Baba-oarba à la Marx

 

Babelor,

Ăăămm, păi să vedeţi, ia fiţi atente. Se dă experimentul de mai jos, da ? Uitaţi-vă, uitaţi-vă bine.

 

Aşa. Uite ce zice acolo, cică dacă legaţi un individ sau o individă la ochi şi-i spuneţi să meargă drept înainte, o să vedeţi  că-şi sfârşeşte invariabil traiectoria dându-se cu capul de un copac. Straniu, nu ? Buuuun. Îi dau ieri Rhettei un telefon s-o-ntreb de chestia asta, poate ştie. Bă, zice, nu, da’ poate am o idee, vino-ncoace, hai, c-o chem şi pe Petronia. Fac pagina sul, o bag în buzunarul de la fulgarin, iau un getax, ajung. Petronia era deja acolo, bonjur-bonjur, ţoc-ţoc, ce faci, bine, bref, ne strângem în salon. Apare şi Veta. Băi, zice, pe mine să mă scuzaţi că am nişte treabă şi se-nchide la ea-n cameră cu un tinerel blonziu, cică îi dă lecţii de harpă bas. Facem nişte clătite, le flambăm cu Armagnac, degaba, nu găsim explicaţia. Dăm un telefon şi la Piticugrs, care ne recită « Călătorul şi copacul » de Anton Pann şi ne invită să-i dăm o bere. Pfffft.

– Băi, zice Rhetta, nu ne rămâne decât să verificăm noi treaba asta. Na, uite, o luăm pe madam Axinte. Găsim noi un motiv. O baba-oarba, o filmare, ceva… proastă cum e, oricum o să ne creadă.

  Aaa, madam Axinte. Inefabila, inenarabila şi mizerabila madam Axinte, dobitoaca aia de deasupra care-şi scutură covoarele pe ferastră în fiecare duminică şi care ascultă Kenny G cu boxele lipite de duşumea.

Bine. Săltăm pe madam Axinte şi haidem. Luăm poziţie pe Magheru, lângă Sephora, faţa spre vitrină, o legăm la ochi, linişte, motor !

Numai că… something went wrong. Babelor, n-am apucat să vedem experimentul terminat. De ce ? N-am fost atenţi şi n-am remarcat că în articol se mai arată că subiectul legat la ochi trebuie să traverseze strada de patru ori înainte să se dea cu capul de copac.

La prima trecere, a evitat-o un Oltcit. La a doua, n-am putut să mai facem nimic.

Se oferă altcineva să ne ajute ? Nu de alta, dar să vedem şi noi cum e cu chestia asta.

Vă pup.