Despre vaccinuri și inadecvarea limbii române

Oamenilor,

Nu vi se pare. Titlul chiar seamănă cu cele ale tratatelor filozofice antice și medievale, precum și cu câteva dintre cele mai ilizibile ale lui alde Kant, Jung sau Kierkegaard. Pentru că am ceva la fel de important de spus: anume că este imperativă găsirea unui echivalent în limba română pentru expresia anglofonă „to take something for granted”.

Doar așa o să pot să mă indignez cu toată puterea cuvintelor (deocamdată o folosesc, din nevoie, și pe cea a bâtelor, pisicilor sau altor arme care se întâmplă să fie la îndemână) la adresa unor chestii și a oamenilor care le emit. Astăzi și recent, vaccinurile și atitudinile față de ele.

Eu înțeleg să fii paranoic al conspirațiilor uneori și înțeleg că, mai ales atunci când ai un copil, totul ți se pare împotrivă, de la companiile farmaceutice la oamenii care n-au copii (cremenalii). Dar îți trebuie doar 10 minute petrecute pe net în altă parte decât pe forumurile de părinți care cred că salvia vindecă ciuma (sau, mai rău, rugăciunea, adică statul degeaba și delegarea responsabilității) ca să afli câte ceva despre variolă. Să vezi ce înseamnă și să-ți imaginezi copilul tău, pe care nu vrei să-l supui riscurilor acelui 0,x % posibil de complicații ale unui vaccin, în locul celui din poza care apare prima în articolul despre variolă pe Wikipedia. Eh? Cum arată?

Să lăsăm variola, deși nu facem bine (pentru că nu scrie în nici un fel de tratat internațional că o boală pentru eradicarea căreia care s-au chinuit generații întregi de oameni deștepți n-are voie să revină, mai furioasă și mai rea. Asta în caz că vă simțiți foarte în siguranță.) Să ne uităm la complicațiile varicelei la adulți (culmea, copiii nevaccinați vor deveni adulți, la un moment dat, tocmai pentru că nu vor mai muri de boli la care ne e ușor azi să ne uităm de sus, dar care i-ar fi decimat cu 150 de ani în urmă. Dar vaccinurile sunt rele, clar.) Sau la cele ale hepatitelor A și B, că pentru C nu există încă vaccin, iar complicația e moartea. Nici nu mai zic de febra tifoidă, difterie, tetanos și rabie. Ba uite că am zis, pentru că poate e necesar să le mai zicem din când în când numele, dacă se pare că crăpăm de ele prea rar (sau prea departe în Africa) să ne mai pese. Dar destul cu înșirarea de boli, pentru că găsiți informații peste tot (pentru cei mai științifici dintre voi, aici). Să-i dăm cu imaginea, care, nu-i așa, urlă cât nu știu câte mii de cuvinte. Poftim imaginea. Când ai la îndemână un grafic care-ți amintește clar cât de norocos ești că poți să faci mofturi (unii au muncit destul de mult ca să-ți dea posibilitatea asta, iar alții au murit cu miile și milioanele în lipsa ei), nu mai există scuza ignoranței.

Print (de aici)

Graficul ăsta e făcut de un cetățean pe nume Leon Farrant și e destul de elocvent, zic, deși se referă la situația din SUA în 2007. Datele sunt dintr-o statistică a CDC din SUA, adică cea mai competentă direcție de sănătate publică din lume (sau, în funcție de ce teorii ai în cap, principalul atentator la viața speciei umane). Eu, una, o să-l învăț pe de rost. Nu de alta, dar mă lovesc de tot mai mulți conspiraționiști anti-vaccinuri și am început să rămân fără bâte. Înțelegeți, prin urmare, necesitatea absolută a unui termen românesc care să explice suficient de bine conceptul de „take for granted”: și fără bâte, și fără asta, nu merge deloc.

În caz că vă întrebați de ce mă freacă grija și nu las selecția naturală să se ocupe, am două motive: primul e că, paradoxal pentru mine, unii oameni de a căror soartă tinde să-mi pese par întristător de dispuși să ignore niște chestii și să le take for granted (scuze, am zis). Al doilea, și cel mai serios, e că suficient de mulți cetățeni sceptici la lucruri reale și numărabile (dar foarte bucuroși să creadă alte chestii cu totul lipsite de dovezi) pot să distrugă toată munca de secole a unor oameni care și-au petrecut creierii în laboratoare ca să nu mai crăpăm prin șanțuri chiar din orice. Ceea ce e aproape la fel de revoltător ca faptul că, de cinci zile încoace, îmi dispar sistematic borcanele cu icre de somon din frigider. Adică foarte.