1. Pentru a putea lua în considerare plângerile, reclamaţiile, sugestiile, laudele şi enervările Dumneavoastră, acestea trebuiesc trimise la adresele de e-mail rhettamarx at yahoo.com şi vetamarx at yahoo.com . E-mailuri adresate numai uneia dintre babe vor fi prelucrate negativ.
2. De asemenea, vă atragem atenţia să nu lăsaţi bagaje, genţi sau pungi nepăzite în incinta blogului. În caz contrar, acestea vor fi detonate controlat. Nu răspundem financiar sau altcumva pentru eventuale pagube.
3. În acest blog nu are loc cenzura politică, ideologică, culturală sau de alt fel. Singura cenzură exercitată de administratoarele blogului se va face aleatoriu şi din pură răutate.
4. În acest blog este binevenit oricine, indiferent de rasă, sex, culoare, orientare (politică, sexuală, geografică), cetăţenie şi marcă de maşină; persoanele cărora le plac clătitele cu dulceaţă de vişine sunt totuşi mai binevenite decât celelalte.
5. Aceste reguli pot fi schimbate oricând, fără motiv sau explicaţie, de către administratoarele blogului. Ceea ce poate duce, fireşte, la întrebarea ce rost au ele.
36 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Surorile Marx 
cred ca e nevoie de Reguli si daca n’au nici un rost.
hai ca asta suna un pic burghez… 😉
au contraire cherie: burghezii cred cu tarie in Ratiunea regulilor lor. i dont.
Mie-mi plac clatitele cu dulceata de visine, dar sunt destul de sigur ca nu ma vreti prin preajma, ca s-ar putea sa ramaneti fara ele. De fapt sunt sigur ca veti ramane fara ele. >:)
George, ai perfectă dreptate. Urăsc oameni care mănâncă toate clătitele, pentru că toate clătitele mi se cuvin MIE.
Totuşi, având în vedere că avem ceva în comun, eşti mai mult decât binevenit.
Eu am dulceata de visine pentru clatite; va intereseaza 🙂 ?
Doina, nu te juca cu focul. Asa ceva nu se anunta public. De exemplu, eu ma feresc teribil sa afle lumea ca am clatite in frigider. Cu gem de visine. Ups…
la ce dulci sunteti voi v-as face zilnic mii de clatite cu ce dulceata v-ati dori sunteti prea tari prea prea tari bravo voua si despre laude nu m-as satura sa o fac bafta mare
in primul rand HELLO la toata lumea…interesante dezbateri…multa bafta la toti
Imi plac clatitele cu gem de visine…yupiiii!! Cine gateste? 😀
Regulile sunt făcute ca să fie încălcate. 🙂 Cel puțin… de cele mai multe ori.
Regulile noastre sunt făcute în aşa fel încât e greu să le încalci, dar dacă totuşi cineva o face, de obicei primeşte un premiu. Sau un pumn, depinde de dispoziţie.
Premiul e cel mai des un pumn, de facto si de jure, dar cum tot ce-i interzis e obligatoriu mai bun, premiile tare ma tem ca se vor distribui en gros si nu en détail.
clar .. m`ati cucerit la clatitele cu dulceata de visineeeeee 😀
Buna seara stimate doamne Marx,
Nu am gasit pagina pe bolgul dvs care sa nu ma faca sa o citesc.
Din pacate imi plac mai mult clatitele cu finetti, daca ma puteti ierta si accepta in club, v-as fi profund recunoscator.
Cu stima
de mult cautam eu asa un blog.
George: esential e sa te simti tu bine. Bine-ai venit. Aici nu se fac discriminari în materie de retete de clatite, atâta vreme cât nu comiti sacrileguil sa pui în ele… ce ziceai ca pui ?
Bine-ai venit.
Ana: perseverenta-ti fu rasplatita. Bienvenue.
Alexandre, stai un pic, că din câte a zis Lia nu ne putem da seama dacă nu căuta de mult aşa un blog în scopuri distructive, cum ar fi să ne planteze Anthrax în şoşoni, să ne ungă clanţele cu Superglue sau să ne pape clătitele.
Lia, atât timp cât nu e nici unul din cazurile de mai sus, vorba lui Alexandru.
George, Rhetta o să-mi dea dreptate: atât timp cât eşti dispus să donezi 40% din clătitele neumplute spre învişinare, poţi să le mănânci chiar cu, parol, dovlecei.
