatea acestora de altfel, a și fost posibil, parțial, succesul PSD din 2016, pentru cine își aduce aminte, când, cățărați pe umerii viguroși ai lui Dacian Cioloș, principalii lui exponenți au început să-și agite imbecilitatea prin lume. Nu e cazul să dăm nume, deși o putem face, dar toată lumea știe cine erau. De la înălțimea așa ziselor lor postamente ne strigau cum trebuie să iubim țiganii, să-i luăm la noi acasă, deși înțelegem că lucrul ăsta s-a rezolvat până la urmă, i-a luat Cristian Neagoe la el și acum joacă toți, gratis, în reclamele la WWF. De aici începând un fel de curent îndoielnic care a început s-o ia la vale prin societate și care, all in all, numără cam undeva la vreo 2-30.000 de oameni. Adică aproximativ cam câți unici au revistele promovate de acești oameni pe zi. Sau, mult zgomot pentru nimic, cum ar spune un dramaturg străvechi.

Ok, dacă ați început să tremurați de nervi până aici, asta e foarte bine. Asta și urmăresc. Iar dacă, vis-a-vis de subiectul pe care am început să-l dezbatem, este perfect adevărat că nu putem generaliza, oameni ca Valeriu Nicolae, Gelu Duminică și mulți alții demonstrând cât se poate de clar că există și exemple foarte, foarte pozitive printre țigani, tot la fel de adevărat că numai cu ei nu se poate face primăvară. Dar deloc, deloc, nici măcar, așa, un mic înmugurit de ghiocel nu se poate face, pentru că acești oameni sunt mult prea puțini față cu misiunea despre care facem vorbire. Și pe care, nu-i așa, ne tot facem că o ascundem sub preș, iar când vine vorba despre ea scriem statusuri drăguțe ca să nu supărăm, vezi Doamne, pe cineva, deși nu știm pe cine am putea supăra spunând adevărul. Chiar, pe cine? Pe marii munți de intelectualitate care s-au stropșit la Vladimir Tismăneanu de mai aveau un pic și-l crucificau? Scuze, nu, pe ei cel mult putem să ne pișăm, dar de speriat de ei nu ne speriem, că, repet, n-avem de ce.

Ok, veți spunde, și atunci despre ce vorbim aici? Cine e vinovat și ce se poate face? Păi, din punctul meu de vedere, e simplu: vinovat este statul român, care este foarte, foarte, foarte slab și care nu a fost, nu este și nu va fi niciodată preocupat să propună niște politici coerente pentru integrarea acestor oameni în societate. Dimpotrivă, îi vezi în continuare defilând în hainele lor strămoșești prin satele și micile orașe ale României, făcând în continuare ceea ce știu mai bine, adică cerșind și furând, nu mi-e clar în care ordine. Iar când spunem politici coerente, atenție, nu ne referim la ideea ca presa de stânga să scrie despre ei în ideea că sunt și ei oameni. Că sunt oameni știm și noi, doar că vrem să vedem, cumva, nu știm exact cum, și din partea lor un efort cum că încearcă măcar parțial să se integreze în societatea românească și nu doar că societatea românească este obligată, dictatorial, de CNCD, să nu scrie răutăți despre ei pe Facebook sau cine știe unde.

Dar dacă tot vorbim despre PC și despre nuanțe, să mai spunem un lucru. Acest pseudo-curent face exact aceeași greșeală pe care a făcut-o și Ceaușescu. Care, așa cum bine știm, dacă ne lăsa naibii să ieșim din țară de două-trei ori pe an și ne mai dădea și ceva mâncare, trăia bine-mersi și azi. Ei bine, la fel și cu PC-ul. Dacă și vajnicii ideologi acestui pseudo-curent încercau să introducă o nunanță binemeritată în limbajul lor de lemn și anume că e ok să fii tolerant cu niște categorii care respectă legea, cum ar fi persoanele gay, dar că țiganii merită un tratament aparte, și mă refer aici, din nou, la politici sociale coerente și nu orice altceva ați putea să vă imaginați, atunci poate că mai avea o șansă. Dar nu, oamenii despre care fac vorbire, ideologii PC, au preferat să disemineze mesajele ca atare, la grămadă, așa cum le înțelegeau și ei de unde veneau ele, adică de peste Ocean, obligându-ne să fim toleranți în bloc, nediscriminatoriu, ca să încerc să fac un banc amar. Băi, scuze, parcă nu merge. Una e să fiu tolerant cu cineva care are niscai noțiuni față de ce înseamnă lege și alta cu altcineva care nu are absolut nicio noțiune despre acest lucru, chiar și la generații bune după ce a poposit aici din stepele Asiei și l-a scos Kogălniceanu din lanțuri. Mă ierți, tovarășe comunist pe stil nou, dar asta chiar nu pot face, și nu doar că n-o pot face eu, dar n-o poate face nimeni normal la creieri.

Concluzia? E simplă. Nu doar că political corectness-ul a murit, exponenții lui fiind acum precum soldatul japonez care încă mai lupta în Al Doilea Război Mondial după 29 de ani, dar ceea ce încearcă în continuare acești oameni, puțini, să trâmbițeze prin social media și două-trei gazete pe care nu le citește nimeni, certându-ne de câte ori atragem atenția că țiganii sunt, în marea lor majoritate, barbari și necivilizați, chiar și la 30 de ani după Revoluție și după zeci de milioane de euro veniți de la Comisia Europeană, doar-doar vom reuși să-i integrăm, nu doar că nu ajută această categorie socială, ci dimpotrivă, mai rău îi face. Nu asta e direcția. Nu așa vom putea să-i ajutăm, ceea ce, contrar a ceea ce s-ar putea înțelege din acest articol, ne dorim cu toții, ci, dimpotrivă, votând la putere oameni care au politici sociale coerente în ceea ce-i privește. Iar în momentul de față, din păcate, acești oameni nu există, orice mi-ați spune. Pentru că nici chiar la USR sau PLUS nu am văzut pe nimeni, țigan sau nețigan fiind, care să vină și să spună: da, tată, după ce luăm puterea facem asta, asta și asta pentru ei. Nu. Suntem în continuare la nivelul inițiativelor individuale, haiducești, salutare, o spun încă o dată, extraordinare, gen Valeriu Nicolae și Gelu Duminică, deși exemplele sunt mult mai multe, și cam atât. În rest o mare, mare liniște și o mare noapte.

Păi, scuze, nu așa se face treaba.