Rhetta la mare

Babelor,

Vineri dimineaţă am descoperit că mă dădeau banii afară din casă, şi că soră-mea parfumase apartamentul nostru cu sirop de vanilie. Singurul miros pe care îl urăsc mai mult decât pe cel al vaniliei fiind cel al căcatului, am încălecat pe-o şa, am mers la gară şi m-am urcat într-un tren. „La Constanţa”, i-am spus conductorului, şi chiar acolo m-a dus, în trei ore şi jumătate, ceea ce este aproape decent.
Buuun. Mă trezesc în Constanţa, sar într-un taxi şi îi cer taximetristului să mă ducă la Hotel Flora în Mamaia, că aşa mi se năzărise. Omul mă duce, pe drum îmi vorbeşte despre corupţie, că are un vecin al cărui fiu a terminat Dreptul, dar cine a primit jobul baban de la procuratură? Fiul procurorului, desigur. Sau cam aşa ceva.
În fine. Ajungem la Hotel Flora, mă cazez, intru în cameră, râd puţin de mobila optzecistă şi de mocheta roşie à la David Lynch, aflu că n-am voie să fumez în cameră, fumez o ţigară şi plec la plimbare.
Nu ştiu dacă ştiţi Mamaia. Eu n-o ştiam. Arată aşa: pe malul mării este plaja. Ceva mai încolo sunt hotelurile. Între hoteluri şi plajă este o stradă pietonală pe care se plimbă oamenii ca să se uite unii la alţii. M-am alăturat lor şi am început să-i observ. Am văzut aşa:
– Băieţi mai tineri cu lanţuri de aur la gât, tricouri urâte, pantaloni scurţi şi şlapi;
– Bărbaţi mai în vârstă cu lanţuri de aur la gât, tricouri urâte, pantaloni scurţi şi şlapi;
– Femei (nu fete!) tinere cu picioare lungi şi sâni mari, părul blondat cu peroxid sau alt produs toxic, o ştampilă de ruj pe buze şi o explozie de culori în jurul ochilor;
– Femei mai în vârstă, îngrăşate de vreme şi crăciunuri, costumate ca un fel de paparude;
– Alţii.
M-am uitat mult la ei, la prostia pe care o emanau, şi încrederea cu care emanau prostia respectivă, dar la un momentdat m-am plictisit, m-am dus acasă şi m-am culcat.
A doua zi, fuga la Constanţa să văd ce se mai întâmplă. Nu se mai întâmpla nimic, aşa că am fost la IPIFF (Festivalul Internaţional al Producătorilor de Film Independenţi) şi am văzut două filme: Website Story, al lui Dan Chişu (nu mare lucru), şi un film de Mihai Ionescu, numit „Alte Mame” sau „Pentru Alte Mame” sau aşa ceva (later edit: „Despre alte mame” este titlul corect), care era chiar ok, adică nu numai ok pentru o producţie făcută în şase zile cu un buget minim, pe care regizorii şi actorii l-au scos din propriile buzunare, ci ok pentru un film, ceea ce este mare lucru. Când o să vină în cinematografe (cel devreme la toamnă, dar probabil mai târziu), mergeţi să-l vedeţi, măcar ca să-i ajutaţi pe băieţii care l-au făcut să nu se dea bătuţi şi să continue să facă film. Ziua s-a încheiat cu mine plecând de la hotel, ajungând la gară şi luând în sfârşit un tren înspre acolo unde vroiam să ajung, adică la 2 Mai (da, ştiu că trenul merge doar până la Mangalia din motive necunoscute, dar am rezolvat problema luând mai departe un autobuz). De fapt mai întâi m-am dus în Vamă să ajut pe cineva să monteze un cort, am ajutat, m-am dus în 2 Mai şi m-am culcat.
De-aici încolo nu s-a mai întâmplat nimic care să poată fi de interes pentru voi (deşi s-a întâmplat câte ceva de interes pentru mine). În Vamă s-au schimbat unele lucruri (adică au dispărut câteva baruri de pe plajă, printre care ăla de lângă Corsarul), era puţină lume şi o atmosferă de inutil; în 2 Mai era mai multă lume, dar totuşi mai linişte. Am mâncat hamsii şi icre bune la un restaurant de peşte din Vamă, şi îl recomand mai departe, mai ales pentru servirea simpatică; locul poate fi găsit uşor: faceţi stânga de pe şosea (acum se intră iarăşi prin prima intrare cum vii dinspre 2 Mai), mergeţi până la capătul străzii, lăsaţi maşina de izbelişte pe undeva, faceţi iarăşi stânga şi mergeţi până la ultimul local, aşezat cumva pe o colină, de unde marea se vede minunat dacă vă interesează să vă uitaţi la ea. Pe mine una nu m-a interesat.
Iarăşi bine se mănâncă în 2 Mai la Pescarul Vesel (rapane în sos de vin cu lămâie). A nu se confunda cu Pescăruşul, unde n-am fost, sau cu Dinamo, unde n-am fost pentru că nu îmi place Dinamo, şi unde sper că nu va merge nimeni vreodată (de fapt, s-ar putea să nici nu mai existe, nu ştiu exact, pentru că nu am vrut să mă uit la el).
A: apa era bună, nisipul cade obicei şi preţurile moderate, adică vreo 60 RON pe zi în 2 Mai. În sezon, de pe 15, o să fie cică 80, dar probabil că pe străzile din spate se va găsi ceva şi cu 50, sau chiar mai puţin. În Vamă nu ştiu cât costa cazarea, că nu are de ce să mă intereseze.
Şi cam asta am făcut în ultimele cinci zile (preconizam să stau trei, dar banii păreau să nu se mai termine, şi, ca fapt divers şi nesemnificativ, data viitoare o să iau o pereche de chiloţi în plus şi o pereche de ciorapi în minus).

Vă pup,

Rhetta

PS: Trenul e mai ieftin decât autobuzul şi face de la Mangalia la Bucureşti 5:08 ore. Autobuzul din care tocmai vă scriu face, chipurile, 4:15 ore. Am luat autobuzul pentru că mă grăbeam, şi acum regret. Oricum, pentru elevi şi studenţi nu-i reducere la autobuz, aşa că ăia dintre voi care încă n-au studiile terminate vor trebui să ia trenul în continuare, şi bine vor face.

Reclame