Codul lui Dürer sau ce mai citim: tapete

Oamenilor,

După exilul intempestiv al lui Rechinroll, mi-am zis să vă găsesc o ocupaţie care să vă distragă atenţia astfel încât să vă rămână unghiile şi sufletele întregi. Şi ce putea fi mai bun în acest scop decât o jucărie. La joacă deci, dacă aveţi un iPhone.

Cu toţii am văzut măcar o dată în viaţă desene sau texte pe pereţi. Unii vedem şi cai verzi, deh. Dar dacă unele din cele ce par mâzgâleli conţin de fapt informaţii top secret sau hărţi ascunse de binevoitori pentru a te ajuta să scapi de undeva? Sau o poveste pe care s-o citeşti când nu poţi să adormi şi tot te uiţi la perete. Ori un desen cu portretul unui antipatic, în aşa fel încât să poţi arunca zilnic o roşie într-un anume loc pe perete fără ca cineva să ştie de ce. Sau sensul vieţii. Sau nu. Ce fac cei de la NoDesign cu FabWall-ul lor e cam aşa: parchează pe pereţi nişte amibe care codifică texte sau imagini. Poţi să le vezi dacă te uiţi printr-un iPhone sau un computer. Cam ca microscopul pentru amibele netehnologice, să zicem. Deci data viitoare (adică la o dată din viitor) când te duci în casa cuiva şi te întreabă “Îţi place cum am redecorat?” iar voi ezitaţi “Mmmdaaaa… Drăguţ…” râdeţi interior [“Ia uite şi la ăsta, tapet cu amibe.”] cu prudenţă, s-ar putea ca pereţii de fapt să vă înjure.

Un tapet upgradat în care să poţi să codezi povestea unei case sau a unui personaj sau ce poveste vrei, ori o clasă în care să poţi coda fiţuicile. Eh? A primit premiul Muzeului de Artă Decorativă din Paris în 2010 şi dacă stai să te gândeşti cum împacă o tehnologie nouă cu o artă decorativă veche şi inventează design-ul digital de dragul “consomacteur”-ului, om ce încearcă să fie mai puţin inert, e de înţeles. Şi nu numai informaţii digitale puse pe pereţi propune NoDesign în Bucureşti timp de o lună, ci şi o nouă modalitate de a face muzică: prin mişcare. Proiectul se cheamă MO şi suspectez că o să aibă parte de o demonstraţie din partea lui Frédéric Bevilacqua (care e probabil cea mai indicată persoană s-o facă, conducând echipa de Interacţiuni Muzicale în Timp Real de la faimosul institut de studiat muzici contemporane IRCAM) la vernisajul de marţi, adică 25 ianuarie ca să scriem corect calendaristic. Ora 19.30, la Institutul Francez.

Deh, dacă sunteţi designeri de obiect sau pur şi simplu vă place să imaginaţi şi să construiţi chestii aţi putea să treceţi şi pe la atelierul de a doua zi. Tema fiind după cum nu putem afla de pe site-ul Institutului Francez dar din fericire ne spune igloo.ro obiecte pentru România viitorului, mă gândesc că Veceus-ul pe care-l construise Veta la un moment dat e păcat să prindă praf prin debara şi mai bine şi-ar face debutul pe scena internaţională. Dacă vă simţiţi talentaţi construiţi şi pentru mine un dispozitiv de micşorat şi împachetat câini, vă rog.

 

Observaţie post factum: bravo lu’ Orange pentru împrumutul de iPhones puse la dispoziţie spre vizionare publicului.