Top 5 săptămâna asta

Babelor,

Primesc un telefon: „Alo, tanti Rhetta, sunt eu, Vasile, am ajuns cu bucătăreasa în Barbados, este superb. Laptopul l-am făcut cadou unei domnişoare cu picioare foarte lungi, că eu şi bucătăreasa am făcut deja tot ce se poate face în doi. Cu domnişoara cu picioare lungi am făcut şi tot ce se poate face în trei. Dar nu te ţin mult; trebuie să-i dau telefonul unei gagici cu ţâţe mari, ca să facem şi tot ce se poate face în patru. Ce vroiam să-ţi spun: fără laptop sunt complet pe dinafară şi n-am nici o legătură cu lumea, aşa că nu ştiu ce să trec în top 5. Nici măcar nu ştiu dacă Holograf mai sunt împreună, sau cine a câştigat campionatul. Nici măcar nu ştiu ce campionat. În fine, ce vroiam să te rog: poţi să scrii tu topul de astăzi? Încearcă să-l faci de cinci poziţii, dar pot să fie şi mai multe sau mai puţine, depinde, vezi tu. Te pup, ne vedem mâine. Pa.”

Aşa a vorbit nepotul meu Vasile, după care a închis telefonul şi i l-a dat probabil fetei ăleia. Bravo lui.

1. Mossad, nota 10.00 pentru un asasinat rapid, eficient şi de bun-gust, spre deosebire de asasinatele mitocăneşti ale KGBului (care între timp şi-a schimbat blana, dar nu şi năravurile) şi asasinatele care dau greş ale CIAului.

2. Cotidianul.ro, nota 8.23. Ignorat de noi în ultima vreme, cotidianul.ro anunţă astăzi: „Procurorul general, Laura Codruţa Kovesi, a solicitat, marţi, Camerei Deputaţilor, declanşarea procedurilor pentru formularea cererii de începere a urmăririi penale faţă de Iacob Ridzi Monica Maria.”
Şi mă întreb: dacă Laura Codruţa Kovesi, atunci de ce Iacob Ridzi Monica Maria, şi nu Monica Maria Iacob Ridzi?

3. Beppe Bigazzi, bucătar italian, nota 8.21 pentru reţeta sa pentru un sufleu de pisică. Aflăm că pisica trebuie înmuiată trei zile în apă. Ne întrebăm dacă nu este prea mult. Aflăm şi că în secolul 16, pisica se mânca cu un sos de măsline cu usturoi. Bun!

4. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, nota 3.11 pentru că ne-a făcut să râdem. Cum? Cu următoarea glumă: Potrivit unui anunt de participare de pe site-ul e-licitatie.ro, ministerul dezvoltarii este dispus sa cheltuiasca 847.675 de euro, fara TVA, pentru proiectarea, realizarea, instalarea si intretinerea indicatoarelor de orientare si informare pentru semnalizarea a maximum 1.215 obiective turistice.
Văzusem ştirea la televizor. Veta zice de lângă mine:
– Huh-huh, she said „obiective turistice”…
Eu: Shut up, dumbhead. I wanna hear what she’s saying!
Veta: She said „obiective turistice”, don’t you get it, idiot?
Eu: Huh-huh, yeah, now I get it, she said „obiective turistice”, huh-huh…
Veta: Yeah, like a sign pointing to nowhere, you know…
Eu: Yeah, like, it should say, „visit nowhere” or something…
Veta: Yeah, huh-huh, huh-huh…

5. Clarence Seedorf, nota 6.68 pentru un gol frumos, dar probabil inutil, ca întreg fotbalul, de altfel:

Fata lu’ aşa are o poză aşa. Sau: mare brânză.

Babelor,

Citesc pe diferite site-uri, inclusiv Caţavencu şi rămăşiţele Cotidianului (sau Voxpublica, whatever…), o ştire de ultimă oră: „Ana Geoană rupe facebookul” (este vorba despre fata lui Mircea Geoană, logic). Cum şi eu am cont pe facebook şi sunt uneori destul de plictisită cât să fiu interesată de acest site, am dat o citire ca să văd despre ce este vorba. Şi am aflat (din Caţavencu) că fata a postat acolo o poză cu ea în costum de baie, şi… În fine. Ca de obicei în presa noastră, comentariul este cretin, misogin şi stupid. Ok, fata are 14 ani, cont pe facebook şi ceva poze. Da, şi ce? Pe cine ar trebui să fută grija de chestia asta? Pe mine nu. Se întâmplă lucruri mai importante în România, din câte ştiu.

