Miercurea logoreică

Oamenilor,

Văd de ceva timp prin internet, căutând reţete de curăţat halebardele, că ceva lume a adoptat o ciudăţenie numită „Miercurea fără cuvinte”. Ceea ce mie mi se pare o tâmpenie, iertată fie-mi exprimarea de cei pe care nu vreau să-i insult şi care practică şi ei dubioşenia asta. Ea presupune ca miercurea, în loc să scrii sau să taci, să pui o poză sau un clip pe blog. Iar asta, programatic şi constant, în fiecare miercuri. Ca un fel de tradiţie sau ceva. Ori asta pricep, corectaţi-mă dacă greşesc.

Poate să-mi explice şi mie cineva ce rost are o asemenea prostie? Că n-ai chef să scrii într-o zi, sau că n-ai nimic de zis, ori că ţi s-au terminat cuvintele într-o ceartă sau în romanul pe care-l scrii, asta pot să înţeleg. Înţeleg aşa de bine de, vedeţi şi voi, trec uneori zile-n grupuri destul de mari, iar câteodată-au trecut săptămâni fără să scoatem o literă. Asta mi se pare ok şi treaba nimănui. Şi tocmai pentru că e treaba nimănui, de ce să postezi totuşi ceva în ziua aia, ca şi cum te-ar supraveghea un negru lucios cu biciul, pe plantaţie, şi ţi-ar face spatele fâşii dacă n-ai îndeplini norma? Sau mă înşel, şi-n spatele unora dintre bloggeri chiar stau unii înarmaţi cu bice? Daţi şi voi un semn în Morse sau ceva, să anunţăm Poliţia, să venim să vă salvăm chiar noi cu macetele, să vă furăm bicicletele, din astea.

De ce s-a ales fix miercurea pentru obiceiul ăsta, iar înţeleg: e mijlocul săptămânii, e firesc să n-ai cuvinte, chef, muştar sau unt de arahide în cămară, lucruri de zis, pe cineva-n pat şi alcool destul. Nu-ţi permiţi să te enervezi prea tare, că mai ai juma’ de săptămână în faţă, şi din acelaşi motiv nici să te entuziasmezi nu-ţi vine. De altfel, nici n-au avut timp să se întâmple destule lucruri, e, totuşi, abia mijlocul săptămânii. E miercuri, ziua „câh”. Ok.

Dar dacă vrei ca cititorii tăi să aibă pentru ce intra şi miercurea, că ai observat cu îngrijorare un model repetitiv de scădere a vizitelor în ziua asta a săptămânii, nu mai bine scrii naibii o postare beton marţi, încât să dai oamenilor ceva de vorbit pe două zile? Sau cum, şi-n viaţa din afara blogului aveţi miercuri fără cuvinte? Abia asta ar fi interesant.

Era să zic că de-a naibii nu scriu nimic azi, da’ ce să vezi, e prea târziu şi m-am şi enervat. Mai c-aş decreta miercurea ziua celor mai lungi şi mai incoerente postări pe blogul nostru, dacă n-aş şti c-o să-mi fie prea lene să mă ţin de cuvânt. Fapt e că m-am săturat să văd „miercurea fără cuvinte”, „miercurea tăcută” şi alte variaţii prin blogroll-urile oamenilor. De ce nu şi „miercurea mov”, „miercurea zombie”, „miercurea varză în flăcări” sau „miercurea de lovit oamenii în nas”, „miercurea de dormit pe partea stângă”, „miercurea destrăbălată”, „miercurea zacuscă” şi „miercurea de dinainte de joi”? Ultima chiar cred c-ar putea fi un succes, întrecută probabil numai de „miercurea de după marţi”.