Cosmologia viitorului: corpuri celeste ce nu conţin Rusia

Dragi prieteni, ştiinţa a descoperit:

În univers există viaţă, culmea, pe planete exact ca a noastră. Totul e la fel acolo, oamenii, copacii, tot, cu excepţia unei singure dar mari deosebiri: pe acele planete nu există Rusia.

E singurul mod în care îmi dă prin minte să atac un subiect grotesc, despre care se scrie în toate modurile posibile. Grotescul e de fapt de-a dreptul halucinant, până la punctul în care trece de imaginaţie. Cuvintele se succedă: copii, avion, rachetă, cretini. Dincolo de asta nu poate fi decât, aşa cum spuneam, observaţia ştiinţifică: pe planetele recent descoperite, sau recent descoperite în viitor, nu există Rusia.

Şi da, mă văd nevoită să reiau acest subiect despre care scriam, nu premonitoriu, nu cu anticipaţie genială, ci cu simpla observaţie a bunului simţ: ceea ce se întâmplă în acea civilizaţie nu e bine. Deloc. Ceea ce se întâmplă acolo e atât de monstruos încât depăşeşte tribulaţiile epileptice ale stângiştilor de rezervă (Ernu, Rogozanu), ci tocmai, duce individul în zona de revelaţie tâmpă, aproape cretină, în care mintea face loc pentru următorul gând: Aşa nu se poate.

Sigur, nu e clar ce se poate face în cazul în care aşa nu se poate. Să se ridice un zid al tuturor zidurilor, antiatomic şi înalt până la planeta Marte, care să separe Rusia de restul ţărilor lumii? Parcă nu merge. Să se niveleze această ţară sub bombe? Imposibil. Deşi până şi-aici, o minte dibace care priveşte brusc lucrurile din altă perspectivă, îşi dă seama de o minciună care a căpătat proporţii istorice: Rusia nu este nicidecum inexpugnabilă. Rusia pur şi simplu nu a fost atacată niciodată simultan din vest şi din est. Şi cam atât.

Revenind la (marea noastră) problemă. Intelectualii cu umori adolescentine n-au a se teme citind această postare: sigur că nu toţi ruşii sunt imbecili. Sigur că unii se cacă pe ei de jenă realizând că tot ce se întâmplă îi scoate din istoria lumii civilizate. Singura problemă e că nu au ce face. Monstrul de căcat îşi dă ultimele suflări, doar că e foarte, foarte periculos. Trebuie să fim cu ochii-n patru în vreme ce asistăm la dispariţia acestei civilizaţii inutile, altfel riscăm să dispărem odată cu ea. Iar asta, ştim de pe celelalte planete pe care s-a descoperit viaţă (culmea, aidoma cu a noastră, doar că nu există Rusia), nu se poate.

Şi încă o veste proastă pentru cei care găsesc încă justificări acestui vecin mare şi de căcat de la est: pe acele corpuri cereşti unde s-a aflat că există viaţă, nu doar că nu există Rusia. Nu, acolo, într-o cauzalitate ce pare să semene foarte mult cu ce se întâmplă pe pământ, nu există nici Siria, nici Sudan şi nici Bangladesh.

Ştim, e mai puţină varietate pentru apărătorii drepturilor omului.

Dar e mai ok.

Codul bunelor maniere la supermarket

Babelor, mezami,

De la îmbogatirea blogului cu o noua si necesara categorie, suntem literalmente asaltati de întrebari cu privire la purtarea în supermarketuri, mall-uri si alte locuri conviviale de târguieli si socializing. Va dam astazi câteva reguli de baza ce alearga de la cuviinta la eticheta, aplicati-le scrupulos.

În primul rând, ca sa nu riscati sa bufniti câteva scuturi sau stopuri, ori sa înfundati vreo aripa, parcati grijuliu masina unde e loc, adica oblic pe doua locuri, din care unul rezervat pentru handicapati. Oricum astea nu sunt niciodata ocupate, ceea ce e frustrant.

Luati deci un carucior. Aveti cam trei sanse din patru sa gasiti înauntru pungi de plastic si hârtii promotionale, deci înjurati greu pe nesimtitu’ala care si-a lasat nonsalant mizeriile acolo. Semnalati înauntru ca rotitele nu sunt unse cum trebuie si ca scârtâie.