Concluzie: ce ne spune întregul articol despre Ana Geoană este că este o fată normală. Ce ne spune articolul despre Caţavencu este ceea ce ştiam de fapt de mult: că este o bucată de hârtie pe care sunt scrise litere şi tipărite poze. Nimic mai mult.

Surorile Marx în Cotidianul!!!!!

Babelor,

Trebuie să ştergem pe jos. Am făcut murdărie, vărsând simultan o ceaşcă de cafea, scrumiera, o farfurie cu brânză şi ceapă, şapte lacrimi şi o tavă cu nisip.
Vă văd privindu-mă cu un amestec de neîncredere, nedumerire şi nesimţire. Adică de ce să „ştergem”, vă stă pe buze. „Şterge tu, că doar tu ai făcut mizeria”.
Dar şi voi sunteţi de vină. Pentru că fără voi acest blog n-ar exista, sau ar exista, dar voi nu aţi şti că există, şi deci nepotul Vasile nu ar fi scris postarea numită „Totul de vânzare”. Şi dacă Vasile nu ar fi scris-o, Cotidianul nu ar fi trecut-o în „Top 3 postări pe bloguri„, sper că-mi daţi dreptate.
Şi dacă Cotidianul nu ar fi trecut-o acolo, eu nu aş fi avut un atac de râs, în urma căruia am răsturnat, se pare, întreaga casă.
Babele care ne citesc de mai multă vreme ştiu de ce am râs. Babele mai noi sunt sfătuite să răsfoiască paginile blogului până ajung în luna august.

UPDATE: Prima babă care pune un link înspre motivul râsetelor mele va câştiga o vorbă bună pusă la Sfântul Petru ca să fie lăsată să intre în rai fără să i se verifice actele.

Revista presei

Babelor,

Ca în fiecare a treia joi a lunii, astăzi am făcut un mic tur al presei româneşti. Ca de obicei am sărit peste politică, pentru că de ce aş citi rubrica aia în vreun ziar, şi m-am uitat mai mult la cultură/media/lifestyle (în mod ciudat, o mare parte a presei nu prea vede vreo diferenţă între aceşti trei termeni).
Şi pe ce mi-au căzut ochii? Păi, am descoperit că în Cotidianul există trei rubrici despre bloguri: Analiza de blog, Top 5 cele mai interesante postări de pe bloguri (da, chiar aşa se numeşte rubrica…) şi Bloggerii despre Cotidianul. Nu dau linkuri, că nu merită.
De asemenea, şi în Gândul am găsit un articol despre bloguri: Cele mai comentate subiecte din blogosferă în materie de film, scris de Ruxandra Şandru. Care RŞ a copiat nişte liste de pe zelist.ro şi a zis ce scrie în ele. Aflăm aşadar că cel mai comentat film este Poliţist, Adjectiv (266 de comentarii), cea mai comentată actriţă Maja Morgenstern (229), actor Dan Puric (1008) şi regizor Nicolaescu (601). De ce aflăm asta? Nu ştiu.
Citind prostiile înşirate în Cotidianul şi Gândul, mi-am pus totuşi o întrebare, dovadă că au şi articolele astea un folos: oare ele au fost scrise şi publicate (cel puţin pe site-uri) pentru că presa română a descoperit, în sfârşit, importanţa blogosferei, sau pur şi simplu pentru că cei care le-au scris n-au avut chef să caute subiecte adevărate şi şi-au zis că, dacă tot o freacă pe net toată ziua, ar putea să şi scrie despre asta?

Cotidianul

Babelor,

Bănuiesc că unele dintre voi, de exemplu soră-mea, n-au nici cea mai mică idee de scandalul de la Cotidianul. Cum tocmai am patru minute libere, am să vi-l explic, că poate vine vorba despre el şi nu ştiţi ce şi cum şi vă simţiţi de căcat, deşi n-aţi avea de ce.

