Dragă Dan Barna, nu vrei tu să-mi sugi pula lui Andrei Caramitru?

Uou, uou, ok. Vene umflate la gât, ochi scoși din orbite, tot tacâmu. Dar titlul e de efect, trebuie să recunoști.

Și acum, că am depășit acest mic moment, să mergem la subiect și să inventariem motivele pentru care, previzibil, Dan Barna nu a intrat în turul II al alegerilor prezidențiale. Ediția 2019, ca să înțeleagă și posteritatea când o fi.

1. Calitatea umană.

Despre asta s-a tot vorbit și am vorbit și noi. Iar asta pleacă de la o greșeală specifică tuturor organizațiilor, doar că îmi imaginam că se rezumă la PSD, nu și la partidele mai noi: ideea că cel care conduce partidul trebuie musai să facă și altceva, nu știu, să dea cu grebla în parc, sau să fie președintele blocului. Nu, tati. Asta era demult. Acuma, în douăzeci – douăzeci, pui mâna naibii pe niște teste psihologice și te apuci să le completezi dimpreună cu oameni de specialitate, că nu e nicio rușine. Chiar dacă ești președintele partidului, sau poate cu atât mai mult. Astfel, dacă se executa acest lucru de către USR pe Dan Barna, s-ar fi observat următoarele: omul poate fi încadrat drept psihopat din punct de vedere al lipsei empatiei, aspect care îl face să nu poată fi apreciat sau urmat de către mase. Da deloc, deloc, deloc, lucru care s-a și văzut la vot. Moment în care, odată ajuns în punctul ăsta cu testul, te opreai naibii, că nici nu se poate merge mai departe. Dar nu, cu o mentalitate specific pesedistă dublată de ambiția nemăsurată a acestui om complet lipsit de empatie, l-am numit aici pe Dan Barna, s-a mers înainte direct cu capul în zid. Și tare mă tem că asta se va întâmpla și de acum înainte. Atenție, nu spun aici că omul e imbecil, sau lucruri de genul ăsta, nu. Doar că îi lipsește una dintre principalele calități care l-ar face votabil. După care, sigur, s-ar mai putea vorbi și despre o anumită aroganță, specifică de altfel oamenilor din USR, precum și despre faptul că, după cum bine au observat oamenii din online, singura capacitate de argumentație a lui Dan Barna este să holbeze ochii mai tare decât preopinentul său. Dar să lăsăm considerațiunile astea pe seama specialiștilor, noi zicem și noi ce observăm prin popor.

2. Dacian Cioloș

Punctul ăsta decurge cumva din primul, doar că aici au contribuit foarte tare și membrii USR, care nu au acceptat ideea că niște nou-veniți la masa negocierilor își pot impune candidatul lor, deși mai priceput și cu mai multă notorietate. Well, uite cum sugeți pula acum cu 11-12 procente la Dan Barna, useriștilor. Că dacă tăiați votanții care au pus ștampila pe Barna ca să nu intre Dăncilă în turul II, cam cu aia rămâneți, asta în cazul fericit în care nu sunt doar 10 procente. Să candidezi la prezidențiale și să ieși sub Diaconu, ăsta da eșec. Pe scurt: da, Dacian Cioloș ar fi obținut mai mult dacă ar fi candidat la prezidențiale din partea USR-Plus. Cât de mai mult, imposibil de spus, dar sigur n-ar fi fost acest dezastru.

3. Paleologu

În continuare nu știu care e primul lui nume, dar nici nu contează. Deci, da, așa cum era foarte ușor de prevăzut, procentele lui sunt exact procentele lipsă ale lui Barna până la Dăncilă. Sau pe acolo, oricum. Să-i mulțumim din inimă lui Traian Băsescu. Și nu numai.

4. Rise Project

Deși ancheta Rise nu a contat prea mult pentru cei care au votat, din convingere sau nu, cu Dan Barna, sigur e că unii dintre ceilalți votanți au fost îndepărtați de ce scria acolo. Și, deși în momentul ăsta nu contează foarte mult cât din ce scrie acolo e adevărat sau nu, sigur e că dacă Rise Project ne-ar ancheta pe mine și pe tine n-ar scoate nici un articol de două rânduri. Înțelegi ce zic. Ceva e putred în Danemarca din Sibiu a lui Dan Barna și poate că inclusiv din punctul ăsta era bine să facă un pas în spate. Și asta demult, nu acum la prezidențiale.

