Gândul zilei

Premiu. De Kiki

 

Babelor & Co.,

După cum vă promisesem, vineri seara am strâns lucrările şi poftim, tocmai am terminat de corectat.

Ca’va’s’zică primu-ntâi, coroniţa, laudele, un regiment de roadies, zece vagoane cu şampanie, articolele din ziar, contractele grase, interviurile la televiziuni de pe tot globul, covorul roşu, parada în limuzină pe Champs-Elysées sub o ploaie de confetti şi toate onorurile de cuviinţă merg la domnul Val Chimic. Presupun că domnul fincă dacă era doamnă sau domnişoară ar fi semnat cu pseudonimul Valea Chimică ceea ce nu s-a produs.

Aşa.

Ex aequo cu rokssana fiindcă se-nţelege (mai ales că a răspuns bine).

Premiem şi pe Piticu Gras pentru că de multă vreme vrea să se mândrească în faţa musafirilor cu o diplomă scrisă în franţuzeşte pe care o s-o agaţe-n sufragerie, pe peretele deasupra canapelei.  Pe deya fiindcă a-ndrăznit, pe Elza (cu clătite) fiindcă am prins-o râzând şi ca să-şi amintească să pună la loc bicicleta, pe Anaid pentru sfatul medicului, pe Julia fiindcă e Julia, pe Doina ca să aibă ce premiu să cedeze salvatorilor de balene bleu şi de iceberguri şi pe mine pentru că v-am dat ghicitoarea.

Premiul mai merge şi la Noemi Kronstadt fiindcă şi-a adus aminte să se-ntoarcă la vreme după ce a fost plecată să picteze curcubee pe sateliţi. Sau asteroizi, nu ştiu, să vă zică ea.

Da, dama din poză e Kiki de Montparnasse, derbedoaică nărăvaşă, hahaleră prodigioasă şi cu panaş, regină meteorică şi egerie a unui alt Paris, acela de gracilă, nonşalantă, spumoasă şi absolut neconvertibilă nebunie cratoare. Un Paris dispărut de mult, sclerozat aseptic între filele ghidurilor turistice şi năpădit de atroza civilizatoare a burjoaziei boeme. Kiki însemnează o istorie fulminantă from rags to riches şi retur, de la mizeria ilegitimă a mahalalei uvriere, de la adăpostul efemer al focului încropit de Soutine cu bruma de mobilă ce-i mai rămăsese şi până la astrele oraşului luminilor, pe urmă înapoi – parcă prea repede – la singurătatea unui sfârşit meschin.

Primul şi cel mai de preţ talent i-a fost – pardon – son cul ; curul ăla mai federator decât un apel către naţiune şi un cosmic manifest suprarelist per se, prevestit parcă de Isidore Ducasse cu jumătate de veac şi mai bine înainte : beau comme la rencontre fortuite sur une table de dissection d’une machine à coudre et d’un parapluie… Iar peste portretul ei, photographié de dos, f-urile de violoncel adăugate de Man Ray creionează nici mai mult, nici mai puţin decât electrocardiograma unei lumi aflate la marea răspântie a artelor.

Indiciul – treisprezece – trebuia franţuzit, ca să dea treize. Alintul complicei aproape univiteline a lui Kiki, Thérèse « Treize » de Caro.

Bun. Assez parlé.

Premiul e o escapadă subpământească în cheie wine and dine fix în buricul burjui şi de conspirativă viţă veche al Orléans-ului. Raidul chic et cher întru crăpelniţă pentru obrazuri subţiri şi vinuri dandy o sa-l facem în locul care se cheamă copleşitor Ver di Vin, unde am fost samedi soir în avanpremieră pentru voi. Pivniţa e de veac treizprezece, mezami, şi e pitită cu mare fereală într-o uliţă îngustă cât umerii unei pisici, dar odată înăuntru pe parola mea că o să vă credeţi cu totul si absolut şi pe de-a-ntregul în afara vremii.. Rois et reines d’un soir. Să vă spicuiesc oleacă din meniu ? Păftim :

Verrine d’avocat façon guacamole et saumon cru à l’aneth

Haricots coco à la chair de crabe et piment d’espelette

Saint Jacques en carpaccio marinée et shiitake

Champignon farci au confit de canard

Roulade de lapin, duxelles de champignons

Demi-filet de caille à l’italienne

Cu pescăraia vă sfătuiesc un leşinător Condrieu iar cu restul, un Vosne Romanée de mare şi imperială clasă (bijuteria aia care sclipeşte în paharul din poză), dar despre minunile astea două, postări separate… Deci, vorba românului de profesie : rămâne cum am stabilit, adică deseară, da ? Fincă vin şi Yves Cuilleron himself (da, da !), mare vrăjitor al vinului (el face Condrieu-ul ăla, ia cătaţi să vedeţi) şi Robert Bourasseau, pictorul. Se lasă cu degustări paradisiace. Fandacsie mare. Să veniţi cu getaxul, nu cumva să luaţi maşina, da ?

Această prezentare necesită JavaScript.

Haidi, gata,

Fiţi cuminţi,

Vă pup.