Programul de vineri seară

Tocmai v-ați trezit și vă beți cafeaua. Sau: tocmai v-ați trezit de câteva ore și sunteți la serviciu. Un gând se înfiripă: ce facem în acest weekend?

Păi sâmbătă e Noaptea muzeelor, deci e-ngropată. Știți din experiență că muzeele românești au toate un singur tablou și o singură statuie, pe care le-ați mai văzut de circa 62 de ori. Plus că vă aduceți aminte că tot sâmbătă s-ar putea să vină vărul dumneavoastră Dorin de la Câmpulung, lucru care nu prea vă convine, dar asta e.

Ar mai fi duminică ceva prin parcu’ IOR, doar că atunci aveți program de ieșit cu soția și ăla micu. Bine, pe ăla l-ați sugruma liniștit/ă, pentru că urlă și se cacă pe el, dar această faptă v-ar încadra automat la omor calificat.

Rămâne vineri, când nu aveți cunoștință să se întâmple ceva, dar. Dar.

Vineri pe la ora 9 și ceva seara o forță necunoscută va pune stăpânire pe dumneavoastră din senin, făcându-vă să acționați nestăpânit. Având din ce în ce mai puțin control asupra acțiunilor dumneavoastră, cu ochii tulburi, veți urca în mașină fără să cunoașteți destinația.

Mașina pornește singură. Conduce singură. Din boxe începe o muzică ciudată, cel mai probabil electronică, un fel de preambul a ceva ce încă nu cunoașteți, dar știți că e ce trebuie. Timp în care mașina se scurge în continuare, parcă fără nicio legătură cu tot restul traficului.

În scurt timp ieșiți din București prin nord și vă îndreptați spre Otopeni. În puținele momente de luciditate vă întrebați de ce, mai ales că vacanța all-inclusive în Turcia începe abia peste două luni. Dar nu-i nimic. Reflexele încetinite vă supun aceleiași puteri magnetice ce pare să cheme la ordine întregul oraș.

După alt timp la fel de scurt însă, vedeți o formațiune păduroasă numită Balotești. Cumva pe dreapta. Bătăile inimii plus ceva lumini dubioase care străpung desișurile, vă dau de știre că aici e locul faptei. Teleghidat/ă, ieșiți din mașină și vă avântați în necunoscut. Crengi atârnând aiurea vă zgârie obrajii, călcați în materiale moi care ar putea fi căcați de cal, dar nu vă pasă. Forța e cu voi.

Apoi, în luminișul ajuns deja la cea de-a cincea ediție, motivul ieșirii dumneavoastră secrete din casă vi se revelează precum o perdea dată la o parte din fața lumii de dincolo.

Ființe lunare se însoțesc într-un dans nebun, pe care unii l-ar numi păgân, adorând puterea creatoare fără nume și chip care le îngăduie existența pe acest pământ. Boxe babane împrăștie bași în toate zările, pe ritmul unei fanfare extraterestre. Lasere verzi ricoșând prin și dintre copaci vă licăre în fața ochilor cu frecvența universului invers.

Bine, în toată această nebunie e chiar posibil să-l vedeți pe vărul Dorin de la Câmpulung dansând printre copaci și pe ăla micu al dumneavoastră făcând caca dezinvolt prin mulțime, dar asta e bine să evităm.

Ne vedem acolo.

Abduction Beamz V