Cotidianul este un ziar relativ pro-Băsescu, care însă îi aparţine lui S.O. Vântu, care la rândul lui este mai curând anti-Băsescu. Sau aşa cred.
Ei, acest Vântu l-a adus la conducerea ziarului pe Cornel Nistorescu, fost redactor-şef la Evenimentul Zilei, cunoscut şi pentru haiosul accident cu motocicliştii (CN tocmai întorcea Jeepul într-un loc în care aşa ceva este deosebit de interzis, când o motocicletă a intrat în el. Motociclistul şi gagică-sa în spital, oase rupte, organe bulite, Nistorescu vinovat, dar până la urmă toată povestea nu s-a terminat în nici un fel, ca de obicei în România).
Ok. Deci vine Nistorescu la Cotidianul. Întâmplător – aiurea, bineînţeles! Câtuşi de puţin întâmplător, aş zice eu – cu numai două sau trei zile după ce el a preluat conducerea ziarului apare pe cotidianul.ro un material în care poetul Petru Romoşan, prieten bun cu Nistorescu, era acuzat sau dovedit că ar fi făcut poliţie politică (de menţionat că cotidianul.ro ţine doar parţial de ziarul Cotidianul, dar povestea este încurcată şi nimeni n-a explicat-o până acum pe înţelesul meu). Nistorescu porunceşte să fie scos articolul de pe site, argumentând mai apoi că materialul era, citez: „incomplet, realizat din câteva hârtii şi fără o discuţie cu cel acuzat de cele mai cumplite lucruri”, şi anunţând că „un dosar complet al scandalului Romoşan va apărea în zilele următoare”. Ceea ce chiar s-a întâmplat astăzi.
În fine. Dacă prima acţiune a lui Nistorescu a fost să scoată articolul, a doua a fost să dea afară o mână de editorialişti, printre care se numără Robert Turcescu şi Cristian Patrasconiu, pe care poate că îl cheamă Patraşconiu sau Pătrăşconiu, dar cum numele său este scris pe propriul blog de la cotidianul.ro fără diacritice, îl scriu şi eu la fel.
Iar a treia acţiune a lui Nistorescu a fost să o dea afară pe jurnalista care a scris materialul despre Romoşan, motivul fiind „superficialitatea cu care a abordat subiectul şi […] tevatura provocată de amânarea unei încropeli”.
La auzul acestor fapte, multă lume şi-a luat tălpăşiţa de la ziar. Cum ar fi Alin Fumurescu, Simona Tache, Ioan T. Morar, Liviu Antonesei, Daniel Vighi (de cel din urmă nu auzisem până acum). Alţii au rămas să facă dizidenţă.

Şi de fapt cam asta ar fi povestea. Nu prea mai am ce să zic, s-a petrecut în văzul lumii, n-a fost nimic ascuns, Nistorescu şi-a anunţat şi explicat acţiunile în ziar. Pentru cei şi cele care nu înţeleg exact de partea cui sunt, iată câteva citate din editorialul lui Nistorescu de pe 4 August:

” Ştiu de tehnicile serviciilor secrete de a umfla un subiect, de a regiza o compromitere a unui adversar sau a unui jurnalist cu potenţial critic. Putin chiar a îngropat un asemenea om.” (Aici, Nistorescu ne anunţă că viaţa sa este în pericol, dacă am înţeles bine.)

„Mult mai logic este să mă gândesc la spaimele lui Traian Băsescu. Pe el îl înţeleg că încearcă să facă două-trei manevre. […] Traian Băsescu chiar are de ce se teme de o presă făcută cu seriozitate! […] Cu un scandal Nistorescu exagerat se mai îngroapă afacerile şi scandalul Elena Udrea.” (Dar însuşi Nistorescu a provocat scandalul! L-a provocat ca să acopere afacerea Udrea?!? Adică e pro-Băsescu, şi totuşi îl ameninţă pe acesta că are ac de cojocul lui? Strange…)

„Înţeleg acum de ce mă înţeapă gaşca Tismăneanu, un pluton jurnalistic în slujba preşedintelui. Înţeleg de ce postacii cu gramatică şi limbă de SRI, SPP şi SIE se înghesuie pe net! Înţeleg perfect de ce acoperiţii din redacţii trag din greu la umflarea balonului. Pericolul li se pare enorm!”

Imediat sub editorialul lui Nistorescu este un comentariu scurt al unui cititor. Zice aşa: „N-ai inteles nimic!”
Corect.

Din cotidian

Mă întorc cu drag la fiţuica care se crede ziar şi se numeşte Cotidianul. Astăzi avem următorul titlu de articol (semnat de un oarecare Cristian Bandea):

„Ştiinţa avertizează, omenirea tremură”

Iar subtitlul este „Posibilele găuri negre produse de acceleratorul de particule LHC, iarna nucleară şi potenţialul impact cu asteroidul Apophis în 2029 sunt printre cele mai înfiorătoare ameninţări apocaliptice ieşite din laboratoarele oamenilor de ştiinţă.”

