Poşta redacţiei doi

Primesc azi un e-mail de la o cititoare. Sună aşa:

„Dragă doamnă Marx,

Deci mă numesc Florina, am 19 ani şi sunt din Focşani. Citesc în fiecare zi blogul Dumneavoastră şi trebuie să spun că vă consider o femeie foarte inteligentă şi deschisă şi cu multă experienţă de viaţă. Tocmai de aceea m-am hotărât să vă rog să mă ajutaţi într-o problemă foarte intimă, pentru că consider că sunteţi persoana cea mai potrivită.
Deci eu am un prieten Marius şi nouă ne place foarte mult să facem sex. Problema este că atunci când ne iubim eu gem foarte tare, şi amândoi locuim la părinţi şi îmi este cam ruşine să mă culc cu Marius pentru că mă gândesc tot timpul că ne-ar putea auzi părinţii şi nu pot să mă concentrez cum trebuie şi deci sunt mereu puţin timorată. Aş vrea să mă simt mai liberă şi de aceea obişnuim să punem muzică în timpul sexului, dar nouă ne place muzica house şi nu este o muzică prea potrivită cu sexul, pentru că nu prea pot să mă excit.
Am observat că Dumneavoastră vă pricepeţi foarte bine la muzică şi de aceea vă rog să îmi spuneţi şi mie ce muzică ar trebui să punem când ne iubim. Deci trebuie să fie destul de tare cât să acopere sunetele pe care le facem, dar să fie şi puţin romantică aşa încât să trezească în mine pasiunea.
Abia aştept răspunsul Dumneavoastră şi vă mulţumesc de pe acum.

Cu stimă,

Florina”

Dragă Florina,

Ce să zic; mă bucur că te-ai gândit să mă întrebi tocmai pe mine, nici că se putea o alegere mai potrivită.
În principiu, totul depinde de cât de tare eşti tu, ca sonoritate. Pentru cazuri extreme, recomand muzică Thrash, cum ar fi Megadeth sau Slayer, sau Metallica din perioada timpurie. Din păcate, aceste formaţii nu sunt poate cele mai romantice, deci aţi putea încerca cu nişte rock ceva mai clasic, mai banal; Scorpions, să zicem. Sau, dacă tot vi se pare prea violent, ce-ar fi să puneţi Prince? Fie Purple Rain, fie chiar un Best of.
Desigur, dacă gemetele tale nu sunt chiar atât de tari cât ţi se pare ţie (lucru foarte posibil, de altfel), propun să cumpăraţi nişte jazz: albumul Kind of Blue al lui Miles Davis mi se pare, de exemplu, foarte indicat pentru ce aveţi voi de gând să faceţi, doar că este, poate, cam liniştit.
De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, ideal ar fi să recurgeţi la clasici; mă refer bineînţeles la Rolling Stones, în special la perioada dintre Sticky Fingers şi Some Girls.
Sper ca sfaturile mele să fie de folos şi vă urez, ţie şi lui Marius, toate bune şi distracţie plăcută. Dacă celelalte babe care umblă pe blogul ăsta o să aibă vreo sugestie, sunt convinsă că o să te ajute şi ele cu dragă inimă.

Salutări,

Rhetta