MAT la G12

Bantuind astazi prin cotloanele Bucurestiului, pasii m-au purtat ca de obicei pe carari nebatute, nestiute. Se facea ca era parcul Cismigiu, sau cam asa ceva, sau poate Parcul Pulii, recent infiintat in sectorul 9 al capitalei. Cert este ca am ajuns aici:

Aici, cumva, se intalnea o secta aparte, de a carei existenta uitasem. M-am indreptat spre ei intr-o stare nebuloasa, cauzata de enormele radiatii solare ce se revarsau abuziv spre planeta noastra, si despre a caror existenta fusesem avertizata de specialistii Institului de Hidrocomunicatie.

Si totusi ei erau aievea, acolo, nepasatori la finalul lumii din jurul lor. O specie, am zis, deosebita, parca extrasa din Zona fratilor Strugatki, reinventand conceptul de picnic la marginea drumului.

Obosita, m-am asezat si am tras cu ochiul, urechea si uneori curul la cele ce ziceau, debitau. Am remarcat cat de autentici erau acesti oameni in comparatie cu discursul sociopat cacat peste noi zi de zi prin intermediul televizorului, radioului, internetului.

Fetzele zbarcite, sarace si obidite ale acestor oameni aveau ceva de spus. Aveau o poveste. Fatza imaculata a vecinei noastre de 26 de ani de la etajul patru, care isi poarta uneori ochelarii Gucci in trap voios pe scarile blocului, duhnind violent a pizda, nu are nicio poveste. Nici macar un haiku.

Din ce in ce mai uimita, auzind cu stupoare discutiile revolutionare pe care le purtau acesti indivizi, m-am apropiat de ei. De peste tot se auzea „Azi le dam sah”; „Mama lor de nenorociti”; „Ne-am saturat de conducatorul Vader”; „Acceleratorul de ioni din apartamentul domnului Stefanescu ne va ajuta”.

Cu si mai mare uluiala, uluintza, aproape zdrobifututa, m-am apropiat si mai mult. Moment in care am vazut JOCUL. Primind in casti comenzi cifrate, ca si limbajul lor, aceste personaje jucau un sah pe care nu-l mai vazusem in viata mea.

Piesele nu mai erau obisnuitele ture, regi si regine. Purtau nume stranii, cum ar fi „ciozvarte”; „capoate” sau „alifie”. „Muta ciozvarta la F 19″; Unge-i capotul cu alifie la Y2 78” am mai auzit, moment in care m-am decis sa scot celebrul meu telefon si sa documentez pentru voi acest joc de SAH.

Mda. Asta a fost experienta mea cu Sahistii din Cismigiu. Am plecat clatinandu-ma pe picioare, nauca, nadusind ca dracu sub, repet, muntii de explozii solare care stateau la stop pe Brezoianu colt cu Unirii. Nu inainte de a surprinde un instantaneu si cu uluitoarele personaje din acest post.