Obrăznicia sinistrului impostor Voiculescu Vlad merită un răspuns pe măsură: anume ca Nicușor Dan să se înscrie în PNL

Gargara inutilă a domnului Dacian Cioloș în susținerea impostorului Vlad Voiculescu se centrează pe un argument preluat de turma de susținători decerebrați încolonați în spatele celui din urmă:

Anume că domnul V V ar avea experiență în gestionarea de bugete mari. 🤔

Sigur, aici s-ar putea și încheia definitiv discuția despre competențele lui V V pentru ocuparea unui post pentru care istoricul său profesional nu demonstrează nici cea mai mică legătură, din simplul motiv că, deși important, acest argument nu este deloc suficient pentru, repet, a pretinde că poți ocupa o asemenea funcție la modul credibil.

Drumul greșit pe care se află Voiculescu Vlad are însă niște explicații logice și se datorează, am mai spus-o, dar este bine să răspândim această opinie în spațiul public, pe o presupusă susținere masivă a domniei dumisale.

Aici, însă, o repet, domnul Voiculescu Vlad se află în eroare MAJORĂ, pentru că indicii din Facebook Insights nu sunt aceiași cu cei de la firul ierbii din București. Iar asta a reieșit cât se poate de clar din sondajele de opinie făcute de indiferent cine, inclusiv PLUS. Oricum ai da-o, prin urmare, oricum ai clătina-o, Nicușor Dan are susținere mai mare decât a lui. Și e foarte bine că e așa, pentru că, e bine să spunem și asta răspicat, Nicușor Dan este îndreptățit să ocupe această funcție și nu domnul Voiculescu Vlad, al cărui parcurs profesional nu justifică o asemenea revendicare penibilă.

Ce rămâne, prin urmare, de făcut? Păi, așa cum reiese și din titlu, obrăznicia incredibilă a domnului Voiculescu Vlad de a emite pretenții pentru o funcție pentru care nu are decât o pregătire, în cel mai bun caz, vagă, merită un răspuns pe măsură.

De fapt singurul posibil: acela ca Nicușor Dan să candideze pentru Primăria București din partea PNL.

Dau asigurări trolilor sinistrului impostor Voiculescu Vlad că voi relua această idee aici, metodic, folosind eventual alte cuvinte, în timpul rămas până la alegerile locale.

Putem face o primărie mai mică în curtea școlii unde să fie edil-șef Vlad Voiculescu? Că la Primăria București oricum nu-l vor alege bucureștenii

Sunt multe necunsocute în univers: există extratereștri? Se poate călători cu viteza luminii? Și, nu în ultimul rând: va avea Alianța USR PLUS candidat comun la alegerile pentru primăria Bucureștiului? Ei bine, dacă la primele două întrebări singurul care ar fi putut oferi un indiciu, regretatul Lorin Fortuna, nu mai este printre noi, la ultima avem un răspuns clar: NU. Iar asta datorită încăpățânării incredibile a tandemului Dacian Cioloș-Vlad Voiculescu de a-l împinge pe cel din urmă la fotoliul de edil-șef al Capitalei.

De ce? Ei bine, nu se știe, pentru că pe Vlad Voiculescu nu-l recomandă absolut nimic pentru o asemenea poziție. Pentru cea de ministru al Sănătății, da, în mod evident, nici măcar nu trebuie să te pricepi prea mult la domeniu pentru a-ți da seama. Ce face, în schimb, tandemul mai sus amintit? Continuă să ventileze o idee fără absolut nicio acoperire și anume că domnul Voiculescu ar putea fi primar al Bucureștiului, deși omul n-a făcut în viața lui un gard, un coteț sau o plombă la un trotuar, sau cel puțin nimeni nu știe să fi făcut. Nu mai vorbim despre alte lucruri savante, cum ar fi salvarea unei clădiri de patrimoniu sau a unui spațiu verde din fața buldozerelor.

