De ce e muzica românească dance de căcat

Se dă un nume: Florin Grozea. Nu știm cine e. Îi punem atunci poza:

Florin_Grozea

 

Degeaba. Tot nu știm cine e.

Ok. Florin Grozea este unul dintre membrii trupei HI-Q. Ce-i aia HI-Q? veți întreba. Nicio problemă, nimeni nu știe, deși Florin e convins de contrariu.

Ei bine HI-Q este o trupă care făcea cândva muzică de dance de căcat și care a ieșit tot cândva în față cu o piesă de genul „Gașca mea nu poate sta liniștită”, sau așa ceva. Și în care cânta sau cântă nevasta lu Dragoș Bucur și oligofrenul ăla care s-a înscris în PSD, Mihai Sturzu.

Bine și ce căcat vrei cu el? veți urla, exasperați. Nimic.

Nimic mai mult decât că omul a scos o carte. Bine, o să ziceți acuma că am ceva cu oamenii care scriu cărți, care vrea ca să se exprime și ei, ca să zic așa. Ei bine, nu, n-am. Doar că nea Florinache a scos o carte (la o editură mare, nu mai zic care, că iar îmi ridic lumea în cap) în care ne oferă sfaturile lui despre cum să devii o vedetă.

Voi purcede la a vă cita câteva dintre acești pași pe care-i enumeră el, cu riscul de vă face să credeți că asta e noua mea tactică de a face trafic pe blog. Nu, nu e, deși tactica e bună, ca dovadă că piticigratis ne-a plagiat ideea de la postul cu Tudor Chirilă dând cu toate puterile în blogul unui amărât de cetățean, care blog se numește Blogu lu Otravă. Nu dau link, firește, că nu doresc să fac trafic niciuna dintre ei. În fine, revenind, iată câteva dintre sfaturile marelui Florin Grozea de care n-a auzit nimeni, în cartea Hit Yourself.

Tot ce enumăr mai jos pe sărite e foarte pe bune, mai puțin comentariile mele:

Sfatul numărul 3: Laudă-te singur (în fine, de fapt o să încerc să comentez cât mai puțin, din jenă pentru autor; prin urmare vă las să decideți singuri la ce se poate referi acest laudă-te singur, dar nu ne miră că Florin l-a amintit: e de altfel singurul care laudă muzica pe care o face, întâlnindu-se aici atât în postură de autor cât și de fan)

Sfatul numărul 4: Fă-ți o carte de vizită (nu, Florin, asta e ceva ce faci doar tu; alții fac muzică)

Sfatul numărul 6: Fă curățenie (idem cu 4)

Sfatul numărul 9: Împacă-te cu un dușman (cum?!?)

Sfatul numărul 12: Stai strâmb și gândește drept (e-te pula)

Sfatul numărul 15: Caută în coșul de gunoi (de toată jena și nici n-am început bine; autorul, desigur, sugerează prin asta să refolosești materiale și track-uri de-ale tale mai vechi, but still… îndemnul e prea simptomatic pentru cum sună muzica HI-Q, adică de-abia scoasă din tomberon)

Sfatul numărul 26: Folosește puterea obscenităților (nu e nicio fabricație, chiar asta scrie la pagina 70; Florinele mamă!!! Ești în toate mințile, cum adică?!?)

Sfatul numărul 28: Folosește cuvinte din mai multe limbi și dialecte (sigur, swahili, nbungubungu și tiroleza veche)

Sfatul numărul 30: Cântă despre altceva (sau taci despre altceva, în cazul HI-Q)

Sfatul numărul 51 (în capitolul 6 intitulat Cover-uri și sampling): Caută-ți stilul în stilul altora (Florinică, întreci măsura!! Ăsta e ultimul trend, să îndemni pe față la plagiat, mamă?! Un pic de discreție, ce Doamne iartă-mă?!)

Sfatul numărul 53: Folosește valul (astea vin rar în România din cauza digurilor; odată la câțiva ani, mai apare câte unu, totuși, e adevărat)

Sfatul numărul 54: Așază-te lângă clasici (dar nu sunt vii, Florine! Să stai pe un scăunel lângă mormântu lu Beethoven?)

Sfatul numărul 55: Caută voci ciudate și folosește-le pentru a surprinde (voci de morți, de stafii? Dar cum samplezi o stafie?)

Sfatul numărul 56: Folosește-te de muzica din domeniul public (hai că aici ai dat-o cu bâta-n baltă rău de tot; orice numa să nu cumva să îndemni oamenii la originalitate, nu-i așa? Păi ce crezi mă Florine, tată, că toată lumea e ca tine?)

Și în fine, ultimul pe care îl mai dau, că iar continuăm la infinit. Dar e și cel mai tare. Sunteți gata? Gata, da? Ei bine, ta-raaam:

Sfatul numărul 93, la pagina 185: Pune pe altcineva să cânte în locul tău

Poftim? Poftim, Florine? Poți să mai zici o dată, sau să mai scrii, că nu te cred. Mai ales că spui, în continuare: „Sfat nebunesc, știu. Dar în acest capitol încercăm tactici diferite, nu se știe de unde sare iepurele.”

Am încheiat citatul, nu e nicio glumă, cartea e de-abia apărută și se găsește în toate librăriile importante.

Închei amintind că opera lui Florin e recomandată de cârcotașul Mihai Găinușă, în cuvinte care ne aruncă oarece dubii asupra limpezimii minții lui.

Bine, cartea e recomandată sau auto-recomandată și de autor însuși, care recunoaște, mândru: „Sunt un compozitor și interpret român, fondatorul celui mai de succes grup pop din România”

Hai Florine, căcă-te și tu pe tine mai puțin, că până și Anda Adam e mai cunoscută ca tine (sau voi).

În fine, pentru cei care vor să dea lovitura în industrie să mai amintim și interviurile cu oameni care au „reușit” și pe care le găsim pe parcursul lecturii (oameni de același nivel cu el – Adrian Sînă, de la Akcent, Inna, Marius Moga etc.)

Să recunoaștem totuși că demersul, în sine, nu e deloc rău pentru noua generație de muzicieni dance care vine din spate. Dar nu din partea unui om cunoscut pentru o singură piesă (și aia proastă) și mai ales nu cu asemenea sfaturi. Sincer, ce să te mai miri că muzica dance românească e o ciorbă atât de obosită și tristă având în vedere mostrele de înțelepciune pe care le oferă (contra 26.94 RON) unul din exponenții ei. De evitat.

Florin-Grozea__Hit-Yourself-100-de-idei-de-la-pasiune-la-marea-lovitura-130