Motto : plus on est de fous, mieux on rit
Rhetto, Veto, Petronio, Rechinroll y blogroll,
Dupa cum s-a aratat mai sus, Rhetta – manager, antrenor si mai cu seama mecen m-a luat la nationala pe post de pisica sapte, numar care o sa mi se treaca cu fierul de calcat si pe tricou.
Cum totul se face pe baza de transparenta, am semnat indescifrabil si contract, asa cum se cuvine, în trei exemplare, de bunavoie si nesilit decât de un hanger yemenit care-mi gâdila intercostalii si de teava rece a Browningului cu piedica scoasa care, între arcadele dentare fiind, ma scutea de orice comentariu inutil pe care oricum n-aveam de gând sa-l fac. On ne contrarie jamais une vielle dame, n’est-ce pas ?
Clauzele contractului – pe care dealtfel nici n-a fost nevoie sa-l citesc (sign it, don’t read it !) – îmi sunt mai mult decât favorabile, cea mai importanta clauza fiind ca clauzele pot fi subiect de modificari intempestive fara preaviz. Onest, veti spune.
Iar în conditii de criza si buget atrofiat, arsenalul de marinimii Rhettesti tine de nesabuinta, dar deh, asta e vocatia de mecen pure souche (la naiba mon petit, dau orice, da’ te fac celebru cu mâna mea!) asa ca am pupat mâna întinsa ad hoc si m-am vazut procopsit cu spatiu editorial si locativ sub un acoperis bine izolat, cu pat de campanie, patura din dotare (ramâne sa-mi cos monograma) si o gamela emailata de pisica pe care initial urma sa se scrie Schmuck, dar am cazut de acord pentru von Glück, pentru ca primo : Rhetta are o mare slabiciune pentru estetica umlautului si secundo : VON Glück si nu Glück pentru ca sunt totusi de rasa (diasporeza cu par semilung).
Altfel, încep o noua viata în care Rhetta ma obliga sa învat singur cum se pot tine doi pepeni într-o singura mâna. Vad, îmi zice, ca ai un apetit gargantuesc la cârteli si la hlizeli si tot dai bobârnace la cocoloase de comentarii. Daca tot faci pe desteptu’, acu’ joaca, daca poti. Mai zice Rhetta ca am timp liber. Am mai mult cearcane infraombilicale decât timp liber, dar ma rog, asa scrie în contract. Sa-mi fac. Pai îmi fac, cum nu ? Numai în câteva sâmbete, duminici si sarbatori legale în care nu lucrez sa ma lasati sa mai fac si eu câte-o grasse matinée pâna spre prânz, vorba actorului francez: Ziua buna nu de dimineata se cunoaste, altfel ne angajam cu totii gunoieri la Pastrati Curatenia Orasului.
Si cum acum avem stranieri în lot, muncim deja ca la anul sa câstigam premiul la categoria cel mai bun blog international, deviza (blogului si a partidului C.I.M.B.R.U.) fiind aceeasi : Mai bine sa ne cheltuim toata marea noastra inteligenta pentru mici tâmpenii, decât invers (dupa Jacques Rouxel, Les Shadoks).
Francii luati pe contract îi pastrez pentru era post-euro, iar Petroniei care a asigurat logistica întâmpinarii cu covor rosu si pom-pom girls îi raspund : dupa sampanie Veuve Clicquot (what else ?) – eu o aduc, fireste – bem le vin de la semaine, Puligny-Montrachet (Domaine Jean Chartron 2006), un chardonnay opulent si charmeur. Cela s’arrose, azi e fr&roblogfest cu prieteni si totul e on the house.
P.S.
@ Marius: Dragoane, ok. Si pentru rezumate mai concise despre extinctiile din Triasic (oricum nu ma pricep), si pentru o degustare loco.
@ Lorena : Esti prea gentila. Poti sa ma mai si-njuri din când în când, altfel mi se suie la cap, stii ca am un comportament de motan de budoaruri burgheze.