5. Andrei Caramitru

Deși acest personaj insalubru poate părea un non-factor, da, există oameni care nu au votat Barna din cauza lui. So, eat this, Dan Ilie Barna. Îți asumi? Cel mai probabil nu, iar, din punctul meu de vedere, dacă ancheta Rise voia să fie cu adevărat tare poate că trebuia să arate ce legături sunt între Barna și Andrei Caramitru, dacă sunt. Altele decât faptul că sunt prieteni pe Facebook.

Cam asta ar fi tot. Dacă mai vedeți și alte cauze pentru care Barna s-a clasat atât de slab, secțiunea de comentarii e deschisă. Cât despre motivul cu neintrarea la guvernare alături de PNL, eu, personal, nu îl cred. Nu acolo s-a obținut scorul dezastruos.

A, și încă ceva. Deși în mod normal cred că în acest moment în USR ar trebui să existe o asumare a răspunderii și un proces de conștiință pentru cele întâmplate, făcută o analiză și trase niște concluzii în urma cărora să se îndrepte lucrurile, mi-e foarte, foarte teamă că acest lucru nu se va întâmpla. Ba chiar dimpotrivă, drept dovadă Cristian Ghinea care deja acuză statul paralel și media și tot felul de alte tâmpenii pentru un scor foarte slab.

Ceea ce mă conduce, din nou, la ideea că sub conducerea nefastă a tripletei Barna-Ghinea-Armand, USR nu are niciun viitor.

Adevăratul și previzibilul rezultat al alegerilor din noiembrie

Ehe, treabă grea.

Adică pe 10 noiembrie ieșim (sau nu) din case ca să punem ștampila (pentru nostalgici, e singurul mod în care mai putem folosi această unealtă de pe vremea voievozilor, în rest se pare că au scos-o) pe unul dintre candidați.

Iată cum stau, deloc imprevizibil, lucrurile în cazul candidaților care contează. Mai mult sau mai puțin, motiv pentru care și începem cu cel care contează cel mai puțin:

1. Dan Barna

Dan Bana e out, și nu ca urmare a campaniei Rise Project. Oricine spune asta, habar nu are despre ce vorbește. Păi da, dar timingul campaniei, taman în prag de prezidențiale… Nu, stai jos, ești un bou. Da, timingul e ciudat și campania e evident pusă cu mâna, dar nu de asta e Barna out. Dan Barna e out ca urmare a personalității sale foarte plictisitoare, asta ca să nu zic foarte foarte plictisitoare și cine contestă asta bate cumva câmpii. Am văzut eforturi uluitoare de a ni se explica faptul că, nu, nici vorbă, de fapt nu există contextul prin care poporul român să aleagă un astfel de candidat și asta venind de la o publicație altminteri respectabilă, recte Press One. Adică nu era suficient că ne iau politicienii români de proști, ne mai ia și Press One de proști, insistând, nu se știe de ce, să ne explice că Barna, săracul, e ingurgitabil, noi suntem niște înapoiați și niște proști. Mă rog, insistența pot s-o înțeleg, e de fapt aceeași cu care doamna Ioana Ene Dogioiu, altminteri o jurnalistă respectabilă, încearcă același proces de prespălare (inutil) al domnului Barna de câteva luni încoace, lucru care mă plictisește foarte tare. NU, Barna NU va intra în turul doi al prezidențialelor din simplul motiv că ăsta e felul lui de a fi, plictisitor și (aparent) corupt, lucru care în mod normal ar trebui să și stârnească niște convulsii interne în USR care să îl debarce de la șefia partidului. Bun, și cine să vină, întrebi? E simplu, am mai scris-o și în alte părți și o repet: Stelian Ion.