În ciuda acestor evidențe, însă, gânditorii din laboratorul PLUS îi dau înainte, dovedind, încă o dată, cât de paraleli cu realitatea pot fi. Iar dacă în cazul PSD respectivul paralelism își găsea cauza în nesimțire, în cazul de față ea are o explicație ceva mai tehnică: amețiți de indicii Facebook cu privire la comunicarea lui Vlad Voiculescu în spațiul public, respectivii, ba chiar și el însuși, tind să creadă că victoria e la îndemână. Din păcate pentru ei, însă, nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Nu doar că o primărie nu se câștigă cu numărul de like-uri și share-uri, dar chiar și în acești termeni, cifrele lui Vlad Voiculescu sunt mici pentru a revendica un astfel de demers. Cu alte cuvinte, deși își imaginează că are un fan base enorm, pretendentul la șefia PMB suferă de orbul găinilor, pentru că nu vorbim despre niște indici care să te dea pe spate.

În mod și mai ciudat, însă, cel mai ciudat este că, în virtutea acestei insistențe bazată, repet, pe absolut nimic, însuși capitalul de imagine al lui Dacian Cioloș va avea de suferit. Oamenii înțeleg foarte bine că la mijloc este ceva ce nu are legătură cu o presupusă grijă pentru calitatea vieții bucureștenilor, ci, mai degrabă, cu niște interese obscure menite să-l instaleze, volens nolens, pe Vlad Voiculescu la șefia PMB. Cât despre girul părintesc al lui Dacian Cioloș conform căruia Vlad Voiculescu ar avea „capacitatea de a aduna în jurul său oameni care să facă lucruri pentru oameni”, ei bine, ceva mai vag probabil că era greu să se poată spune. Și femeia de serviciu de pe scara mea adună în jurul ei oameni care fac lucruri pentru oameni și cu siguranță o face mai dezinteresată decât Vlad Voiculescu. Cine va pierde, automat, în urma acestei situații? Vlad Voiculescu, firește, dar și Dacian Cioloș însuși, care nu realizează că furia bucureștenilor de a nu avea un candidat comun al Alianței USR PLUS împotriva Gabrielei Firea se va răsfrânge (și) asupra lui.

Nu în ultimul rând, de notat și declarația lui Moise Guran conform căreia l-ar susține pe Vlad Voiculescu și nu pe Nicușor Dan, venită cu puțin timp înaintea transferului într-un partid care a declarat că îl susține pe cel din urmă. Interesant. Dar pentru că socoteala din PLUS nu se potrivește cu cea din târg, de un lucru poate să fie sigur Vlad Voiculescu și, prin urmare, să stea liniștit: bucureștenii nu-l vor alege primar. Nu are competența pentru această întreprindere, motiv pentru care se și ascunde în spatele unor programe frumos ambalate, dar care nu fac altceva decât să consume inutil timpul și energia unor oameni care le pun, probabil, în Power Point. Sau pe site, sau whatever, nici nu contează unde.

Ba încă mai rău, după cum singur vor putea observa membrii echipei PLUS, sfidând logica prin propunerea absurdă de a-l propune pe Vlad Voiculescu la Primăria Capitalei, aceștia vor ajunge să antagonizeze votanții. Astfel, călcând pe urmele lui Dan Barna, fostul ministru al Sănătății ar putea avea un șoc neplăcut în momentul când va vedea cât de puțină lume îl va vota. Adăugați la asta presiunea teribilă a actualului sistem de alegere a primarului într-un singur tur în contextul unei populații absolut pasive în ceea ce privește standardele de viață și veți avea imaginea dezastrului care îi așteaptă pe bucureșteni. Cât privește mult discutatul sistem de alegere a primarilor în două tururi, acesta cel puțin i-ar oferi lui Vlad Voiculescu luxul de a pieri pe limba lui, fără experimente electorale care să condiționeze atât de mult șansele la o viață civilizată pentru locuitorii Capitalei.

