Oamenilor,
Sper că v-aţi obişnuit deja ca, după absenţe din ce în ce mai lungi, să apar de nicăieri (nu, pe bune, chiar de nicăieri. Fireşte, nu pot să spun nimic despre nimic, ce fericire că limba română nu cunoaşte decât la nivel de logică dubla negaţie) şi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat (din nou), să vă zic ceva.
Deci la treabă.
Am revenit pentru că cineva trebuia să vă semnaleze că mayaşii au avut dreptate. Multă lume care se consideră inteligentă sau cultivată râde de istericalele exegeţilor moderni şi tâmpiţei ai calendarului Maya, care-au reuşit să molipsească în aşa hal o parte tembelă de populaţie, încât francezii au închis un munte şi cercetătorii s-au chinuit în disperare de cauză să descopere continuarea calendarului, că nu te pui cu ditamai self-fulfilling prophecy, oamenii sunt suficient de proşti încât să moară de frica de-a muri. Cum se întâmplă de multe ori, din cauza idioţeniei adepţilor, un adevăr risca să fie compromis, aşa că a trebuit să mă ridic de pe canapea şi să parcurg toţi cei 4,3 metri până la laptop.
Calendarul ăla Maya are dreptate, indiferent de urmarea lui extrem de oportun trezită dintr-o peşteră. Se încheie o eră şi începe alta. Poate. Poate, din contra, o s-o luăm de la capăt, sau poate o s-o lălăim într-o tranziţie permanentă ca permanentul doamnei Mircescu de la trei, adică prost. Dar important este că o eră s-a încheiat.
Astăzi, pentru prima oară, la observaţia unui comentator de fotbal cum că o echipă românească n-a avut noroc, colegul lui l-a corectat: „nu ţine de noroc”. Oamenilor, vă jur, am simţit cum s-a zguduit calota arctică, şi vă jur că aurora boreală va fi superbă în seara asta. Păcat că inuiţii o să se uite la ea cu mirare şi n-o să ştie de la ce i se trage. Chiar păcat că, în această epocă a comunicării peste tot şi-n orice fel, inuiţilor n-o să le treacă prin cap să se uite pe net, ca să afle că aurora fabuloasă care le-a luminat sufrageria iglu-ului a fost cauzată de un comentator român de fotbal care a scos vina din curtea norocului.
A, şi încă ceva: mai aveţi nouă zile la dispoziţie ca să vedeţi „Artistul şi puterea” la Biblioteca Naţională. Nici măcar nu glumesc. Nu ştiu cum au avut curajul s-o facă acolo, în foaierul de la parter, dar merită. Şi prin „merită”, vreau să zic trebuie. Ştiu din surse sigure că o să apară în calendarul Maya pe anul viitor.
Surorile Marx 