2. Mircea Diaconu

Nu, Mircea Diaconu este exclus să intre în turul doi, oricât se crede că va fascina cu discursul lui imbecil. Votanții ALDE nu îl vor vota, nostalgici fiind după Tăriceanu, iar votanții PRO România nu sunt suficient de mulți. Mai mult, Diaconu este lipsit în mod evident de mașinăria de partid din teritoriu pe care o are Dăncilă, deci nu are cum să conteze pe România profundă. So deci, nu, tristul Mircea Diaconu va lipsi din turul doi, iar din punctul ăsta de vedere merg chiar până la a spune că Victor Ponta ar fi făcut un scor mai mare dacă ar fi candidat el însuși, dar, na, asta e.

3. Paleologu

Sincer, scriind Paleologu mă întreb care e primul lui nume, ceea ce nu e bine. Răzvan? Mihai? Cornel? Dracu știe, e treaba lui. Evident, exclus să intre în turul doi și, de altfel, după cum bine s-a remarcat în spațiul public, un alt motiv pentru Barna va sta pe bară. De ce? Da, ai ghicit, pentru că va rupe din baza lui de votanți. Altminteri, păcat, pentru că e într-adevăr rasat ca intelectual. Dar, din și mai mare păcate, un om aflat în siajul lui Băsescu și Udrea (da, și Udrea) nu poate fi privit decât cu scepticism, oricât de mult ar cita din marii autori ai lumii.

4. Viorica Dăncilă

Da, va intra în turul doi cu Iohannis, am explicat mai sus de ce. Să mai spun o dată? Bine: toți pesediștii (și sunt încă mulți) se vor alinia s-o voteze. Atât, nu există alte motive, dar ăsta, unicul, e suficient. Și, da, va pierde în turul II, în caz că încă ai neclarități. Îți dau în scris aici.

Cam asta e tot, pentru că restul candidaților nu contează.

Adevăratul (și penibilul) motiv pentru care a fost făcută reclama cu Șora la Emag

Adevăratul și penibilul motiv din titlu nu trebuie căutat mult, iar pentru cei care nu au cont FB, sau nu s-au obosit să caute, îl atașez mai jos.

Altfel, ca o notă aparte, mă amuză EXTREM de tare contrele înalt-intelectuale, diatribele pline de referințe culturale, șarjele apocaliptice de citate din bibliotecile lumii și alte asemenea măscări fine generate de acest subiect, când, iată, realitatea e (ca de obicei) atât de simplă și de prozaică:

Acuma, na, sigur că nu-i e interzis nimănui să călătorească unde poftește, dar uneori parcă mai contează și cum o faci. Mie, cel puțin, asta îmi sună a cerșetorie cu ștaif. Altfel, nu pot decât să sper că, după Florența, și, de ce nu, înainte de Niagara, unde probabil își va scutura pletele sub șuvoiul de apă, Mihai Șora se va orienta și spre câteva destinații autohtone, nu știu, să zicem Focșani, poate nici acolo n-a mai fost din 1282, sau chiar Berevoiești, pentru sonoritate. Destinații care n-au, desigur, farmecul Florenței, dar, na, din înaltul olimpian în care se află, domnul Șora poate că și-ar putea pogorî suprema ființă și asupra unor localități în care toți locuitorii la un loc nu numai că n-ar putea strânge în cursul vieții bani de un bilet la un Florența, dar nici de un abonament TV unde să vadă reclama dânsului n-ar pune cap la cap. Asta ca să nu mai vorbim, desigur, despre cât de rafinate erau ieșirile domnului Șora la anul de grație una mie nouă sute și șaptezeci, când, nu-i așa, era un adevărat exod de românași către bătrâna Florență 🙂

Sublinierile îmi aparțin, în mod evident.

P.S. – Să sperăm că soții Șora nu și-au propus și o plecare în Australia, altminteri, cine știe, poate vom vedea și o reclamă la frigidere adusă din condei la subiectele egalității și fraternității! Doar asta ar urma logic după teaserul lansat de Emag, nu-i așa?

#persist

Pentru că tot am vreo 3 miliarde de lucruri de făcut și e musai să procrastinez și pentru că a deschis Petronia borcanul (da, mă, Pandora avea un borcan, nu o cutie), zic că a venit momentul să revin și eu în spațiul marxist și să dau cu opinia de doi sesterți.