Ala micu’ urla, tropaie convulsiv, face break dance cu spume la gura, se da de ceasul mortii ca vrea el sa-mpinga caruciorul. Nu-i nimic, aveti castile de la empetrei pe urechi, dati sonorul la maximum. Doar când devine albastru-violet trageti-i un mic spit în cur dar lasati-i caruciorul, ca sa-nvete sa conduca. Sigur o sa calce toata lumea pe pantofi, papuci, bataturi si ciocuri iar astea doua din urma dor al naibii. Daca sunt adulti si nu stiu sa se fereasca, e treaba lor, ala e mic si nevinovat.

Marfa vânduta nu se mai schimba, dar marfa de cumparat se încearca. De pilda, Camembert-ul. Va sfatuim  noi cum sa alegeti : se scoate capacul si se înfige un deget în el. Daca lasa gaura în Camembert, acesta e deci prea moale, adica e trecut si se pune la loc pe raft, cu capacul lânga. Daca nu lasa gaura, înseamna ca e prea tânar si nu e bun, dar apasam totusi pâna lasa gaura si îl punem nemultumiti si pe el la loc pe raft. Hint : încercati asa vreo cinci cutii, chiar daca au toate aceeasi data de fabricatie, doar-doar. Marfa proasta nu se cumpara.

Va sfatuim sa încercati prin pipaire si alte alimente, pentru a evita neplacerile odata ajunsi acasa. Vreti deci o franzela. Bine. Apasati cu toate degetele vreo patru-cinci pâna gasiti una destul de proaspata. Dati-i una dupa ceafa lu’ ala micu, sa va imite, c-asa-nvata.

Trecem la biscuiti. O cutie zace desfacuta pe raft, vandalizata. Va manifestati gutural indignarea fata de câta nesimtire misuna printre noi dar luati vreo doi  pentru ala micu pentru ca urla. Nu tace, pentru ca el vrea trei cutii din ailalti de pe raftul de sus. Scumpi. Se tavaleste iar pe jos în urlete. Repede, castile, sonorul. Un mos ne atrage atentia, îl înjuram si-l îndemnam sa-si scoata proteza auditiva din urechi daca vrea sa fie linistit, ce se ia de copii, perversu naibii.

Ala micu trânteste carutul într-un vraf de farfurii. Care nu sunt din arcopal. Daca vine un responsabil, amenintati-l ca depuneti plângere pentru ca a aranjat marfa neglijent si a pus viata consumatorului în pericol.

Daca vreti sa alegeti un vin si sunt deja vreo doua persoane care se uita la raft cautând si discutând nedecise, invitati-le sa se dea la o parte, ca jeneaza. Sunteti prioritari, aratati înspre ala micu.

Daca vreti un deodorant, alegeti musai din fundul raftului. Scoateti capacul, încercati-l mai întâi în palma, pe urma pe ala micu, poate se potoleste si nu mai goleste sampoanele pe mozaic. Puneti-l la loc, ca miroase urât si mai încercati si alte marci. Pardon, branduri.

Ajungeti la raionul cu televizoare. Chemati responsabilul, ca e acolo sa va serveasca, puneti-i toate întrebarile care va trec prin cap. Ce e plasma ? Ce înseamna LCD ? Cum se instaleaza ? Cum se pun bateriile în telecomanda ? Cereti o demonstratie, învatati toate setarile, dupa care cereti plata în patruzeci de rate fara dobânda.

La raionul cu jucarii, alta criza de epilepsie a lui ala micu. Umpleti caruciorul cu ce vrea, oricum în drum spre cassa treceti pe lânga raionul cu legume, si într-un moment de neatentie, când e ocupat sa-ncerce rosiile storcindu-le una câte una, scoateti jucariile si puneti-le lânga castraveti.

Ajungeti la cassa (aia cu prioritate). Înainte sa platiti, aranjati toate articolele, unul câte unul, extrem de grijuliu în pungi si pungile în carucior. Platiti, dar nu plecati pâna nu studiati cu de-amanuntul bonul de cassa, ca sa n-aveti vreo surpriza. Chemati un responsabil pentru ca uite, pe pachetul cu trei chiloti scrie reducere 5% si nu vi s-a aplicat. Furt calificat. Amenintati cu plângere.

Dupa ce ati umplut portbagajul cu târguielile, lasati caruciorul cum l-ati gasit, adica puneti în el pungile si hârtiile care nu va trebuie.

Suntem la dispozitia dumneavoastra pentru orice alte nedumeriri.