Eagle vs Shark

Veto,

N-am văzut serialul ăla pe care mi l-ai recomandat, The Flight of the Conchords, că abia l-am comandat omului care îmi aduce seriale. Dar am văzut altceva.

Să vezi ce tărăşenie: am făcut rost acum vreo două săptămâni de un film numit Eagle vs Shark. Şi am uitat de el. Mă ştii, uit mult, uit mult.

Ei, şi astăseară mă uitam eu ce mai avem prin casă, ce n-am văzut, şi dau tocmai de filmul ăsta. Eagle vs Shark. Uitasem (normal) ce e cu el. Îl pornesc. Hopa, e neozeelandez, sau nou-zeelandez, nu ştiu exact cum se spune. Mă uit eu la film, care începe cu o animaţie acolo, şi trec câteva minute şi simt că văd ceva bun. O comedie independent, dacă e să specific un gen. Măi Veto, şi am început să râd. Pentru că era atât de bun. Am râs, Veto, pe cinste. Am râs când era de râs, că uneori nu era de râs şi atunci nu râdeam. Când nu era de râs, filmul era la fel de bun ca atunci când era de râs.

Despre ce este vorba, pe scurt: o fată nerd se îndrăgosteşte de un băiat nerd. Ştii ce e un nerd? E aşa, ca un idiot, cu preocupări cum ar fi jocurile video. Ei, şi băiatul are un duşman, un băiat care l-a chinuit pe vremuri la şcoală. Şi se duc amândoi, fata şi băiatul, în satul natal al băiatului, ca să îl omoare pe duşman.

Veto, uită-te şi tu la film, chit că e în neozeelandeză şi nu este tocmai uşor de înţeles. Dar merită chinul.

Şi acum stau şi mă întreb de ce până şi Neozeelandezii sunt în stare să facă filme bune, şi noi nu.

Veto, habar n-am. Poate că sunt mai deştepţi. Adică sigur sunt.

Plăteşti tu curentul pe luna asta? Că nu e decât vreo şase milioane.