Treaba e așa: mă sui eu într-o dimineață pe motocicletă, cam singura plăcere timp de o lună, dacă plăcere e să te înghesui în traficul bucureștean dimineața pe la 7 când își citește bezmeticul corporatist la semafor ultimele mesaje de pe Tinder uitând să mai plece când se face verde, și mă duceam să mă umplu de praf și vaselină pe sub turbinele mele. Nu ies bine în trafic că văd în oglindă pe unul care face nervos slalom printre mașinile care nu se duceau nicăieri într-o coadă de vreo 2 kilometri. Trece la limita înțelegerii amiabile pe lângă una care se machia din mers în oglinda parasolarului, apoi îl forțează pe altul să pună o frână bruscă de era să-i sară telefonul din mână și ajunge, pentru că mă oprisem prevăzător, în fața mea. Și, ce să vezi? La volan un tip la 35-40 de ani, barbă îngrijită, tricou și blugi smart-casual. Iar pe curul mașinii ditamai abțibildul cu #rezist. Și rămâne acolo, încremenit în trafic, cam cât am ascultat eu Song For The Dead și The Sky is Fallin’. 

Acum, prima intenție a fost să las motorul pe cric, să-i dezlipesc abțibildul și să mă duc la geam să-i zic că nu-l merită, că tot nu mă duceam nicăieri între timp. Da’ muzica era mișto în căști și am tras repede concluzia că mai degrabă stau la mine în cap și meditez la situație.

Chestia e că nu am avut niciodată încredere în adunări mari de oameni, oricât de nobilă e cauza care-i adună. Și nu pentru că cauza, ci pentru că oameni. Dacă îi iei la întâmplare pe 5 dintr-o mulțime d-asta și-i pui într-o ședință de bloc în care se hotărăște dacă să se schimbe butoanele la lift, o să se păruiască în 5 minute mai ceva ca pensionarii de la Obregia în ziua în care s-ar hotărî tot personalul să facă grevă. Oamenii ăștia par un grup unitar doar pentru că pot să „muie altcineva” pentru un timp determinat. Altfel, sunt la fel de diferiți între ei ca oricare alți oameni luați aleator de pe stradă. A proiecta ceva coerență și a avea așteptări pe termen lung de la ei ca grup este și obositor, și contraproductiv.

Așa că atunci când s-a făcut de Six Shooter am trecut pe lângă tembel și l-am lăsat cu visurile lui rezist-revoluționare și cu supărarea lui că Românica se duce de râpă pentru că sunt prea mulți proști și nesimțiți.

Ce vreau să zic, dacă vreau să zic ceva, e că nu contează dacă IQul Vioricăi sare la 324 peste noapte și deschide ședințele Biroului Central PSD cu pasaje din Paradise Lost, nici dacă Iohannis părăsește brusc categoria mobilelor atâta timp cât nu se duce fiecare din noi la serviciu să-și facă, dracului, cum trebuie treaba acolo și nu încetăm să mai invadăm spațiul personal al celuilalt intrând cu mașina la limită în fața lui, vorbind prea mult sau luând decizii în locul altuia (cum ar fi atunci când stai cu ochii în telefon la semafor și decizi în locul altuia că e ok să întârzie acolo unde se duce).

Altfel spus, atâta timp cât #persist, degeaba #rezist.

Mii de puli și pizde au invadat capitala noastră iubită

E sfârșitul lumii. O știm, o simțim, dar mai ales o vedem în miile de puli, cururi, coaie și pizde care au invadat urâtul nostru oraș. La tot pasul, oameni hidoși se avântă pe bulevardele pline de căcat de câine și oameni, scufundându-se în el, înotând, ba chiar la final și mâncându-l. De ce fac asta? Nimeni nu știe, dar putem bănui că este un obicei local, singurul de altfel.

Revenind, priveliștea este greu de suportat. Oameni fără dinți îmbrăcați în perdele și covoare se scurg în lacurile de pișat formate pe micile artere ale capitalei. Unii sunt chiar și pe schiuri, deși nimic din geografia mediului înconjurător nu încurajează asta: derdelușurile s-au furat, cu zăpada s-au șters la cur, bășini au tras cu nemiluita. Și cu toate astea, oroarea continuă. Bine, dar până când?, vă veți întreba, poate.

