BI DONUL LINIŞTIT, Editorial 26 nov

Stăm cu pălăria pe cap, cu fusta pe umeri, mestecăm cozonac făcut de bucătăreasă şi căscăm ochii la Box Office-ul filmelor din România lunii noiembrie. * Informaţii care ne vin pe Net. *  Noi, pentru că aşa ne-a spus bucătăreasa, nu urmărim decât box office-ul filmelor româneşti, alea cu Downey Junior, Bruce Willis şi Angelina Jolie nu ne interesează, nici nu există şi aşa mai departe. * Ia să vedem: Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, in 7 săptămâni de proiectie în 7 săli din ţară a avut 800 de intrări. * Box Office-ul nu contabilizează decât plătitorii de bilete. * Am citit bine? Da, am citi bine, 800. * Şi când te gândeşti cât l-au plimbat pe Ujică pe la televiziuni, că e genial,  că cum a vrut el să spună nu ştim ce şi uite că documentarul lui atât de premiat n-a trezit niciun interes în ţară. * Mai departe: Nuntă în Basarabia, regie Napoleon Helmis, in 7 săptămâni de proiecţie în 2 săli a avut 17 intrări. * Fără comentarii. * Marţi, după Crăciun, al lui Radu Munteanu, în 7 săptămâni de proiecţie în 4 săli a avut 1000 de intrări. * Un mare succes, pentru regizorul care se laudă că a desluşit taina convieţuirii în cuplu la români. * Medalia de Onoare, datorat lui Călin Netzer, în 5 săptămâni de rulare în 7 săli a avut vreo 900 de intrări. Cam puţin după gustul nostru, acest film meritând încasări mai bune. * Mai încercăm odată: Morgen, al lui Cumva Iacob sau Cristi şi aşa mai departe, a avut 5 săptămâni de proiecţii în 4 săli şi a trezit interesul a 100 de spectatori. * Nu mai continuăm. * Devine însă necesară o întrebare: Cui se adresează filmul românesc. *  Pentru că nu corespunde nici unei nevoie  sociale sau culturale, zicem noi, filmul românesc nu se adresează nimănui şi atunci are năvala de spectatori pe care o merită. * Să luăm, de exemplu, Moartea dlui Lăzărescu. Are el vreo treabă cu noi? Nu ştim ce-i prin spitalele româneşti? * Sau Poliţist, adjectiv. * Sau Marţi, după Crăciun. * De ce să ne pierdem timpul cu ele atâta timp cât sunt făcute de oameni care n-au înţeles rostul vremii pe care-l trăim? * Aceşti regizori n-au o privire de ansamblu asupra societăţii noastre, asupra Europei, asupra vieţii, ceea ce contează cel mai mult. * Cum să vorbeşti despre viaţa de cuplu, vezi Radu Munteanu, când în filmele sale nu-l vezi decât pe Mimi Brănescu trecând dintr-un pat în altul, iar când nu filmează îl vedem noi trecând pe strada Academiei? * Societatea falimentară care este România are filme pe măsură zicem noi, ca să scurtăm editorialul, deşi n-ar trebui. * Să nu se creadă însă că însănătoşirea ei, a societăţii,  înseamnă filme ca Nunta Mută, Viaţa mea Sexuală sau ca ăla care apare acum cu Maia Morgenstern în regia lui Geo Saizescu, că i-am uitat numele de emoţie. *  Nene, ce discuţie am stârnit, cum o să scadă dolarul la toate bursele, cum o sa ajungă nord coreenii la Bucureşti cu bomba şi cum o să creadă Dulcedeea că va juca în următorul film românesc. Hm!!