Cum vom sărbători intrarea la pușcărie a domnului Voiculescu

Căldură mare, monșerule. Cum se iscă oarece actvitități din alea solare mai șucare, cum o iau razna gândacii pe pământ.

Zilele trecute, par examplu, domnul Vladimir Putin se adresa direct lu popoarele rumân, polonez și turc, întrebându-le dacă sunt conștiente ce ditamai riscu presupune scutu american pentru liniștea și propășirea lor economică și socială. Cu alte cuvinte, vecinul nostru cel ofițer nu ne considera nește oameni. Ne considera nește vite care nu prea știe ele ce se întâmplă și-atuncea vine dumnealui de le explică. Crezând, cum ar veni, că noi uităm ce grozăvii a săvârșit poporul dumisale cel civilizat pe așeste meleaguri (dintre care unele de-abia ne chinuim să le lipim cu scoci) și că noi abia așteptăm salvarea mărinimiei sale, ca să-i sărim în brațe și să o punem de un concubinaj pentru încă fro 50 de ani.

În fine, vestea tristă, atât pentru mărețu om de stat, cât și pentru clovnu de sertar Alexandru Dughin, este că pe noi ne doare la brișcă de avertismentele, încruntăturile și întrebările sale. Ba mai mult, nu numai că știm ce presupune scutu american cu pricina, dar mai știm și alte chestii, pe care poporu rus le va uita curând. Știm de exemplu, cum se scrie pe blog. Adică cel puțin până va ieși Ponta președinte, vom mai ști asta. Știm și cum stă treaba cu vizitele lu domnu Dughin la cei câțiva bărboși din ortodoxia română. Într-adevăr, e singura cale de a rezolva ceva, aceea de a te adresa direct electoratului PSD în speranța unei viitoare teocrații sub patronajul Comunității Statelor Independente (btw, încercați să vă imaginați Belarusu independent; lmfao, lmfao, lmfao). Și mai știm, printre multe altele, că încercările serviciilor de a manipula opinia publică prin Antena 3 sunt cât se poate transparente, nu e nevoie să ai un aichiu mai mare de 20 ca să-ți dai seama ce și cum și de unde și prin cine.

Spun asta pentru că atât de oligofrenă a fost intervenția de acum două seri a magisterului Gâdea la haznaua cu pricina, care ce s-a gândit el? Disperat fiind că se năruie corăbioara de mucava odată cu sechestru pus pe pogoanele șefului său, a hotărât că e cazu, nici mai mult nici mai puțin, decât să dea cu barda în Statele Unite ale Americii. Adică n-a avut și el niscai milă, acuma că sărbătorim și noi un 4 iulie acolo, nu, marele său talent oratoricesc de pastor epileptic s-a rostogolit ca un tunet direct peste Casa Albă. Pentru că asta e forța lui Gâdea, să ne-nțelegem. El și dacă am fi sub stăpânire extraterestră, tot s-ar pișa pe ei și ar cronțăni vreo doi-trei alieni d-ăia scârboși la masa de seară.

Vestea proastă, însă (pentru ei) e că gata. Căcamatât a fost. Că vine, spre exemplu, 7 iulie, și Camelia Bogdan se va pișa pe ei. Că justiția, la o adică, ține loc de promisiunile deșarte pe care ni le aruncă acești mafioți învederați pentru care ne întrebăm, sincer, câte noi pușcării vor trebui construite.

Și că noi, cei care nu spunem uneori nimic și suntem (pe nedrept) considerați masă de manevră, vom sărbători condamnarea domnului Voiculescu printr-o mare, mare petrecere la Universitate, cu șampanie și tot ce mai trebuie. Una cum nu s-a mai văzut de când dădea Hagi goluri de la patruj de metri la campionatu mondial.

Protestul Roșia Montană, duminica #5: mea culpa

Da babelor, recunosc

Eu am șters postul surioarei mele. În momente de cumplită rătăcire a minții, alimentate de cretinizarea absolută pe care o practică societatea românească de cîteva săptămîni încoace, plus înverșunată de faptul că poliția mi-a blocat calea de acces către locuința lui Mihai Gâdea, am făcut acest lucru. Probabil ați trăit și voi asemenea clipe. Clipe de negru în fața ochilor, de senzație foarte clară că întreaga țară este alcătuită din securiști și controlori RATB și Mihai Gâdea, astfel că mi-am pierdut rațiunea și am început să practic cenzura pe acest blog, ceea ce nu e în regulă, pentru că nu în acest scop a fost creat.

Mai recunosc chiar și că am încercat să-l șterg cu totul, să-i dau delete, dar, așa cum există un Dumnezeu al bețivilor, există și un Dumnezeu al Surorilor Marx, se pare. Astfel că platforma wordpress și-a luat o măsură de siguranță pentru asemenea momente de restriște, drept care mi-a cerut să confirm ștergerea blogului accesînd un link din propriul meu mail. A cărui parolă am uitat-o, firește.

Bine, ar fi exagerat să spun că-mi pare excesiv de rău pentru ceea ce am făcut, pentru că am un caracter de reptilă, dar un pic tot îmi pare rău. Chiar și în întunecimea inimii mele există uneori oarece licurici de lumină, sigur, nu mai mult decît lămpașul unui miner care nu vrea decît să muncească la Roșia Montană, dar există.

Dintr-o astfel de rătăcire a sufletului meu înghețat și cavernos am să merg de altfel mîine, 29 septembrie, la stația de metrou Titan, ora 16.00, ca să mă alătur celorlalți manifestanți care încearcă să-și păstreze mintea lucidă în bezna care s-a lăsat peste noi toți.

Și mă bucur, mă bucur enorm că fiecare pliant anti-Roșia pe care îl împart, fiecare persoană pe care o conving să meargă cu mine la aceste mitinguri, este un cuțit imaginar înfipt adînc în inima unor cretini notorii, iresponsabili și lipsiți de conștiință precum Mihai Gâdea însuși, Mircea Badea, Dan Voiculescu, Victor Ponta, Dan Șova, Daniel Barbu, Ion Iliescu, Gabriela Firea, Adrian Năstase, RMGC, Bogdan Naumovici etc. etc. etc.

Ne vedem acolo. Fie ploaie, fie vînt.