Premiile Gopo: un eveniment de mare căcat

Au fost și au trecut premiile Gopo, un eveniment în care ne băgăm pula.

De ce? Pentru simplul motiv că urlă românismul din el, mai ales din hainele invitaților, capul prezentatorului și scenografia care arăta ca un cur de babă răscoaptă. Bine, să recunoaștem totuși că a fost ceva mai decent decât cel de anul trecut, când se stătea la niște mese de căcat unde mânca Laurențiu Damian ca un pișcotar sinistru, de i se scurgea mâncarea pe fălci. Acum, totuși, ne-au uimit pardesiele de căcat, rochiile sinistre, costumele din carton creponat. Lucru care ne face să ne întrebăm, poate pentru a mia oară: de ce se îmbracă românii ca niște sărăntoci? E simplu, pentru că rămân niște sărăntoci chiar și atunci când au bani.

Să revenim. Pe prezentatorul gras cu mustață stil RATB îl chema Bobonete, lucru care n-are niciun sens. Putea să-l cheme Pulimete și era mult, mult mai bine. La glumele de căcat pe care le făcea ar fi mers exact la fix. Altceva: de ce erau toți ăia din sală atât de cretini și de urâți? S-o numim aici pe Jojo, cu un maglavais de bronz de ziceai că e statuia lu Bănel Nicoliță uitată în cuptor, sau pe Florin Piersix junior, care arăta la fel de tristuț ca filmele pe care le produce, mânat de interese obscure. Cât despre ăia pe care-i mai băgau la cameră din când în când în culise cu o perdea de căcat din visele urâte ale lui David Lynch, era clar o greșeală. Oamenii puteau foarte bine să rămână acasă, unde cel puțin nu i-ar fi văzut nimeni făcându-se de mare căcat.

Mai departe: deși totul avea un aer de mare emoție, nimeni n-ar fi spus lucrurilor pe nume: Undeva la Palilula e un film grotesc, deosebit de prost, care n-ar trebui arătat nici măcar unor oligofreni, necum nominalizat la vreun premiu. Jos pălăria însă pentru căciula de statuete Popo pe care le-a luat Radu Jude cu Toată lumea din familia noastră, ceea ce măcar ne-a lăsat impresia unei jurizări ok. Măcar atât. Dar să nu uităm momentele „umoriștilor” de mare labă de la Happy Fish slash Național TV, sau de unde pula calului au reieșit aceste personaje mega-triste, care probabil că își vor da mâna cu Arșinel și Stela Popescu pentru un lung-metraj construit în jurul farmaciei Catena, singurul loc unde așa-zisul lor umor poate avea căutare.

Și jos pălăria Mungiu pentru că nu a acceptat să facă parte din acest bâlci destul de ordinar de provincie care este, din păcate, premiile Gopo.

Sugeți pula, prieteni, iată un îndemn pozitiv, o încurajare pentru ediția de anul viitor, când probabil că veți organiza evenimentul în peștera lui Aladin construită de Florin Salam în grota lui Adrian Năstase din munții Retezat.

Ghicitoare back in business

Mă babelor, ia, hai,

Se dă următoarea imagine, da ? Se dăăă. Bun. Atunci să se privească şi să se zică ce cine, când. Sper că aţi fost atenţi, că de repetat nu repet.

Hai, că eee… aşaaaa, cum să zic, e estivală, e lejerică, de aperitiv. Doigts dans le nez, vorba englezului.

Regulile sunt aceleaşi: puteţi să vă suflaţi, să copiaţi unii de la alţii, se dă voie cu fiţuici, mobile, enciclopedii, tratate, internet şi orice material ajutător fincă nu suntem la bac, că doar p-ăla l-aţi luat. Adică sper că l-aţi luat. Mm ? L-aţi luat ?

Na şi hint. Hai, că acu e chiar mură-n gură. Hintul e aniversare.
Premii barosane.
Haidi, la treabă. Vă las vreme destulă.
Vă pup, babelor,
Fiţi cuminţi.

Ghicitoarea ajunului de-ntâi aprilie

Păi babelor şi voi ăştia mai tinerei aşa,
Mă copii,

Ia să ne ziceţi voi cine e doamna din poza de mai jos. Aşa. Gândiţi-vă bine, nu faceţi ca ăia care se reped să dea primii lucrarea ca să iasă afară la o ţigară. Pentru ăia dintre voi care răspund corect, ceva premiu. Nu zic ce. Nu de alta, dar nu ştiu încă ce anume. Plus că nu pentru premiu munciţi, ci pentru voi. Deşi cu premiile ştiţi însă că nu suntem zgârciţi, ba chiar Rhetta şi cu mine v-am cam răsfăţat. Care nu răspunde, care dă foaia albă, păzea.

Ca de obicei, contează dacă scrieţi îngrijit, fără ştersături sau pete de cafea, de cerneală, de grăsime sau alte pete. Lucrările le strâng mâine.
Aveţi voie cu celulare, dicţionare, copiuţe.

Vreţi şi hint ? Aidi, mă, că deja e mură-n gură, ce hint ?
Bine, atunci poftim hint: treisprezece.

Haidi, daţi-i drumu’.
Fiţi cuminţi,
Vă pup.

Ghicitoarea caşto de luni către chindie

Babelor, mezami, mă copii,

Se dă privirii jipegul de mai jos. Să se zică cine, ce, cum, când.

Pe barba lui Zeus că e uşurică. E aşa, de început de săptămână, cât să ne-nghiţim gălbenuşul şi să ne troznim oleacă oasele după uikend.

Regulile sunt aceleaşi : mâine strâng lucrările, toate răspunsurile sunt contabilizate. Să nu daţi înapoi foaia albă.

Partea cu premiile : or să fie. Vă fac o sălăţicâ di pipoti di răţuşcâ à la Piticugras, acompaniată de o splendoare de vin. Mă cunoaşteţi.

 

Aidi, gata, fiţi cuminţi.

Vă pup.