[NOSTRADAMUS DE DÂMBOVIŢA] Astăzi: previziuni haioase pentru viitorul apropiat şi ceva mai groteşti pentru viitorul mai puţin apropiat, adică îndepărtat

Citesc ştirile şi mă piş pe mine. Deschid televizoru şi am impresia tot mai clară că mă aflu pe o planetă de cretini.

Deschid zilele trecute la un negru care spunea ceva de genu: vom înfrânge, noi nu ne vom lăsa antrenaţi etc. Am rămas mască, nu-mi venea să cred că omul e atât de bou.

După care m-am gândit la o mega-postare care circula acu vreo lună cu generalii de facebook care îşi dau cu părerea şi cum de fapt trebuie să-i lăsăm pe adevăraţii generali să-şi facă treaba şi să nu ne băgăm peste ei şi peste serviciile secrete, care bineînţeles că stau la pândă prin boscheţi să-şi facă treaba.

Cum îşi fac treaba, asta deja o vedem, în ideea în care devine tot mai evident că dacă laşi hackerii de prin Râmnicu Vâlcea care sparg coduri NASA să se ia de barbă cu alde gihadiştii din Orient, e foarte posibil să obţină rezultate mai bune decât serviciile cu ceva experienţă la ascultat diverşi bulangii care vor să dărâme planeta.

Iar în ideea asta devine tot mai clar că oricine, chiar şi o florăreasă de la Piaţa Matache, ba chiar şi eu, avem tot atâta expertiză să ne dăm cu părerea cât un general cu nu ştiu câte stele şi alte tinichele care-i atârnă dă chept. Iar lucrurile, după capu meu, sunt simple:

1. Ideea că starea actuală de lucruri din miticul Levant va putea fi rezolvată fără invazie terestră, e pur şi simplu atât de naivă încât te întrebi pur şi simplu cum o poate lansa cineva. E imbecil? Răuvoitor? Toate astea la un loc? Dimpotrivă, cu cât se amână mai mult acest moment, cu atât lucrurile vor fi mai greu de reparat. A se citi imposibil.

2. De ca şi cum asta n-ar fi de ajuns, starea actuală de lucruri e foarte, foarte creepy. Adică noi ne ducem vieţile ca înainte, dar e destul de evident că ele, vieţile noastre, sunt cu totul altele. Iar treaba este, evident, pe un trend atât de pesimist încât pur şi simplu ne e frică să acceptăm că teroarea – şi mai ales frica – au devenit norma. Şi, poate mai grav, faptul că întârziem să introducem în discursul public ideea că arhitectura socială mondială nu mai e deloc aia pe care ne-o imaginăm, va avea consecinţe destul de dezastruoase. Imaginaţi-vă, cu alte cuvinte, nu ştiu de ce, poate pentru că cineva v-a jignit pisica, sau poate pentru că vecinul sforăie prea tare, deci imaginaţi-vă făcând apel cândva, peste vreo 10 ani, la principii desprinse din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Apoi imaginaţi-vă tot pe voi privind mai atent în jur şi realizând că nu mai există propriu-zis oameni care să ştie ce e aia, ba mai mult, că oamenii care vă înconjoară provin din culturi care n-au nicio legătură cu asta. Şi deci zero speranţe la vreun pic de înţelegere din partea lor, ba chiar, mă tem, dimpotrivă.

3. În toată această – la propriu – babilonie, România e plasată cum nu se poate mai prost. Un popor atât de corupt şi atât de lipsit de personalitate aşezat atât de aproape de popoare deosebit de agresive şi înapoiate, nu are cum să rezulte într-un lucru bun. Iar aici mă încumet chiar să fac un pronostic, foarte amar de altfel şi care sper din toată inima să se dovedească o idee creaţă. Anume faptul că, respectând o ironie a sorţii care este omniprezentă atât în istoria omenirii cât şi a bietului neam valaho-cuman, bieţii rumâni tot către răsărit îşi vor întoarce privirile amărâte la momentul când – cu marele eşafodaj NATO prăbuşit şi armatele lui învinse pe toate fronturile – porţile de intrare pe tărâmul nostru în formă de peşte se vor zgudui din toate încheieturile, evident, sub opintirea năvalnică a iubitorilor de civilizaţie. Priviri triste şi obidite care se vor întoarce spre Rusia, adică, în cazul în care nu v-aţi prins.

Mda. Şi ţineţi cont că nu am adăugat la asta faptul că în România avem câteva sute de mii de unguri cu care absolut nimeni nu ştie ce să facă şi, poate cel mai rău, faptul că azi dimineaţă nu aveau cornuleţe la magazinul din colţ.

Mă rog, sigur că acest ultim aspect e mai degrabă o frustrare personală pe care n-aş supune-o Consiliului de Securitate al ONU.

Future_Thumb_large

Reclame