N-am fost la teatru

Babelor,

Recunosc că n-am fost la piesa lui Chris Simion, Bad Bed Stories. Şi nici n-o să mă duc, că mă doare mâna şi nu mă pot deplasa. Şi oricum nu mă interesează piesa.
O cunosc pe Chris Simion, adică am întâlnit-o odată, undeva, prin centru. Eram cu cineva şi ne-am întâlnit cu o fată, cinevaul cu care eram s-a salutat cu ea, apoi am mers mai departe, „cine era gagica”, am întrebat, „o regizoare”, mi s-a răspuns.
Deci n-am avut până acum 10 minute nici o părere despre Chris Simion. Acum am.
Tocmai am citit în Cotidianul o cronică la piesa Bad Bed Stories,regia Chris Simion. Vedeţi aici:

http://www.cotidianul.ro/homosexuali_lesbiene_si_mihaela_radulescu-76281.html

În ea, Gabriela Lupu zice că nu i-a plăcut spectacolul. Ok, părerea ei. Urmează nişte comentarii, unii zic de bine, alţii zic de rău.
DAR: al 15lea comentariu este semnat de însăşi Chris Simion. De regizoare.
Şi ce zice Chris Simion, adresându-se unui comentator anonim pe care crede că îl cunoaşte?
Următoarele:

„4. Ati vazut ceva montat de mine in tara? Nu!!! Daca eram o superficiala, spectatorii din Bucuresti sau din orasele unde am mai montat, nu aveau nevoie de piesele mele si nu se duceam sa isi dea banii pe niste ineptii regizorale. In Bucuresti piesele mele sunt jucate cu casa inchisa, de cel putin 3 ani. atat de superficiale sunt. Eu las in urma niste nume de spectacole:DRAGOSTEA DUREAZA 3 ANI, HELL, CALATORIA, SI CAII SE IMPUSCA, NU-I ASA?, SCAUNELE, MAITREYI etc. Dvs ce lasati in urma?
5. Interventia dvs certifica un singur adevar: INVIDIE. E greu sa acceptati concurenta?
6. Tactica dvs este fumata: Cand esti un nimeni, incerci sa distrugi tot ceea ce e viu in jurul tau.”

Repet: nu aveam nici o părere despre Chris Simion. O fată, o regizoare, ok.
Dar bineînţeles că acum AM o părere.
Şi anume: de ce nu înţeleg unii oameni de teatru/film din România (vreţi nume? Halacu-Nicon, Mălăele) că proverbul sau zicala „dacă tăceai, deştept rămâneai”, conţine nu o sămânţă, ci un stejar de adevăr? Ce-i trebuie lui Chris Simion să se ia la harţă cu nişte anonimi? De ce nu a putut să-şi ţină naibii gura?

Pentru că, doamnă Simion, ce rămâne în urma Dvs. nu judecaţi Dumneavoastră, ci posteritatea. Asta e, ni se întâmplă tuturor. Şi, logic vorbind, nu poţi să fii propria ta posteritate. Nu merge. Regret. Iarăşi, cu casa închisă se joacă şi şuşele lui Ţociu şi Palade. „Casa închisă” ne spune ceva despre succesul spectacolului, poate (deşi „casa” poate fi foarte mică, şi se închide uşor), dar succesul nu înseamnă întotdeauna calitate.
Iar chestiile astea cu „invidie” şi „când eşti un nimeni”… Ce să mai zic. Penibile, doamnă Simion. Penibile. Rău de tot.

Dar desigur, împărăţia Domnului este mare, foarte mare, şi în ea are loc tot felul de lume.
Deci şi Chris Simion.