Mai avem nevoie și de treabă. Sau măcar de aparența ei

Oamenilor,

Iar cu Academia Română, că nu mi-a ajuns cât am certat-o pentru „a se naște”. Chestie pentru care, de altfel, încă am de ce să fiu enervată, ceea ce mă face încă mai enervată. Dar să revenim la subiect. Așadar:

Băi Academie Română,

Reînființează de urgență comisia aia de trebuia să evalueze acuzațiile de plagiat puse-n capul lui Mang, că mare prostie ai trântit dizolvând-o. Dacă nu vrei să transmiți, ca principal for intelectual al națiunii, mesajul că „plagiatul e ok dacă-i mai jos de Minister”, caz în care  reușești perfect. Și perfect compatibil cu ce știm toți despre sistem, dar băgăm repede cu mătura înapoi sub preș imediat ce iese lătrând la musafiri. Huooo băăăăi! Adică e nașpa să fii un plagiator ipocrit pe un scaun de ministru și să ții cu dinții de scaunul ăla aruncând în ochii oamenilor scuze la fel de plauzibile ca faptul că extrateștrii au construit Sfinxul din Bucegi. Dar e ok să fii un plagiator ipocrit care tace și se mută înapoi pe scaunul pe care l-a ocupat niște ani, chiar și după ce lumea a aflat cum anume a ocupat el atâția ani scaunul ăla.

Explicația de mai sus nu e neapărat o acuzație directă către cetățeanul Mang, deși am convingerea că o asemenea acuzație poate fi făcută cu un minim de documentare și cap, având șanse bune să fie fundamentată. Și la fel de bune să obțină încă un caz de „scuipi omul și se face că plouă”.

Nu asta contează acum, ci faptul că acea comisie a Academiei vorbește bălării când pretinde că a rămas fără obiect și că de aia s-a dizolvat. E o tâmpenie. Obiectul există în continuare, numai că s-a mutat reflectorul de pe el, deci lăsăm bezna să cadă din nou peste caz. Faptul că e musai să se înființeze o altă comisie pentru a citi cu atenție ce a scris domnul Mang și că mortul nu trebuie îngropat pe șest după ce s-a defilat cu el în putrefacție peste tot prin sat e la fel de evident ca cel că verișoarele mele se fezandează în hotelul Olt din  Călimănești-Căciulata. Pentru că eu dacă aș fi studenta lui l-aș scuipa în ochi în sesiune, și sesiunea se apropie. Problema e deci urgentă, că mi-e că nu există studii asupra cantității de scuipat pe care o poate suporta ochiul uman. Nu de alta, dar dacă ar fi existat am fi aflat într-un articol al domnului Mang.

Băi Ponta, ia și sapă unde știi, numai scoate de undeva din gaură de șarpe vreun ministru care să nu fie chiar revoltător. Third time’s a charm. Știe cineva, Liviu Pop ăsta are vreo diplomă de la Harvared sau Oxcord? Eventual după un curs online de o zi?

ştiinţa surorilor marx – partea II

Asa cum stiti deja, zilele trecute am fost contactata de o persoana din cadrul Ministerului Educatiei, in vederea instituirii stiintei Surorilor Marx. Adica cum sa poata si elevii de liceu si gimnaziu sa creasca batrani si intelepti ca noi.

Un prim pas in acest sens a fost deja facut – inteleg ca in clasa a patra a liceului Ion Neculce se studiaza deja primele elemente ale canastei. Continuam astazi cu

ETALAREA

Etalarea la canasta se face la 50, 90, 120 de puncte, dupa care direct cu canasta (servita sau muncita la greu in mana). Etalarile la aceste punctaje se opresc, contrar opiniilor unor imbecili, cu un punct inaintea sumei respective. Adica daca la incheierea unei maini (am sa explic ce inseamna si asta) aveti fix 50 de puncte, asta nu inseamna ca va etalati tot la 50. Va etalati la 90, orice ar zice diversi cretini, pentru ca ati depasit baremul de puncte pentru etalarea la 50.

Cam atat pentru lectiile de joi si vineri, ca altfel iar se aduna prea mult. Rog foarte mult in special elevii de la Caragiale si Traian Vuia sa studieze etalarile necontenit, pentru ca sunt in urma.

Pentru lectia viitoare folosim o metoda disruptiva, numai buna pentru proaspetii invatacei. Adica lasam un pic canasta si trecem la studierea gamei melodic minor, o alta piesa de artilerie grea din stiinta surorilor marx. Rhetta ar face bine sa caste urechile, ca a lipsit de la lectia asta mereu.

ştiinţa. dar nu a sportului studenţesc

Suna un telefon azi-dimineata. Raspund, o voce de fatuca slugarnica.

– Buna ziua, doamna Marx. De la ministerului educatiei va deranjez.

– Spuneti.

– Deci nu stiu daca sunteti la curent, dar la noi in minister este o intreaga discutie despre noua stiinta pe care vrem s-o introducem in manualele copiilor.

– Asa, si ce sa fac io? Bagati matematica. Sau e deja?

– Da doamna, este. Alta e discutia. Domnul ministru a hotarat ca dumneavoastra si sora dumneavoastra trebuie sa fiti predate in licee ca o stiinta.

– Adica materia sa se cheme suorile marx? Da-te fa-n pizda ma-tii.

– Stati, stati, nu inchideti! Nu intelegeti? Domnul ministru a realizat ca nu se mai poate opune succesului dumneavoastra, ca absolut toata lumea vrea sa fie ca dumneavoastra si ca sora dumneavoastra.

– Aha, interesant. Zi mai departe.

– Pai de-asta v-am sunat, ca sa va intreb cum s-ar putea preda stiinta dumneavoastra, felul dumneavoastra de-a fi.

– Aha, acuma inteleg. Grea intrebare. Ia, lasati-ma sa ma gandesc si revin io in cinci minute.

Aici am inchis telefonul si chiar am inceput sa ma gandesc. N-am mai sunat-o niciodata, dar ii scriu pe aceasta cale cam care ar fi urmatorii pasi de predat in stiinta surorilor marx.

LECTIA 1 – CANASTA

Canasta se poate juca in 2 sau 4 oameni, de preferinta in 2 Mai. Se folosesc de obicei doua pachete de carti sau eventual piese de remi, dar dupa parerea mea ultima varianta e o tampenie.

Canasta in sine inseamna o serie de 7 carti identice, din care cel mult 3 pot fi inlocuite cu valori (jokeri sau doiari). Deci daca va hotarati ca vreti sa faceti o canasta de septari (intre noi fie vorba, numa’ idiotii fac canaste de septari), deci daca totusi vreti sa faceti asta si va lipsesc sa zicem doi septari ii puteti inlocui cu doi doiari. Sau doi jokeri. Sau un doiari si un joker, ca tot valori sunt amandoua.

Cam atat pentru prima lectie, ca dup-aia e prea mult. Continuam cu etalarea. Oricum ar fi, vreau sa vad stiinta asta predata cat mai repede la nivelul claselor a doua si a treia.