Când se poate

Oamenilor,

Pentru că prea ne-am obișnuit să ne văicărim că vai, ce urâte și ce gri sunt blocurile din orașele românești, și pentru că io una m-am săturat să mă obișnuiesc cu lamentările astea așa cum m-am săturat de epopeea plagiatului lui Ponta (subtitlu „Cum să te faci că plouă când ești scuipat în ochi”), să vă prezint cum poate să arate o soluție la oroarea unor betoane sinistre într-o lume în care ea nu arată așa:

(via căși de lucs)

Să vă povestesc deci despre proiectul Fundacja Urban Forms, un grup de cetățeni cu ochi din Polonia care a decis că nu se mai poate cu peisajul lunar din jur și că soluția românească de mai sus nu-i nici o afacere. Așa că s-au uitat oamenii puțin de jur-împrejur, căutând un loc pe care să-l scoată din hidoșenie. Au ajuns cu ochii la orașul Łódź și s-au gândit că e suficient de urât și suficient de promițător în același timp încât să merite salvat. Și au pus de Urban Forms Gallery, dar nu numai pe hârtie. Nu, au chemat niște artiști și le-au zis:

„Bă (sau cum s-o fi zicând „bă” în poloneză)! Vedeți voi zidurile astea gri și hidoase?”

„Vedem”, au zis artiștii încercând să vomite cât mai discret care în ce tufiș avea mai aproape.

„Pensule, culori, schele. Hai!”

Și hai a fost. Prima etapă a proiectului a fost gata în septembrie 2011 și o puteți admira aici. Iau și io o poză, sper să nu se supere nimeni. De acolo o iau și-i aparține unui personaj numit Aryz, care a venit tocmai din Spania ca să facă o bucată din Polonia mai privibilă.

Ăsta e unul din multele exemple de anul trecut.

Anul ăsta, dansul începe din nou și primul la serviciu e Shida. Restul blocurilor sinistre vor fi salvate în septembrie, ca și data trecută.

Io zic că succes. Că vreau să văd așa ceva și în București nu mai zic, pentru că nici măcar cu transformatoarele Enel începute anul trecut nu s-a mai făcut nimic. Nu zic, dar poate pricepe cineva că numai cu „vai, ce țară urâtă avem!” nu se schimbă nimic. Băi, ca să vedem că avem orașe urâte nu trebuie mai mult decât ochi. Deocamdată, se schimbă în fiecare an niște pereți pe Verona, la Street Delivery. Foarte bine, dar dacă în loc să lucrăm în fiecare an peste ce s-a făcut anul trecut, am lucra în altă parte, mai puțin central și mai mult eficient, ce-ar fi?