E simplu: până nu vor mai avea ce să cace. Iar momentul respectiv este aproape, dată fiind sărăcia cruntă în care se zbat cetățenii hidoasei noastre urbe, care au ajuns între timp să se angajeze toți pe singurul post disponibil la stat, doar-doar vor putea supraviețui. Chiar și acolo, însă, trebuie să sugă pula! Încontinuu, de dimineață până seara, lucru pe care respectivii nu-l vor! Și-atunci? Păi și-atunci vor muri de foame, e destul de simplu!

Iată, deci, care va fi sfârșitul concetățenilor noștri specialiști în asamblări frigidere. Astfel, derizoria noastră cetate va rămâne pustie, așa cum și trebuie de altfel, doar cu un miros și un nor sinistru de bășină plutind deasupra ei. Din fericire, însă, uzinele care până nu demult depășeau record după record în producția de floci, vor rămâne în picioare, continuându-și activitatea.

Motive de ieșit vara din casă când abia ai înviat din morți

Oamenilor,

Poate ați reținut din prima mea postare articulată din E.P.M (Era Petronia Marcs, explic când avem timp) că m-am trezit la viață puțin mai devreme decât anticipam. Și poate vă întrebați, totuși, ce anticipam, de ce și când. Foarte bine. Dar asta este o sumă de alte povești cărora nu le-a venit timpul încă. Ca dispariția corupției sau a sexismului, dacă vreți.

Următoarea întrebare coerentă ar fi ce anume m-a trezit.

Păi la asta pot să răspund. Unu, că nu dormeam. Doi, m-a trezit comentariul lui Mi Argo. Urăsc să-mi datorez trezirea de troll de basm cuiva despre care am amintirea că ne ciondăneam amical și făceam ping-pong cu răutăcisme pe-aici acum trei ani, dar asta e situația. Amazonul arde, poftim, dacă vreți ceva la fel de greșit în ansamblul Universului. (Mi Argo, trimit o sticlă de vin vechi de 3 ani pentru iertare, da’ înmulțește și tu cheful de trezire al oricărei babe cu dimineți în valoare de 3 ani și o să înțelegi.)

Dar nu-i exclusiv vina lui Mi Argo (bine, bine, două sticle!). O perturbare în Forță (faimoasa constantă a lui Nosferatu: forța atracției criptei crește proporțional cu coeficientul de greață sartriană) exista deja. Poate vă întrebați, ca și mine, care anume din evenimentele din ultimii trei ani a provocat-o. Candidate sunt multe, dar pentru că n-am timp să ghiciți (în absența mea, s-au mutat în bloc niște hipsteri fals-prietenoși și pseudo-realizați, ceea ce știu că sunteți de acord că impune măsuri pseudo-cinegetice imediate), vă spun.

După cum cred că vă amintiți din E.P.P.M (Era Pre-Petronia Marcs), unul dintre foarte puținele lucruri care mă scot pe mine vara din casă nu doar fără planuri de asasinare, dar chiar și cu plăcere și bucurie (înjurăturile sunt redirecționate către Soare, vreme și alte chestii pe care are tot atât rost să le înjuri ca și pe politicieni) este BIAS. Care înseamnă o zi din an în care pe aeroportul Băneasa fac tumbe în aer aero-chestii variate, de la planoare la Typhoons și Suhoaie. Și pălării de babe, și copii prea gălăgioși, și oameni fără nici un fel de simț al distribuției propriei persoane în spațiu. Io nu vă zic că e azi, că pe urmă poate chiar mă ascultați și aglomerați aiurea pista aia (visul meu de babă e un BIAS doar pentru mine).

Zic altceva: că potrivirea dintre BIAS și prezentatorii lui, pe de o parte, și BIAS și muzicanții care încheie manifestarea, pe de altă parte, este de mulți ani obiect de studiu al cursurilor de literatură și practică suprarealistă și absurdă din întreg Universul. Serios. Țineți minte când a trecut un asteroid cam aproape de Pământ, de-a sughițat Elon Musk în somn și s-a burzuluit la Univers? Ăia erau tripillienii, veneau și ei la curs. Lor nu le-a ieșit niciodată nivelul ăsta de paradox dadaist. Dadaismul însuși, de altfel o beție de-un weekend a perseglugilor în teambuilding, e nimic pe lângă.