Sigur, înțelepciunea ultimă și cea mai de folos bucureștenilor ar fi ca Vlad Voiculescu să candideze împreună cu Nicușor Dan într-o formulă de tip primar-viceprimar, de aici probabil și apropos-urile lui Dacian Cioloș cu privire la „înțelepciune”, doar că la momentul actual nu pare să se pună problema de așa ceva. Păcat.

 

A 377-a părere despre Nicușor Dan.

Babelor,

Pentru că ’Mnezeu e mort, lupta dintre bine și rău s-a mutat pe alt tărâm: pe cel al alegerilor locale din București. Unde Binele este reprezentat de Nicușor Dan (după părerea mea) și Răul de Sorin Oprescu. În ecuație apare, probabil pentru că are mustață, și Silviu Prigoană, dar dacă din ecuația respectivă scazi zero, Prigoană dispare ca prin minune.

Bun. Deci rămân ND și SO. Pe cel de-al doilea îl știm: este bucureștean, pentru că vorbește cu „pă” și „dă”, e doctor, are un discurs destul de ok și se laudă cu niște realizări mărețe, ignorând (dovadă că nu-i prost) să ne spună cât au costat. Bine, noi știm cât au costat, drept care dacă-l întrebăm de ce a făcut stadionul din Frankfurt la București, plătind dublu pentru el în condițiile în care forța de muncă este mai ieftină, ca și materialul, de altfel. SO ridică din umeri, zice „dă” și pleacă. Sau, de fapt, nu vine – pentru că a evitat (dovedind iarăși că nu-i prost) să i se pună întrebarea asta. în fine, nici noi nu suntem proști, și ne dăm seama că sub conducerea lui Oprescu niște buzunare s-au umplut și altele (adică ale noastre) s-au golit. Și decidem că SO e fie puțin hoț, fie puțin tolerant față de hoți. Drept care ne enervăm nemăsurat și ne propunem să votăm pe altcineva.

Din fericire, n-avem de ales între prea multă lume: Columbeanu e atât de mic încât se vede numai prin gaura cheii, Anghel Iordănescu ne terorizează de 26 de ani cu Cupa Campionilor, Prigoană dă cu pliciul în nevastă-sa, ceilalți candidați nu există decât pe hârtie. Deci ne îndreptăm privirile către Nicușor Dan.

Prima dată când facem acest lucru, îl trecem cu vederea, pentru că stă într-un colț și tace politicos. Îl batem pe umăr. Tresare și ne dă biografia la citit. Vedem că e matematician, că a înființat o școală superioară de (logic) matematică, că are o asociație prin care dă bilunar în judecată Primăria Bucureștiului pentru că a dărâmat sau a vrut să dărâme niște case. Bravo lui, zicem, strecurându-ne pe sub un teanc de postări ale prietenilor de pe Facebook, în care aceștia promit să îi ridice statuie, mausoleu și biserică lui ND. Dar iată că printre aceste postări binevoitoare încep să se strecoare și altele, mai puțin drăguțe. Unele conțin și linkuri, pe care le urmărim degrabă. Astfel ajungem pe Voxpublica, unde Alexandre Spahiu ia la bani mărunți programul lui ND, într-un articol intitulat „Întrebări adresate susținătorilor candidatului Nicușor Dan”.

Spahiu ne zice așa: „Mă întreb dacă nu cumva « lumea bună » a capitalei, încercînd să evite capuşele, nu a fost lovită de o epidemie de «orbul găinilor». Sau poate la concertul de susţinere al candidatului ND, pe lînga t-shirturi şi flyere, s-au distribuit şi ochelari de cal.”
Nu știu cine este A. Spahiu, pe Voxpublica nu mai apare decât o singură postare a lui, pe altă temă. Știu însă că ce face el mai fac și alții: întorc pe toate părțile programul lui ND până găsesc o bubă (are mai multe – de exemplu, nu înțeleg de ce nu a propus ca și taxiurile să poată folosi banda dedicată autobuzelor), doar că un lucru mă miră: n-am văzut până acum în rândurile criticilor lui ND o analiză la fel de amplă a programelor celorlalți candidați. De ce? De ce ștergi pe jos cu ND (parțial pe nedrept), dar nu și cu Oprescu, deși și el are un program? Ca să fii Gică Contra? Dar cum poți să fii Gică când te cheamă Alexandre?