Totul începe pe un ton şăgalnic: „Noii predicatori ai sfârşitului au renunţat la transe şi la comunicarea cu instanţe superioare şi au îmbrăcat halatele de laborator.”
Am sperat că va continua aşa, dar vai, m-am înşelat din nou. Aflăm, dacă suntem destul de dereglaţi încât să citim mai departe, că găurile negre încă n-au apărut, dar că ar trebui totuşi să facem pe noi de frică, pentru că un conflict nuclear (nu se precizează între cine şi cine) ar face praf totul. Sau un asteroid. Sunt citate profeţiile mayaşe, profeţiile lui Nostradamus, profeţiile lui Isaac Newton, cu care articolul se şi încheie:

„Pe lângă faptul că a descoperit legile mişcării şi a pus bazele matematicii moderne, Isaac Newton a calculat şi data la care umanitatea îşi va găsi sfârşitul. 2060 este anul în care omul de ştiinţă a prezis că va avea loc Apocalipsa, pe baza unei analize a scrierilor biblice. Însemnările escatologice ale lui Newton au fost descoperite într-o serie de manuscrise vechi de 3 secole, făcute publice în 2007. Deşi este cunoscut în principal ca om de ştiinţă, britanicul a fost de asemenea un credincios fervent, care şi-a dedicat o bună parte din viaţă studierii Bibilei. Într-o altă însemnare, Newton a precizat că evreii se vor întoarce în Ţara Sfântă înainte ca lumea să ia sfârşit.”

Şi ştim cu toţii că evreii s-au întors în ţara sfântă. Deci Newton are dreptate. Deci în anul 2060 va avea loc apocalipsa.
Bine că am aflat, că altfel ce ne-am fi făcut? Ar fi venit anul 2060 şi ne-ar fi găsit pe veceu sau jucând baschet în curtea şcolii. Aşa, avem tot timpul din lume să ne pregătim. Deşi nu îmi este însă prea clar cum. Dar bănuiesc că un articol viitor, care va apărea tot în Cotidianul, va rezolva şi problema asta.

