Restante, spiritul craciunului si mister Nimeni – zis si Boncea

Rhetto, sa zic in primul rand ca am venit beata in semn de protest. Stii de ce. Ai luat un brad urat, ai pus niste globuri de rahat, dar nu mai are sens sa insist pe asta. Deci da, betia mea a fost impotriva bradului – cu ornamente stupide dupa parerea mea – pe care l-ai azvarlit in mijlocul casei.

Dar s-o iau pe rand. Cu nea Bilal, chiar imi pare rau, nu stiu ce sa zic. Sunt convinsa totusi ca omul n-a murit si acum iar o pune de-un film. Cat despre mania mea de a da lumea in judecata, Rhetto, tind sa te contrazic si sustin ca e o chestie buna. Cineva trebuie sa fie rau in familia noastra, altfel adu-ti aminte ca nici azi n-am fi luat banii aia de pe vopseaua pe care am publicat-o la Policolor.

Cat despre poza pe care ai postat-o, iti multumesc, pentru ca in prostia si atehnicitatea mea, n-as fi reusit niciodata. Povestea cu ea e asa: nu stiu daca mai stii, dar in blocul vecin, deci nu la noi in bloc, locuieste o fata pe nume Olga. Trebuie s-o stii, candva vindea, sau producea niste paturi foarte frumoase cu care spunea ca o sa salveze lumea. E, a trecut vremea si n-a salvat lumea, drept care si-a deschis un bar, si anume asta, La Scinteia. Adevarul e ca acolo mi s-a dat sa beau atat de mult in seara de care ai pomenit, dar motivul supararii mele ramane acelasi: bradul. In fine, nu conteaza. Nu stiu daca sa-ti recomand barul asta. Tie nu ti-ar placea, ca esti mai intelectuala ca mine si probabil ai stramba din nas la specialitatea casei, adica parizerul pe ziar. Mie mi s-a parut o idee chiar haioasa, desi e adevarat ca la un moment dat mi s-a facut rau de la atata parizer. In afara de asta, barul e vopsit in rosu, ca e comunist, sau asa se vrea. O alta idee pe care au pus-o in practica e faptul ca la intrare ti se dau niste carnete de membru PCR, ceea ce daca esti nascut dupa 89 poate fi funnysh. Dar daca esti cineva ca Soljenitin, poate nu e la fel de funnysh, ma gandesc. In rest, nu stiu ce sa zic. Marsuri comuniste nu prea sunt, deci un impatimit al genului, un nostalgic, de ce-ar veni aici? Eu nu sunt nostalgica, pentru ca m-am nascut inainte de comunisti si baietii astia nu mi-au placut niciodata. Deci daca treci pe langa bar, intra sau nu intra, nu stiu ce sa zic.

Ajung si la ultimul punct al ideilor mele, dar ma tem ca si de data asta e un caz de tribunal. Cam multe, stiu, cam dese, dar asta e chiar flagrant. Cazul in discutie se numeste Supravietuitorul, ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu. Rhetto, m-am plictisit sa spun ca filmul romanesc e prost, sau bun, sau dracu mai stie cum. Filmul asta, insa, depaseste orice imaginatie de cat de imbecil e. Cel ma ingrozitor e insa faptul ca dincolo de jocul dezolant de prost al actorilor (Mihaita, Gaitan, George Alexandru si alti nimeni), dincolo de dialogurile supercretine, la un moment dat realizezi ca toata aceasta mediocritate urlatoare la cer a iesit de sub mana aceluiasi gropar al filmului romanesc: Boncea. Nu, nu veceul in care ne cacam noi si pe care l-am visat eu, ci omul, care abia acum am inteles cine e. Un nimeni. Un nimeni care a patronat o boratura cu scopul de a pune in scena farmecele si mediocritatea sotiei lui, doamna Loredana Groza.

Domnule Boncea, sunt sigura ca intr-o buna zi vei citi ce scriu aici, sau cineva iti va arata randurile astea intr-un fel sau altul, sau poate copiii tai le vor citi si se vor intreba ce-a fost in capul tau. Vreau sa stii ca doar civilizatia mea extraordinara ma face sa nu-ti vorbesc cum ar trebui, domnule Andrei Boncea, sau poate spiritul Craciunului, poate el ma indeamna sa nu te scuip intre ochi. Cum poti superviza asemenea acte de rusine, domnule Boncea? Seful tau direct, domnul Adrian Sarbu, nu se caca peste tine? Cum de mai rezisti in functia pe care o ai? Cat timp crezi ca o sa-ti mai dai masura incompetentei? Stiu, sunt constienta ca in scaunul tau caldut e bine si pare ca vei fi acolo o vesnicie, dar te asigur ca nu va fi asa, si daca justitia nu-mi va face dreptate, macar justitia imanenta tot o va face, cumva, candva.
Nu te baza pe faptul ca poporul roman e blajin, bland si indura multe, ca eu, spre deosbire de sora mea Rhetta, nu stiu de gluma. Eu n-am umor. Ea, de exemplu, daca ai trece cu SUV-ul tau luxos pe langa ea, ti-ar arunca un cacat in parbriz. Eu, insa, domnule Boncea, ti-as azvarli un coctail, Molotov, bineinteles, ca stiu ca-ti plac bauturile fine. Poate ca eu sunt justitia imanenta, mai nea caisa, sau cum te cheama. Ce zici de asta?

Bineinteles ca exista o sansa sa stingi furia mea, sau sa facem pace, sau cum spui tu in capul ala al tau genialoid. Candva la inceputul anului viitor iti va parveni pe biroul tau frumos din lemn de plastic, un plic. Gros. Nu, nu va fi cu Anthrax, asa cum meriti, ci va contine un scenariu de film, semnat Veta si Rhetta Marx. Fa-l, domnule Boncea. Ia-l si produ-l, asa, pas-pas, pe tacute, cum ar trebui sa fie toate lucrurile pe care le faci. De ce pe tacute, intrebi? Pentru ca esti mediocru, domnule Boncea, sau altfel spus, un zero barat. Si nu care cumva sa crezi ca nu-mi asum ceea ce spun, sau ca ma ascund sub un pseudonim. Eu exist, domnule Boncea si am un numar de telefon la care pot fi gasita. Lasa un reply la acest post glorios si vei vedea.