Weekend cu babe

Babelor,

Ce weekend.

Totul a început sâmbătă. Era vreo 13 şi ceva şi dormeam, când am fost trezită brusc de glasul cunoscut şi enervant al Vetei, care tocmai îi zicea altcuiva să-mi pună ceva pe cap, că de restul se ocupă ea. Până să mă dezmeticesc şi s-o pocnesc cu tigaia în frunte, mi-au fost legaţi ochii, vârât un căluş în gură, prinse mâinile în nişte cătuşe şi scoasă afară de două perechi viguroase de braţe. O pereche, am dedus, îi aparţinea Vetei. Cealaltă, altei babe, s-o numim Baba R, o cunoştinţă de-a noastră.
M-au scos din casă lovindu-mă cu capul de uşă şi apoi de uşa de la lift, am fost apoi urcată într-o maşină (chiar Suburbanul meu, cum aveam să realizez mai târziu), şi pe-aici ne-a fost drumul. La un momentdat, vocea Vetei a zis “Poţi să-i scoţi căluşul, că am ajuns deja pe autostradă”. Cealaltă babă m-a dezlegat întrucâtva, mi-a dat o ţigară şi mi-a explicat că mergem la mare.
– Şi de ce m-aţi răpit aşa?, am întrebat. Doar ştiaţi că oricum vreau să merg la mare.
Nici una dintre cele două babe n-a fost în stare să-mi dea un răspuns coerent, aşa că mi-am mai aprins o ţigară şi m-am uitat la peisaj.
În nici patru ore eram la 2 Mai. Gazda noastră cea de toate zilele ne aştepta cu camerele pregătite, două pisici torceau pe o bancă, s-au adus nişte beri, s-au schimbat nişte impresii şi noutăţi, ne-am dus să mâncăm la cherhana. Acolo am aşteptat cam o jumătate de infinit până ni s-a luat comanda, am mâncat care o scrumbie, care un calcan, care un caşcaval (nimic ieşit din comun la haleală), am tremurat (să fi tot fost vreo 13 grade, şi Veta bineînţeles că nu îmi luase nimic mai gros de îmbrăcat), ne-am întors la gazdă, am mai ras nişte beri (Veta nu, că conducea, şi este o persoană responsabilă în privinţa asta) şi pe la unşpe am pornit înspre Vamă.
Buuun. Vama Veche de întâi mai arată în felul următor:
În primul rând, câteva mii de maşini, parcate te miri unde. Cum Suburbanul meu are mult peste cinci metri, n-a fost uşor să-i găsim un loc. Până la urmă l-am lăsat după ieşirea din sat, înspre Bulgaria, şi am luat-o la pas prin cortegiul de maşini care ocupase satul. Ne-am descurcat cum ne-am descurcat, am ajuns la intrarea principală, ne-am uitat în jos pe stradă şi am rămas cu gura căscată.
Pentru că ce am văzut erau vreo 20.000 de oameni, majoritatea beţi, mergând de-a valma înspre mare. Ne-am luat după ei, împărţind voioase coate în guri şi capete în bărbi de rockeri, şi ne-am scufundat în acest puhoi.
Momentul potrivit să ne întrebăm ce naiba căutăm acolo, şi mai ales ce caută toţi ăia acolo. N-am găsit nici un răspuns perfect, dar probabil că veniseră se se îmbete, să se fută şi să se bată. Noi nu prea aveam chef de nici una dintre chestiile astea, aşa că am mâncat un porumb, un colac din ăla unguresc şi ne-am cărat scârbite, fără să bem absolut nimic.
A, ţin să adaug că marea parte a acelor oameni era urâtă, şi că dacă au venit acolo ca să-şi etaleze individualitatea, nu era locul potrivit. Venus, Jupiter şi poate chiar Saturn ar fi mers mult mai bine. Dar aşa, toată lumea era nimeni, un nimeni duhnind a bere vărsată pe tricou, a pulă sculată, şi în general a lipsă de inspiraţie.
Pe la unu dimineaţa, aşadar, eram toate trei în paturile noastre, dormind din plin şi visând urşi, lanuri de floarea soarelui şi păpuşi fără cap.

Asta a fost deci seara de sâmbătă spre duminică. Duminică ne-am trezit pe la vreo 11, am băut câte un ness, am luat nişte prosoape şi şezlonguri şi ne-am cărat la plajă. În două ore, eu şi baba R eram aproape bronzate (adică roşii), Veta mai puţin, că îşi pusese un chador pe faţă. Ne-am dus la Fedea (restaurantul cu cel mai mişto peşte din sat), am băgat în noi nişte hamsii cu mămăligă şi un butoi de icre cu ceapă, am mai degustat nişte beri, ne-am dus la gazdă să lucrăm la o cafeluţă de după-amiază, am pufăit din ţigări şi am plecat înapoi la Bucureşti. Cum suntem mai deştepte decât alţii, am luat-o pe Drumul Necunoscut (a nu se confunda cu Drumul Vechi sau cu Varianta prin Slobozia), adică 2 Mai – Negru Vodă – Ion Corvin – Aliman – încă ceva – Cernavodă, ocolind astfel Constanţa şi ajungând în numai două ore la autostradă (sper din tot sufletul că pentru cei care au luat-o prin Constanţa drumul a fost o corvoadă, un chin şi o agonie). Şi peste încă două ore şi ceva eram acasă, unde am udat florile, am mângâiat pisicile, ne-am uitat la un film, ne-am certat îngrozitor din cauza unor ciorapi, şi în cele din urmă ne-am culcat devreme, că mâine (adică luni, adică azi) avem treabă.

Vă pup,

Rhetta

Surorile Marx va recomanda

Se apropie frumoasa sarbatoare romaneasca de 1 Mai. Lumea va porni in celebrul pelerinaj care o reuneste an de an, luand calea frumoasei Mari Negre, a Deltei, a frumosilor Carpati. Oamenii se vor bucura inca o data de aceasta zi binecuvantata, care le ofera sensul cautat in van prin restul activitatilor ce umplu o viata de om.

Noi va sugeram totusi sa lasati obedienta ovina deoparte. Sau reflexele capatate in zecile de ani de inertie si lipsa de alternativa. Cu alte cuvinte, sa iesiti din rand.

Asadar, recomandarea noastra plina de caldura este sa alegeti frumoasele Bai Tusnad, unde eu si sora mea petrecem in voie buna, an de an. La un pret de numai 483 €/noapte, de exemplu, pensiunea Diana va ofera conditii superbe, de negasit in alte parti. Cu cele 26 de coridoare in unghi drept, ea se inscrie printre perlele turismului european, fiind recunoscuta chiar si de UNESCO. Cu atat mai mult va sfatuim sa nu alegeti hotelul Ciucas, faimos pentru personalul lispsit de maniere si prostul obicei de a curata in special portofelele turistilor.

Ce sa mai, va asteptam negresit, cu speranta ca vom petrece o vacanta impreuna!