Casetiştii (avertisment: conţine numeroase vulgarităţi)

Marian ştie numărul pe dinafară, şi oricum îl are în memoria telefonului. Preferă însă să îl formeze.
– Da, răspunde Tudor.
– Bă Tudore, Marian la telefon. Bă, e urgent, bă. Am făcut rost de o casetă, trebuie neapărat s-o vezi…
– Cu cine e?, întreabă Tudor agitat, gândindu-se că poate este cu el.
– Cu Vasile, bă, cu Vasile, zice Marian. Vino repede. Îi chem şi pe ceilalţi…
– Bine, moşule, în zece minute sunt la tine.
Marian formează alt număr.
– Georgică, bă, am o casetă…
Alt număr:
– Ninel, n-o să-ţi vină să crezi…
Şi altul:
– Mihnea, poţi să vii chiar acum la mine? Am făcut rost de ceva…
Apoi ultimul:
– Băi Dane, vino-ncoa, avem vizionare în zece minute…

Peste zece minute, cei cinci bărbaţi se află instalaţi în comodele fotolii din biroul lui Marian. Sunt cu toţii agitaţi şi excitaţi şi bucuroşi. Marian pune caseta în video, stinge lumina şi trage perdelele. Apasă pe play. Caseta începe.
S-a filmat cu o cameră ascunsă. Vasile, la un birou, vorbind la telefon. Apoi o bătaie în uşă: secretara.
– Domnu’, vă caută un domn Popescu…
– Să intre, zice Vasile.
Intră Popescu.
Bărbaţii se uită la ecran cu ochii cât cepele. Toţi şi-au scos pulile din pantaloni şi şi le freacă de zor.
– Mamă, zice Ninel, mamă, ia uite ce geantă are ăla! Încap zece mii de euro în ea! Ah! Aaaaah! Mamă!
– Da, mmmh, aaaaah, uuuuh, şi ce costum, să vezi că se lasă cu o mită, aiaiaiaiai, zice Tudor scuipându-şi în palmă.
– Oah, oah, uuuh, aaa, face Marian.
Bărbatul se aşează.
– Domnu’ Vasile, zice, ştiţi, am venit pentru postul ăla… Ştiţi ce-am vorbit, nu?
– Da, zice Vasile, aveţi…
Bărbatul deschide geanta şi i-o arată lui Vasile.
– Ooooooooooo… aaaaaaaaaa…, face Dan, umplându-şi mâna cu sloboz.
– Aauufffaaa, mmm…, gâfâie Marian.
– Foarte bine, zice Vasile, bănuiesc că sunt toţi…
– Sigur, cum am vorbit…
– Ok, păi atunci o să vorbesc cu domnul de care v-am zis, să… Şi vă sună el, azi ce e, joi, vă sună luni, să stabiliţi cum faceţi…
Ninel a reuşit şi el. Sperma i se scurge pe coapsă.
– Aaaaaaaahhhhhhhhhh!!!!, izbucneşte Georgică, un jet alb ţâşneşte în sus şi aterizează pe covor.
Bărbatul se ridică şi iese. Vasile deschide geanta şi scoate un teanc de bani din ea. Îi pune pe birou şi începe să-i numere.
Mihnea şi-o freacă deja cu ambele mâini, urlând:
– Aaaah, mamă, da, daaaaaa, daaa, numără-i, numără-i, aaaaahhhh!!!!
– Da, da, numără banii, numără-i pe toţi, da, da, da, daaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!, face Marian scurgându-se pe el, pe fotoliu, pe costum, peste tot.
Tudor şi Mihnea ejaculează simultan. Tudor are lacrimi în ochi. Urlă:
– Aaaaah, dadadadadada, daaaaa…
Caseta s-a terminat. Cei şase bărbaţi stau cu capetele pe spate, în poziţii care trădează o mulţumire şi fericire totală. O vreme, nimeni nu zice nimic. Apoi Dan îşi aprinde o ţigară, după ce îşi şterge mâna de spătarul fotoliului. Ceilalţi îşi aprind şi ei ţigări.
– A fost fantastic, zice Georgică. Cea mai bună de până acum. Mamă, ce mişto, bă!
– Da, cu banii la vedere, pe masă… Extraordinar, spune Ninel.
– Băi, zice Tudor, nu vreau să promit nimic, dar s-ar putea să fac rost de o înregistrare cu Sorin promiţându-i lui Cristi că o să-l susţină la următoarele alegeri…
– Ar fi tare de tot, zice Dan. Ar fi tare.
– Da, să văd dacă pot să fac rost de ea… Oricum, asta de azi a fost foarte bună…
Ţigările se termină, bărbaţii pleacă, rămâne doar Marian. Scoate caseta din video. Se simte bine. E plin de vigoare. Ia un marker negru şi scrie pe abţibildul alb de pe casetă „Vasile”. Deschide un dulap şi pune caseta înăuntru. Între caseta cu Ninel şi cea cu Georgică. Încuie dulapul şi se aşează în fotoliu. Totul e bine. Undeva, pe dulap, o cameră ascunsă îl filmează pe Marian. Acesta se scarpină la cur. Camera filmează mai departe. Şi mai departe. Şi mai departe. Şi mai departe.
La infinit.