Black Swan

Babelor,

Să ne amintim: Natalie Portman e bună. A bântuit visele multor pedofili după Leon The Professional (avea doar 13 ani atunci, dar se vedea cu ochiul liber că avea ceva-ceva), și visele multor fraieri care au văzut-o în Războiul Stelelor părțile 600-606.
Să ne amintim mai departe: Darren Aronofsky e regizorul ăla care ne-a plăcut tuturor celor care am înțeles Pi, adică mie, și care după aia n-a mai făcut nimic remarcabil (nici Natalie Portman, by the way, în afară de Heat și Mars Attacks, de la care au trecut deja vreo 15 ani).
Ei bine, aceste două foste talente și-au unit anul trecut forțele ca să ofere lumii nici mai mult, nici mai puțin decât un film despre balet și nebunie, ceea ce este cam totuna, dintr-un anumit punct de vedere. Rezultatul se numește Black Swan și este fie o comedie slăbuță, fie o dramă (dramoletă, mai curând) ridicolă.
Povestea e cam așa: Portman joacă balet. Vine vorba că se caută o balerină care să danseze rolul principal din Lacul Lebedelor, adică o lebădă. Portman dă și ea acolo o probă, dar dă cu bâta-n baltă. Se duce să stea de vorbă cu regizorul sau cum s-o numi persoana care e șefa unui balet, ăla se dă la ea (noi crezusem că e homosexual, ce surpriză!), ea zice că cum se poate una ca asta, el zice bine, ai câștigat.
Problema e că Portman dansează bine lebăda albă, dar prost lebăda neagră. Adică lebăda principală are două fețe, una bună, una rea, și lui Portman nu-i iese de loc aia rea. Ceea ce e logic, că nici la fotbal n-o să pui un portar în atac sau un atacant în poartă. În fine, regizorul se gândește el ce se gândește și îi zice că e inhibată și că să se ducă acasă să se masturbeze. Ea încearcă, dar acasă e maică-sa, care e nebună și doarme uneori lângă patul ei. Portman e furioasă și tristă, dar într-o seară iese în oraș cu altă balerină și ia droguri și balerina ailaltă o linge între picioare. Brusc, Portman înțelege cum e cu lebăda neagră (deducem că ca să înțelegi cum e cu răutatea trebuie să ți se facă cunnilingus, mda…) și dansează perfect. Dar nu-știu-ce-și-nu-știu-cum, și o oglindă spartă, un cadavru care e sau nu e în baie, un ciob în piept (dar dacă cadavrul nu e în baie, la ce bun ciobul din piept?), ceva despre dubla personalitate, nebunie, obsesie, cred, și filmul se termină în râsetele spectatorilor cărora le-au căzut ochelarii în popcorn când au văzut la un momentdat un monstru.

Cine crede că există și alt motiv să vadă filmul ăsta în afară de scena cu sexul lesbian, ar trebui să vadă Jacob’s Ladder (Adrian Lyne, 1990). Cine crede că nu există alt motiv, dar că scena aia merită să dai banii pe bilet, poate s-o vadă aici și să-și păstreze banii, sau să mi-i dea mie:

http://www.keezmovies.com/video/natalie-portman-and-mila-kunis-getting-it-on-655203?

Da, e un site porno, dar la ce naiba vă așteptați?

Vă pup,

Rhetta

Cunnilingus

Uah, babelor,

Trăgeam cu urechea la nişte The Clash, urlând şi eu ca tot omul „Should I stay or should I go now” şi ignorând disperatele bătăi în zid ale vecinilor, când piesa s-a terminat şi a început Straight to Hell. Am pus mâna pe chitară şi l-am cântat cap-coadă, dar fără nişte părţi, după care mi-am pus papucii şi am ieşit afară. Afară era noapte şi pustiu, doar o maşină ce se mai bălăngănea puţin, de parcă cineva ar fi făcut sex în ea.

Cum sunt o persoană totodată responsabilă dar şi cu simţul umorului, m-am dus să văd ce se întâmplă. Şi se întâmpla exact ce presupusesem: un cuplu mai curând tânăr descoperea nişte secrete pe bancheta din spate a unei Skoda Octavia. Amuzată, am bătut în geam. Acesta s-a deschis, şi mâna firavă a unui puşti a dat să mă înhaţe de beregată. Ce am mai râs! Cum l-am pocnit în obraz cu pistolul! Cum i-am întins un şerveţel să se şteargă de sânge, în timp ce fata ţipa de zor acoperindu-şi goliciunea! Aaaah, ce haios a fost!
Dar în fine, să povestesc mai departe.

– Tinerilor, am zis, voi n-aveţi case? Măcar una, sau un apartament acolo, că aşa, pe stradă, cine ştie ce nebun vă vede, şi…
– Ce naiba vreţi de la noi, doamnă?, a zis băiatul nervos. Oţi fi cumva vreo perversă…
– Aiurea, am zis, nu sunt perversă. Şi de fapt nu cu tine vroiam să vorbesc, ci cu prietena ta.
– Da, ce doriţi?, a întrebat fata privindu-mă îngrozită.
– Vroiam doar să-ţi spun să ai grijă, am zis.
Câteva semne de întebare au început să răsară în jurul chipului ei, aşa că i-am explicat:
– Cu sexul.
– Ăhm, adică el are prezervativ, şi eu folosesc, să ştiţi, de vreo două luni…
– Noooo, nu despre asta vorbeam, am zis, vroiam doar să-ţi spun despre cunnilingus. Să nu uitaţi să faceţi. Adică el ţie.
– Ăăă, bine, a zis fata.
– Să nu te sfieşti, am zis.
– Ok, bine…
– Şi nici tu, i-am spus băiatului şi arătându-i frumuseţe de pistol.
– Nu, nu, deloc, a zis el.
– Da’ ştiţi ce-i aia…
– Da!, au zis amândoi într-un glas.

Şi m-am întors acasă mulţumită că am terminat cu fapta bună pe ziua de azi şi pot în sfârşit să mă culc.

Vă pup,

Rhetta