Uh, shit?

Babelor,

Sunt la Starbucks şi vroiam să vă spun ce mişto e aici, că bate vântul şi sunt băieţi cu muşchi şi fete cu picioare, deci pentru toată lumea câte ceva, dar tocmai am dat foc localului, deci nu mai e aşa mişto. I-am dat foc stingându-mi ţigara într-o scrumieră din aia şmecheră, cu un şerveţel umed pe fund. Care scrumieră nu mai este atât de şmecheră după ce şerveţelul a stat opt ore la soare şi este mai uscat decât pielea Vetei într-o zi de martie. Acum focul a cuprins şi o umbrelă, o bicicletă şi două fete, şi deci ar cam fi timpul să mă car. Pe de altă parte, wirelessul funcţionează perfect, şi vântul bate din spate, deci poate că mai stau, mai ales că băieţelul cu părul în flăcări este deosebit de caraghios, la fel ca şi maică-sa, care îi dă cu un scaun în cap, încercând să-l stingă.

În fine, reamintesc că diseară se face sport în Kiseleff, şi că surorile Marx vor fi reprezentate acolo de mine, Veta şi Petronia. Alea dintre voi care au impresia greşită că ştiu cu ce se mănâncă fusbalul, sunt invitate să ni se alăture şi mai apoi să plângă.

Vă pup,

Rhetta