Românii. Un studiu aprofundat. Partea VII: Viaţa culturală: poeţii.

Babelor,

Românul s-a născut poet. Ăsta este un FAPT, deci nu îl discutăm, ci îl băgăm la cutiuţă. Pornind de la acest fapt, constat următoarele:

Anul 133 sau pe-acolo. Se naşte primul român. Are pe buze o poezie. Maică-sa zâmbeşte.
Trec câteva sute de ani. Un român inventează hârtia şi creionul. Scrie o poezie. Hârtia şi creionul zâmbesc.
Secolul 20, spre sfârşit. Românul inventează internetul. Are un singur scop: să facă un site de poezie. Îl va numi agonia.net sau poezie.ro. Internetul zâmbeşte.

Şi iată-ne ajunşi în secolul 21, spre început. Toţi românii au cont pe agonia.net. Mii de români postează milioane de poezii pe acest site. Se scriu 70 de tone de poezii pe minut. 100% din aceste poezii sunt de căcat. Restul sunt bune. Oamenii scriu şi scriu şi scriu, fără minte, fără control de calitate, fără rimă. Însă totodată ei îşi comentează unii altora creaţiile, îşi dau note, puncte, steluţe. Prietenii aparent trainice se destramă din cauza unei virgule în plus sau în minus, a unui comentariu răuvoitor, a unui smilie ironic. Se lasă cu scandaluri gigantice între poeţi de care pe bună dreptate n-a auzit nimeni niciodată. Unii poeţi, jigniţi de lipsa de respect a confraţilor lor, îşi iau jucăriile şi se mută pe alt site, să-i zicem roliteratura.ro. Acolo, cearta continuă: de ce nu mi-ai dat steluţă? De ce mi-ai dat doar şase puncte din opt? Ce-ai cu mine? A, te fuţi cu fata aia şi de-aia ai scris comentariul ăla acru?

Babelor, vorbesc cât se poate de serios. Oamenii ăştia – dintre care, recunosc, vreo doi sunt talentaţi şi vreo patru au bun-simţ – se consideră (fiecare pe el însuşi) crema culturii române. Eu una aş fi crezut că unui poet adevărat i se rupe de părerea altora despre el, de steluţe, puncte, jocuri de culise, etc. Dar nici vorbă de aşa ceva, babelor. Iată aici un comentariu al unui poet (da, sigur…) supărat pe cineva dintr-o cauză oarecare (am înlocuit numele din text cu litere, din politeţe):

„nu era o eroare, asa era site-ul atunci: se putea tehnic si nici interdictie nu era (ai putea verifica, pt. a te edifica, inclusiv stelutele date de Y, ca sa iau un singur exemplu – el avand nivel mai mare ca mine si la curent fiind in mod sigur cu regulamentul – pe cateva texte dupa ce in prealabil le punctase, vezi ca is in topul anual textele respective, in caz ca n-ai observat). iar eu si X, din ce stiu, a fost o discutie ca am dat astfel de puncte (repet: fara nici o contradictie cu regulamentul sau cu bunul simt: pur si simplu, eu de ex. -si in mod sigur X la fel- am considerat ca textul e suficient de bun pt. cele 24 de puncte acordate de mine), dar nu unul pe textul celuilalt, ci amandoi pe un text de Z, W mi se pare ca a fost deranjat de acest lucru, dar au am motivat toate punctele pe care le-am dat, daca nu le-as fi motivat imi puteau fi puse la OffTopic si punctele acordate ar fi disparut. altfel, sigur ca da, cred ca am mai punctat identic, poate inlusiv dintre ale X, alte 5-6 texte, cand am considerat ca 16 puncte nu sunt de ajuns si am acordat 24 – culmea ca vorbeste unu’ care e editor, si care acorda 32 de puncte dintr-un foc, cu o singura steluta… (dar nimeni nu s-a sesizat vizavi de acele texte -in afar de W in cazul Z- si nu vad de ce o faci tu peste paispe ani si dand exemplu doar un text al lui X, cand eu am acordat 24 de puncte pe diverse texte, ale diversi autori, nu doar celui postat de X). dar ma surprinde ce neinformat -ca editor- poti fi si te suspectez deja de rea intentie. esti cel putin al doilea in aceasta neplacuta situatie pe ziua de azi, asa ca s-ar putea ca in febra „luptelor intestinale” de pe acest site, la nivel de administratie, unii sa nu se prinda ca eu nu ocup nici un rol si sa ma atace „preventiv” inainte. f nasol. continuati balciul, daca vreti, dar, pls, fara mine.”

Hm? Nu că-i jenant? Am postat acest comentariu pentru că este absolut reprezentativ pentru nivelul, felul de gândire şi inteligenţa poetrimii române. Pe autor prefer să nu-l numesc; nu-l cunosc personal şi nici nu vreau să-l cunosc, dar nici nu vreau să-l prejudiciez în vreun fel.

În fine, vorba lungă sărăcia omului; nu vreau să fac minimalism, ca soră-mea, aşa că mă opresc aici, lăsându-vă în compania unei gâlcevi sublime, pe care o găsiţi aici.