Tot pe Voxpublica scrie un băiat pe nume Iulian Leca, care zice că nu crede că un singur om poate să ne salveze. „Daca nu am invatat in 23 de ani ca nu avem cu cine, ca astia nu pot, nu stiu sau nu vor, atunci sa renuntam macar a mai astepta ca ei sa aduca schimbarea. Sa le-o bagam noi pe gat si sa-i presam pana ii schimbam noi pe ei, indiferent cine vor fi ei”, spune el.

Logica e batabilă. În 23 de ani n-am avut cu cine să votăm, deci nici acum n-avem cu cine? În aceeași idee, Chelsea Londra ar fi putut remarca anul trecut că în 60 de ani, n-a câștigat niciodată Liga Campionilor, deci ce rost mai avea să participe? Dar uite că a avut. În fine, să zicem că domnul Leca s-a trezit că are de dat un număr oarecare de semne celor de la Voxpublica, și l-a dat. Altă valoare nu are textul său. Scuze, Iulian Leca, dar resemnarea e pentru fraieri.

Rămânem pe Voxpublica, pentru că acolo scrie unul din cei doi intelectuali de stânga ai României, Costi Rogozanu (pe care, mă întreb, cât de repede o să îl găsim în fruntea ICRului sau a vreunei organizații asemănătoare? Nu îl acuz de pupincurism, cred că este de stânga pe bune, și tocmai de-aia Ponta ar trebui să facă ceva cu el).
Lui Rogozanu nu îi (prea) place de ND pentru că reprezintă clasa de mijloc. Pentru că ND vrea un oraș turistic, și Rogozanu nu vede de ce ar fi nevoie de așa ceva (poate că nici măcar nu greșește). Pentru că ND vrea normalitate, civilizație, investiții, dar nu face nimic pentru săraci (aici, Rogozanu arată că nu a citit programul omului pe care îl atacă). Și atunci, ce e de făcut? Dacă nu normalitate, civilizație, investiții, atunci ne-am dori cumva opusul lor? Eu una, nu.

Pentru că pe Voxpublica ni se pare că plouă, traversăm strada și intrăm în bistroul CriticAtac. La o masă o găsim pe Iulia Popovici, despre care credeam că se ocupă cu critica de teatru, dar aflăm că de cinci minute a început să o pasioneze politica (în mod amuzant, IP ne spune „citind felurite texte despre motivele pentru care ar trebui să-l votez pe Nicușor Dan, printre valențele de „administrator“ (dar orașul nu e o scară de bloc)[…]” – în aceeași logică, nici politica nu e scena TNBului, chiar dacă seamănă uneori).

Într-un text cam prea lung față de numărul de idei pe care îl conține, IP presupune că „cei care-l votează [o fac] nu în calitate de cetățeni ai unui oraș, ci de membri ai unui grup privilegiat vizionar, „de bun-simț“” – afirmație care se află undeva între „bănuială” și „aberație”. Nu mă simt vizionară pentru că îl votez pe Nicușor Dan, iar termenul „bun-simț” a fost deja atât de terfelit de toate partidele că nu mai înseamnă pentru mine decât șapte litere despărțite de o liniuță.
În fine, IP își încheie bălmăjeala concluzionând că „Nicușor Dan se transformă deja, fără să fie nevoie să cîștige la Primărie, în propria icoană desenată de susținătorii lui exclusiviști, pentru care doar definiția lor despre „cinste“ contează”. Și mă întreb: a cui definiție ar trebui să conteze? Cea a lui Sorin Oprescu? Cea a lui Prigoană? A lui Băse, a lui Vasile Ernu, a lui Nick Cave? Bineînțeles că oamenii care vor un primar cinstit îl aleg pe cel care pare cinstit după „propria definiție”. Cât despre susținători, de ce ar fi exclusiviști? Pentru că țin cu Nicușor Dan? E absurd!

