Gol.

Babelor,

Am dat un gol extraordinar. Nu l-a filmat nimeni ca să îl pot pune pe youtube, aşa că prin urmare vi-l voi povesti.

Cu câteva ore înainte de a scrie aceste cuvinte, eram pe stadionul naţional „Arcul de Triumf”, unde joacă uneori naţionala noastră de rugby. Ne adunasem vreo 14 oameni să facem un fotbal. Noi şapte şi ei şapte. Începe meciul, se face în curând 3-0 pentru noi, toate golurile înscrise de Veta, care are un joc la cap extraordinar (totuşi toate golurile le-a băgat cu piciorul drept). Scor mare, deci începem s-o lăsăm mai moale, adversarul simte asta, forţează, 3-1, 3-2, mai sunt opt minute, Dorin Cocoş scapă pe stânga, pasează în mijloc, apărarea noastră îşi pierde capul, Cornel Vulpe se trezeşte singur cu portarul, trage în colţul stâng, gol, 3-3. Noi, furioşi, Veta mă face cu ou şi cu oţet, cu toate că n-am nici o vină, eu o bălăcăresc la rândul meu, aproape că se lasă cu o păruială, dar suntem despărţite la timp de coechipierii noştri. Mai sunt şase minute, patru, trei, două. Mingea e la noi, dar merge mai mult în laterală, nişte pase fricoase şi blegi. Drept care cer balonul, îl primesc, sunt cam la linia de mijloc pe flancul drept. Bag nişte alergare cu mingea la picior, trec de Horia Ursu, mă apropii de careu şi o iau în diagonală înspre mijloc, o văd pe Veta pe stânga, îi pasez şi intru în careu, Veta o fentează pe Lorena Lupu, apoi îi pasează pe sus lui Tom Trandafir, care e acum în locul meu pe flancul drept, Tom ia mingea cu pieptul, merge pe flanc aproape până la linia porţii, după care bagă o pasă la semiînălţime, eu alerg înspre ea, Cristi Puiu, care e portarul adversarului, iese şi el ca să-mi închidă unghiul, eu sunt pe la mijlocul careului, ajung la minge înaintea lui Cristi, n-am timp să mă gândesc, mingea aproape că trecut de mine, întind piciorul stâng către ea, o ating uşor cu vârful, lobând-o printre mâinile lui Cristi, mingea se izbeşte de transversală, Cristi fuge înapoi înspre poartă, dar mingea sare înapoi către mine, vine prea sus, aşa că mă arunc în aer şi încerc o foarfecă, nimeresc mingea perfect şi o trimit imparabil în colţul stâng al porţii, gol! gol! gol! 4-3! Veta mă îmbrăţişează, un câine care se uită la noi de pe margine dă de două ori din coadă, meciul s-a terminat, mergem la o bere, cer Corona, dar n-au, aşa că beau un Heineken, mănânc o alună şi mă duc acasă să fac duş.

Da’ golu’ ăla a fost mişto, pe bune acum.

Update: Bine măcar că cineva a făcut o poză:

RhettaGol

Cum trec de un adversar.