Dor de Vamă? Pula.

Babelor,

Să fi tot fost vineri când m-am uitat pe fereastră, am văzut o pasăre călătoare şi m-am hotărât să plec. Am băgat sacul de dormit, cortul, banii, chitara, eşarfa cu elefanţi şi pickupul în maşină, am aruncat o fumigenă în casa scărilor în semn de rămas-bun şi pe-aici mi-a fost drumul. Care, după cum s-a dovedit, m-a dus drept în Vama Veche.

Ok. Ajung, respir aer de libertate, îmi aprind o ţigară, pun cortul, bat un pescar, fac o baie, mă bronzez, mă ard, cânt la chitară, sunt dată cu cremă pe spate, beau o bere, mai beau una, mai beau una şi tot aşa, până se face cinci dimineaţa şi îmi zic că am mai văzut şi voi mai vedea răsărituri, deci îl voi sări pe cel care stătea să înceapă şi mă voi duce la culcare. Zic, fac, intru în cort, închid ochii, mă foiesc, adorm. Dar se face ora opt, şi din apropiere începe să se audă muzică. Lucru rău oricum, după numai trei ore de somn, dar şi mai rău când muzica respectivă este Phoenix, cu unul dintre acele hituri pe care le-am detestat la vremea lor şi le urăsc acum la modul cel mai serios. Îmi trag totuşi sacul de dormit peste cap, îmi bag ciorapii în urechi, încerc să adorm iarăşi, dar degeaba. Ies din cort şi arunc o privire: muzica vine în mod sigur dintr-un bar întotdeauna pustiu, numit greşit „Dor de Vamă”. Adică cum? Să-mi fie dor să fiu trezită la opt dimineaţa? N-aş spune. Pun mâna pe un piron, în cealaltă iau cazmaua şi mă îndrept înspre cocioabă (care este, desigur, întotdeauna goală. Oare de ce, dragă proprietar?).Ajunsă acolo, calea îmi este tăiată de un bărbat urât, gras, prost şi urât-mirositor. Că ce vreau, zice. „Am venit să sparg boxa aia cu cazmaua asta”, zic arătându-i omului pe rând boxa şi cazmaua. „Nu se poate”, face el, „că e boxa mea”. Îi explic liniştită că cazmaua, în schimb, este a mea. El că nu şi nu. Eu că da şi da. El că nu şi nu. Eu nu mai zic nimic, îi bag pironul în ochi şi încep să reduc boxa la nişte bucăţi prea mici ca să mai poată fi identificate vreodată. El plânge din ochiul celălalt, eu îmi termin treaba şi plec.

Deci în total a fost mişto.

Vă pup,

Rhetta

Reclame