Tot pe CriticAtac își dezlănțuie atacul critic un tânăr (după poză) numit Florin Poenaru. Articolul lui se numește „Nicușor Dan la primărie? Nu mulțumesc”.

împotriva așteptărilor trezite de titlu, Poenaru nu ne spune de ce nu mulțumește. Ne spune, însă, că „campania lui Nicușor Dan nu a reușit doar să mobilizeze rasismul intim al clasei de mijloc locale (prin diabolizarea cerșetorilor, a vânzătorilor săraci de pe stradă care strică aspectul orașului, a parcagiilor, etc.)” și că „prostimea nu a avut loc nici măcar în promisiunile de campanie ale candidatului Nicușor Dan”. Ca și Rogozanu, Poenaru nu pare să își fi dat osteneala să citească înainte să vorbească; campania lui ND include diverse proiecte în zonele sărace ale orașului – de la terenuri de sport la centre culturale la locuințe sociale. Lui Poenaru îi ajunge însă să constate că ND este de dreapta, că este rasist, că în lupta de clasă se află de partea clasei rele (adică de mijloc), și vine și cu o propunere (propusă mai întâi de Ciprian Șulea, după cum ne spune autorul) pe care probabil că o consideră inteligentă, dar nu este: să votăm alb. Pentru că Jose Saramago a scris într-o carte cum cade un guvern pentru că 83% din voturi sunt albe. Mișto argumentație, doar că literatura și realitatea sunt două lucruri distincte și deosebite. Mă rog, ideea e că un vot alb ar „produce o mini-revoluție, măcar la nivel de conștiință”. Hm. Adică n-ar produce nimic palpabil, nu? Pentru că primar e ăla care întrunește cele mai multe voturi din totalul de voturi date, indiferent dacă participarea la vot este de 94, 61 sau 17%. Vorba aia: whatever.

În încheiere, vin cu o mică predicție: dacă Nicușor Dan va lua 5%, voi fi dezamăgită. Dacă va lua 10% sau puțin peste, mi-ar împlini așteptările. Dacă sare de 16%, voi fi plăcut surprinsă, iar dacă ia peste 30% și câștigă, voi fi bucuroasă. Nu mi se pare imposibil să câștige. Nu mai imposibil decât ca Chelsea să treacă de Barcelona și Bayern, cel puțin.

Și tot în încheiere, deși nu îmi plac sfârșiturile duble cu care își strică de obicei filmele Steven Spielberg (mă refer la A.I. și Saving Private Ryan), mai spun că m-am săturat de defetismul, pre-dezamăgirea și imposibilismul pe care le afișează o mare parte din bucureșteni. Și m-am săturat și să citesc peste tot părerile unora și altora, care iau la puricat programul lui ND, găsesc un singur lucru cu care nu sunt de acord (câini, dărâmări, delta Văcărești) și decid că este de ajuns ca să nu îl aleagă. Plm, dacă nu sunteți dispuși să susțineți decât o persoană care are exact aceleași idei ca și voi, strângeți 35.000 de semnături și candidați naibii la Primărie!

Și o a treia încheiere: un alt număr de idioți susțin că ND a fost aruncat în cursă de Udrea ca să mănânce voturile lui Oprescu. Ceea ce nu este numai absurd, ci de-a dreptul tâmpit: ND va fi votat o grămadă de PDLiști dezamăgiți, iar dacă se plasează înaintea lui Prigoană, ceea ce mi se pare mai curând probabil decât posibil, Udrea ar cam trebui să își strângă gențile și pantofii de pe biroul ei de la PDL București, după ce a tras cu dinții să îl impună pe mustăcios. Ceea ce sper că se va întâmpla, de altfel.

Vă pup,

Rhetta