Eh, chiar și reușitele anilor trecuți (Iris?!) sunt nimic pe lângă ce li se pregătește anul ăsta amatorilor de aeronave impertinente cu gravitația. După MIG-uri, F16-uri, Baltic Bees, Hawks of Romania și Yurgis fucking Kairys, urechile o să ne fie zdrențuite de… Io nu pot să vă spun. Vă las să vedeți singuri.

Este că nu-s singura care practică necromanția sadică?

PS: À propos, băi BIAS, faptul că programul nu e pe prima pagină a site-ului și trebuie să sapi după el prin cine știe prin ce străfunduri ale debaralei de mături a internetului nu e ok. Hai că se poate mai bine.
Nu, nu toată lumea are Facebook. În continuare.

The Walking Marx

Haaaaaaah! Că bine mai e la aer! Da, chiar și la aer de București. Respirați voi păianjeni și scărpinați-vă nasul când vă gâdilă miriapozii, și apoi să vă aud plângându-vă de calitatea aerului bucureștean.

Asta-mi aduce aminte că am revenit cu un plan.

Madam Fireo (am crezut că-i o glumă proastă când am aflat, una dintre multele, dar ok, țin la glumă), pentru că știu că textul ăsta o să ajungă cumva la tine, asta-i cheia să pui capăt miorlăielilor bucureștenilor că vor să locuiască în orașul ăsta și alte absurdități: închide-i singuri 3 ani în câte o criptă. Sunt sigură că rezolvi cumva cu spațiul, dacă n-ai înființat o companie municipală pentru cimitire probabil doar n-ai găsit omul potrivit care s-o conducă. Ia un băiat de la Prima Casă, redenumești programul Ultima Casă, pac! Și tot așa: se plâng de drumuri, aruncă-i în Dâmbovița. Se plâng de viniete? Dă-le voie în oraș doar cu ricșa. Fiecare să-și care vecinul, alternativ, zile pare – zile impare (dacă nu știi modelul, întreabă pe-acolo prin PSD, dacă mai vorbește careva cu tine – sigur își amintește vreunul că a fost mângâiat pe cap pentru propunerea asta acum ceva timp). Fără mofturi de sciatică, de picioare rupte, de poliomielită (a, asta n-a revenit încă? Scuzați, am ieșit puțin cam devreme din criptă. Observ că Olivia Steer se mișcă mai încet decât estimaseră Frankie și Benjy.) Asta ar trebui să rezolve și problema traficului, măcar o perioadă.

Hm. Ceva se simte greșit aici, și nu cred că e doar faptul că mi-am lustruit gresia din baie cu Peracle. (Nerecomandabil, lasă o grămadă de pene în urmă, dar aspectul practic a fost irelevant, a existat un scop mai important al acestui exercițiu.) Totuși, ce?

Ah!

 
Oamenilor, (nu mai știu nici să vorbesc)

Dat fiind că nici de ieșit din cripta în care m-a închis acum trei ani cucuveaua Peracle, complet din greșeală și poate doar un pic intenționat, nu pot ieși fără public, nu rămâne altceva de făcut în afară de observat: iacătă-mă-s. Experimentul meu de omorâre definitivă a blogului și de damnatio memoriae a verișoarelor mele Rhetta și Veta (inclusiv cu rașchetat ochii portretelor împrăștiate prin cele mai improbabile colțuri de casă, ba de câteva ori cred că le-am rașchetat ochii reali chiar lor înșile), cel mai lung exercițiu de răbdare pe care l-am făcut vreodată, a eșuat lamentabil. Câțiva dintre voi încă bântuie pe aici. Și de câte ori mi-am mușcat limba, degetele și alte părți ale corpului la care ajung (unele dintre ele s-ar putea să fi fost fără legătură cu frustrarea), când aveam chef să bârfesc nasoale pe aici! Mbine, atunci.

Să-i dăm drumul, zic.

Let the bitching and moaning begin again! Că dacă nici acum și-ntotdeauna n-avem de ce, atunci cine?