Babelor, mezami, mă copii,
Din Haut-Médoc, unde vă lăsasem data trecută, tragem astăzi cu puls gourmet şi cu neruşinată, compulsivă dar pe deplin asumată fericire, o diagonală către un alt epicentru de drept divin al viilor bordeleze şi al ducatului Acvitaniei, anume către Castillon.
Suntem în paranteza dintre malul drept al fluviului Dordogne şi porţile Périgord-ului, iar mintea duce instantaneau către Aliénor d’Aquitaine, fâşneaţa aia intrepidă, hărăzită cu o frumuseţe celestă şi un incompresibil talent uneltitor, rând pe rând regină a Franţei şi a perfidului Albion şi faţă de care votre humble narrateur nutreşte un afect de-a dreptul nemăsurat. În vremurile alea capeţiene, piezişe şi urgisitoare de secol doisprezece, Aliénor d’Aquitaine reuşea să facă table rase din toate convenţiile şi convenenienţele timpului, ale curţii şi ale circumstanţelor genealogice. Nepoată de trubadur, cruciată, regină, amantă clandestină, femme politique avant l’heure, şi-a scris destinul la răspântiile istoriei, cu suava curtoazie a descăpăţânării sângeroase şi eleganţa perfidă a otrăvii, cu un prolific instinct matern şi cu rafinamentul unei minţi sclipitoare.
Castillon, deci. Sau, mai bine zis, Castillon-la-Bataille, fiindcă mai bine de două secole după moartea lui Aliénor, în 1453 – anul căderii Constantinopolelui, heh – bătălia de aici punea capăt sângerosului război de o sută de ani, iar după veacuri de geometrie variabilă gen dă-mi-o-mie-na-ţi-o-ţie între englezi şi francezi, Acvitania revenea definitiv celor din urmă. Şi bine făcea.
Gata, haidi să citim ce scrie pe etichetă: Château Joanin Bécot 2008, Castillon – Côtes de Bordeaux.
Bécot e însăşi podgoreanca en chef, Juliette, vigneronne cu har şi pedigree, taică-său fiind alt mare creator de vinuri, el e ăla care face Beauséjour Bécot. Vinul nostru de azi, Joanin ăsta, e un roşu sec, un asamblaj bine drămuit de Merlot (75%) – rege în regiunea asta – şi de Cabernet Franc (vă repet, să nu carecumva să-l confundaţi p-ăsta cu fiu-su, cu Cabernet Sauvignon, că e crimă de lez-majestate).
Roba e de un grenat profund, dens şi susţinut
Aroma: explozie olfactivă de căpşuni, zmeură, fragi, dulceaţă de prune, mirodenii furişate şi margine de pădure
Gustul: echilibru funambulesc între rotunjimea, taninurile de mătase voluptuoasă şi paleta aromatică fructiferă a Merlot-ului şi supleţea gracilă, tramă fină şi elegantă a Cabernet-ului Franc, cu toate cele de mai sus, coafate de un boisé – stejarul baricurilor, mă copii – de toată frumuseţea
Finalul e prelung şi tandru şi haidi să vă mai torn, bis repetita ştiţi voi ce
Beţi cu măsură, vedeţi voi cu care,
Fiţi cuminţi,
Vă pup.
Surorile Marx 