Petronia, zau ca nu stii sa stai la pânda. Sperii potârnichile. Ademeneste si tu vânatul, cânta din fluier la cobre, momeste, fii sireata, fa si tu ca sarpele ala Kaa trussssssst meeeeeeee.
Păi mă, tu vrei să faci clătite cu musafiri?
Nu. Mijoté.
clatite americanicesti tip pencheic sau tip franc tip crep?
românesti tip clatite
Avem şi crepdeşin, de pus în jurul gâtului. Comanda speciala.
Si de import, galete bretone din sarazini.
Ma rog, oferta e vasta.
Ador clătitele, dar nu am încercat niciodată cu dulceaţă de vişine, mereu aveam altceva la îndemână decât dulceaţă de vişine, până în toamnă o să ajung să mănânc una măcar.
E un ritual iniţiatic, ReFuZaKe.
clatite cu vishine, hir ai cam!
orice alt tip de clatite este axiomatic blasfemic!
si aduc shi nishte palinka de la mama ei! ca taxu ierea beat!;)
Ce ziceti de un subiect de barfa fierbinte?
Apropo de scandalul amoros de la ITM Mures:
… continua dupa un an, Bratu Dantes ajunge mare sef la inspectia muncii, paratuta Eva ramane pe acelasi post, dar „deasupra” ei un pdl-ist tanar si chipes, evident agreat de ea, in defavoarea lui Boros(de care a scapat usor cu ajutorul partidului). Ce ti-e si cu parasutele astea…
P.S. vom reveni
sora mea, oups! surorile mele, pardon, n-am citit decât olecuțâcî șî..îi clar că nu vi-s toati tâglili pi casî!
😀
Dagatha, în urma sesizării tale, deşi ea mă include indirect, am urcat pe bloc să fac prezenţa ţiglelor. Ai dreptate, lipsesc vreo patru, ceea ce mă face să cred că ori ai ceva de-a face cu dispariţia lor (dacă nu, te sfătuiesc să nu-ţi deschizi azi cutia poştală şi, sub nici o formă, plicul maro, gros, fără adresa expeditorului, pe care o să-l vezi acolo), ori ai elicopter. În ultimul caz, precizează te rog modelul, s-ar putea să ne poţi ajuta cu ceva. Nimic militar sau legal, promit.
PS: Avatarul tău arată ca bojdeuca lui Creangă din fostul Ţicău, actualmente aproape de centrul oraşului Iaşi. E doar o impresie? S-ar putea să am iluzii optice, zilele trecute am reuşit după numeroase încercări să rotunjesc colţul peretelui dintre hol şi sufragerie cu capul.
nu aș putea pentru ca să mă pretez a mă apuca de furtișaguri taman la vârsta mea (care nu-i nici prea-prea, nici foarte-foarte), dar am să rețin sfaturile cu plicul maro etc, nu de alta da, vorba „manelii” (?!) sau a „manelei” (?!) că nu știu prea multă limbă (română), nu mi-e frică de dujmani care este ei mulți și așa. 😀
Pur și simplu am remercat în timp ce mă trăgeam cu gipiesu prin thie eria 😀
Nu-i bojdeuca. Nu mi-au dat drepturile de autor pentru aceea, deși io am fost injiner architect.
și…nu cu capul se otunjesc pereții! Strici bunătate de construcție cu un instrument total ne…potrivit 🙂
*remArcat și *Rotunjesc (am specificat deja problemele cu limba. Am și o ușoară dislexie ireversibilă și nițel Alzheimer incipient ca să „complectez” tabloul sinoptic al elementelor)
A, nu, nişte Alzheimer mai de soi putem să-ţi dăm din rezerva noastră, nu pari genul care să se încurce cu începători. Cât despre cap, e potrivit pentru numeroase întrebuinţări: spart nuci, dat găuri în submarine blindate (asta nu pot să detaliez), testat gloanţe (cap Petronia vs. cap Vidia). Cel care plânge în situaţia asta e peretele.
Iaca un blog sănătos!
Suntem de aceeaşi părere, Scorchfield. E viu, relaxat, de cele mai multe ori râde cu hohote de diverse chestii, muşcă. Mai tuşeşte el săracul când îi umblu cu şurubelniţa prin maţe, dar îi dăm echinacea şi vitamina C, să-l vezi cum ţopăie pe urmă.
Ar cam fi cazul sa va treziti si sa intrati si in 2015…