Presa, politica şi alte nimicuri

Babelor,

Ascult Nat King Cole şi am ceva aşa, ca o idee. V-o spun şi vouă.
Este vorba despre presă. Eu citesc ziare din Vest, despre care aş putea spune următoarele:
The Times este conservativ. Daily Telegraph este conservativ. The Guardian este de stânga. New York Times este de stânga. The Washington Post este moderat, cu tendinţe de stânga. Los Angeles Times este de stânga. The Wall Street Journal, ca si celelalte ziare din trustul News Inc., este de dreapta. Le Monde si Liberation sunt de stanga. Frankfurter Rundschau este de stânga. Frankfurter Allgemeine Zeitung este de dreapta. Die Welt este de dreapta. Neue Zuercher Zeitung este mai curând de dreapta. La Repubblica este de stânga.
Aţi prins ideea, da? Mai toate cotidianele din vestul Europei (şi de fapt din întreaga lume) au o oarecare poziţie politică, reprezentată într-o mai mică măsură în articolele de ştiri (de exemplu prin alegerea subiectelor) şi într-o mult mai mare măsură în articolele de fond (deşi multe ziare care se respectă au şi comentatori care reprezintă partea opusă, de exemplu David Brooks la New York Times şi Charles Krauthammer înaintea lui).
Şi acum, o întrebare: care este poziţia politică a Cotidianului? Dar a Evenimentului Zilei? Dar a României Libere? Dar a Adevărului? Dar a Jurnalului, pardon, Căcatului Naţional? Dar a Gândului?
Vă zic eu: nici una. Uneori par să fie de dreapta, alteori de stânga, de obicei nici-nici, pentru că preferă să vorbească despre Fenechiu (articol de top în EVZ), „interzicerea parcării pentru mârlanii de Dorobanţi” (Cotidianul – Top News) sau Bebeluşul 79 (Gândul).
Nu zic că ştirile astea nu sunt importante, sau că nu reflectă realitatea Românească. Dar… Dar sunt oare pe bună dreptate ştirile cele mai importante? Şi încă o întrebare: de ce pe site-ul Cotidianului o ştire intitulată „Elena Băsescu a dansat pe manele” (cu video!!!) este pusă înaintea uneia despre discursul lui Obama de la Cairo?
Aş putea să mă prefac că nu ştiu, să zic că de vină sunt exclusiv imbecilii care compun ziarele astea. Dar ştiu – şi ştim – prea bine că nu-i aşa. De vină sunt a) românii, pentru care dansul Elenei Băsescu este mai important decât vorbele lui Obama şi b) politicienii; da, românii sunt dezinteresaţi de politică, dar cine ar trebui să le trezească interesul? Presa? Nu, nu presa. Sau poate şi presa, dar în primul rând politicienii, cei care fac politica, cei care o gestionează, cei care fac ordinea de zi. Ziceam mai sus – şi poate că ar trebui să-mi cer scuze pentru cât de încurcat este postul ăsta – că ziarele din vest au poziţii politice. Da, dar şi partidele din vest au poziţii politice. Asta e toată şmecheria, de fapt. În toată Europa există conservatori, liberali, socialişti, care chiar asta sunt. În Germania, când un socialist atacă un conservator, o face cu argumente; poate zice, de exemplu, că conservatorul are de gând să reducă ajutorul de şomaj sau să reducă influenţa sindicatelor; de asemeni, un conservator va ataca un socialist motivând că acesta din urmă intenţionează să ridice impozitele pentru anumite pături sociale, ceea ce ar duce la o scădere a investiţiilor private şi aşa mai departe.
Ei, şi în România? Păi în România e aşa: nu contează din ce partid politic face cineva parte, şi mai ales nu contează pentru individul respectiv. Când o să îşi atace adversarul, atunci o s-o facă spunând că acesta are şapte case, se uită cruciş, poartă costume urâte, a fost securist, e prea gras, face afaceri cu cineva nasol, fură, are fărâmituri în barbă sau pur şi simplu este un idiot.
Bun, cam aşa stau lucrurile. Ce-i de făcut?
Poate o să răspund chiar eu cândva la întrebarea asta. Dar până atunci, propunerile, sugestiile şi comentariile voastre sunt mai mult decât binevenite.

Cum să scriem un subtitlu de articol

Curioasă cum sunt, am cotrobăit astăzi prin site-ul Cotidianului, să văd ce se mai întâmplă şi ce nu se mai întâmplă în cultura română. Şi peste ce dau? Peste un articol al Alexandrei Olivotto; titlul: „TIFF-ul Marincăi şi al lui Tompa Gabor”. Subtitlul: „Regizorul de teatru a declarat la Cluj că se consideră „cineva care putea fi cineast, dacă anii ‘80 erau altfel”, iar Anamaria Marinca a făcut câteva declaraţii-bombă.”
Nu mă interesează prea tare dacă Tompa Gabor putea fi cineast; la fel de bine ar fi putut fi paraşutist, gonaci sau şef de departament la Romarta. Treaba lui. Dar declaraţiile-bombă ale Anamariei Marinca păreau promiţătoare; să fie vorba despre sex? Secrete politice? Un atac deschis la adresa lui Barack Obama sau a lui Gordon Brown? Oricum, suna bine, deci am deschis articolul. În care am citit următoarele:

„Cum nu compar iubirile, nu compar rolurile. Nu fug de eşecuri”, a spus actriţa Anamaria Marinca (foto) în cadrul unei întâlniri cu publicul de la TIFF. Tot acolo a spus şi că a dat o probă pentru controversatul film al lui Lars Von Trier, „Antichrist”, prezentat la ediţia de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes. Deoarece cineastul danez detestă să zboare cu avionul, Anamaria Marinca a dat o probă care a fost filmată la Londra, cu o directoare de casting. „Mi-era greu să înţeleg până unde ar trebui să merg. Nu am vrut să dau totul. Am citit, am salutat, am plecat şi mi-am dorit să nu iau proba”, a mai spus actriţa referitor la rolul din „Antichrist”.

Ok. Deci care este bomba? Că a dat o probă pentru Antichrist? Că şi-a dorit să n-o ia? Că nu compară iubirile, şi nici rolurile? Greu de zis. Mă aşteptam la cu totul altceva. Mersi mult, Alexandra. Mersi mult pentru puţin, ca de obicei. De ce nu mă învăţ minte? Cotidianul este un ziar la fel de prost ca toate celelalte ziare. Sper să nu uit.