Babelor,
Să ne amintim: Natalie Portman e bună. A bântuit visele multor pedofili după Leon The Professional (avea doar 13 ani atunci, dar se vedea cu ochiul liber că avea ceva-ceva), și visele multor fraieri care au văzut-o în Războiul Stelelor părțile 600-606.
Să ne amintim mai departe: Darren Aronofsky e regizorul ăla care ne-a plăcut tuturor celor care am înțeles Pi, adică mie, și care după aia n-a mai făcut nimic remarcabil (nici Natalie Portman, by the way, în afară de Heat și Mars Attacks, de la care au trecut deja vreo 15 ani).
Ei bine, aceste două foste talente și-au unit anul trecut forțele ca să ofere lumii nici mai mult, nici mai puțin decât un film despre balet și nebunie, ceea ce este cam totuna, dintr-un anumit punct de vedere. Rezultatul se numește Black Swan și este fie o comedie slăbuță, fie o dramă (dramoletă, mai curând) ridicolă.
Povestea e cam așa: Portman joacă balet. Vine vorba că se caută o balerină care să danseze rolul principal din Lacul Lebedelor, adică o lebădă. Portman dă și ea acolo o probă, dar dă cu bâta-n baltă. Se duce să stea de vorbă cu regizorul sau cum s-o numi persoana care e șefa unui balet, ăla se dă la ea (noi crezusem că e homosexual, ce surpriză!), ea zice că cum se poate una ca asta, el zice bine, ai câștigat.
Problema e că Portman dansează bine lebăda albă, dar prost lebăda neagră. Adică lebăda principală are două fețe, una bună, una rea, și lui Portman nu-i iese de loc aia rea. Ceea ce e logic, că nici la fotbal n-o să pui un portar în atac sau un atacant în poartă. În fine, regizorul se gândește el ce se gândește și îi zice că e inhibată și că să se ducă acasă să se masturbeze. Ea încearcă, dar acasă e maică-sa, care e nebună și doarme uneori lângă patul ei. Portman e furioasă și tristă, dar într-o seară iese în oraș cu altă balerină și ia droguri și balerina ailaltă o linge între picioare. Brusc, Portman înțelege cum e cu lebăda neagră (deducem că ca să înțelegi cum e cu răutatea trebuie să ți se facă cunnilingus, mda…) și dansează perfect. Dar nu-știu-ce-și-nu-știu-cum, și o oglindă spartă, un cadavru care e sau nu e în baie, un ciob în piept (dar dacă cadavrul nu e în baie, la ce bun ciobul din piept?), ceva despre dubla personalitate, nebunie, obsesie, cred, și filmul se termină în râsetele spectatorilor cărora le-au căzut ochelarii în popcorn când au văzut la un momentdat un monstru.
Cine crede că există și alt motiv să vadă filmul ăsta în afară de scena cu sexul lesbian, ar trebui să vadă Jacob’s Ladder (Adrian Lyne, 1990). Cine crede că nu există alt motiv, dar că scena aia merită să dai banii pe bilet, poate s-o vadă aici și să-și păstreze banii, sau să mi-i dea mie:
http://www.keezmovies.com/video/natalie-portman-and-mila-kunis-getting-it-on-655203?
Da, e un site porno, dar la ce naiba vă așteptați?
Vă pup,
Rhetta