Dictatura lui Victor Ponta și motivul pentru care se vor folosi, de fapt, cocktailurile Molotov

Dragele babii,

Ne aflăm la o lună, cel mult două distanță de un nou 13-15 iunie 1990. Doar că de data asta, firește, pentru că anotimpurile au prostul obicei de a se succeda cronologic, ne vom afla în plină iarnă. O bună ocazie pentru Grinch, dacă există, să asiste la un Crăciun așa cum îi place: însîngerat (să nu vă gîndiți că mă refer la un Claudiu Crăciun însîngerat, ci la sărbătoarea în sine). Sigur, în același timp ne putem afla și la o lună-două distanță de un nou decembrie 1989, depinde cum vă place să priviți. Variantă care nu ar face decît să confirme, evident, sloganul conform căruia „Singura soluție înc-o revoluție”.

Lucrurile care vor duce la această situație sunt la mintea oricui. Să le recapitulăm:

– Mentalitatea cripto-comunistă deține în acest moment nu peste 50% din Parlament, nu 80%, nu 95%, ci undeva la 100% din Parlament. Da, that’s right, la 23 de ani după momentul decembrie 1989, situația se prezintă în acest mod, cel puțin conform consilierului prezidențial Cristian Diaconescu, cu care am avut ocazia să discut acum cîteva săptămîni. La propriu, adică, discuția. Variantă pe care personal n-o cred, dar nici departe de adevăr nu cred că e. Probabil că un procent de 90% e pe undeva mai corect.

– Opoziția nu există. Ori ea nu există din două motive: unu că nu deține în acest moment nicio figură fie credibilă ori remarcabilă și doi că și-a dat seama de un lucru destul de interesant, cel puțin din punctul ei de vedere: faptul că dacă va lăsa Piața să scoată castanele din foc în ce-l privește pe Victor Ponta (principalul vinovat al situației actuale), va putea să apară ulterior fără prea mari pierderi și să revendice ruinele a ceea ce va fi la momentul respectiv România. Sigur, asta se înscrie la categoria wishful thinking, iar ciuperca opoziției care va răsări după ploaie va fi mai degrabă halucinogenă. Să notăm aici și că toate aceste efecte actuale, ba chiar și cauza care stă la baza lor, sunt la rîndul lor efecte mai mici ale unei cauze mult mai mari: faptul că Traian Băsescu s-a înconjurat, sistematic, ani în șir, de oameni mediocri care se pliau perfect personalității lui egolatre.

– Trei la mînă este și cel mai grav aspect. Cu alte cuvinte psihologia inversă aplicată de Victor Ponta la momentul anterior busculadei în urma căreia a ajuns (ilegitim) la guvernare și care acum s-a transformat într-o adevărată înfierare proletară mînioasă (eu știu că tu știi că eu știam că nu cred ce promiteam acu an jumate, da nu contează, pentru că între timp deși eu știu că mă comport ca un element periculos la adresa siguranței naționale și știu că și tu știi asta, am să te conving că ce știi e de fapt eronat și că de fapt ceilalți sunt elemente periculoase pentru statul de drept). Clasic, nu-i așa, vechi de cînd lumea. Manual de psihologie clasa a patra, sau, mă rog, anul 1 de facultate.

Prin urmare, ca să revin, acești trei factori cumulați (și alimentați grav de sfidarea fără precedent pe care o practică Victor Ponta) vor duce la ceea ce se va întîmpla în scurt timp. Și da, ca să-i răspundem lui Tudor Chirilă (care apropos, în ciuda conflictului meu cu el, are o atitudine absolut remarcabilă vis-a-vis de ce se întîmplă în România acum), se vor folosi cocktailurile Molotov și nu numai. Motivul e firesc: foștii golani-ciumpalaci-ajunși hipsteri bla bla bla, acționează ca anticorpi și în momentul în care o țară întreagă se duce dracului se văd nevoiți să reacționeze. Cu alte cuvinte să acționeze ca efect al cauzei (și pe măsura) care este Victor Ponta. Și ca o paranteză, da, mă văd nevoită să mă întreb: ok, o grevă generală nu e posibilă în acest moment, pentru că Piața are în mod evident un caracter eterogen; și cu toate astea, măcar o dictatură a pizdii n-ar fi posibilă? Mă refer, desigur, la Daciana Sârbu, care dacă ar avea vreun pic de conștiință (jos sau sus, nu contează) ar acționa ca atare.

În orice caz, ca să concluzionăm: situația va deveni în curînd extremă, așa cum îi place lui Victor s-o definească. Dar ce e și mai important de remarcat este disperarea, la propriu, de care e cuprins Victor Ponta însuși. Știind foarte bine că sistemul este heteroclit și, prin urmare, predispus la breșe, e cît se poate de avizat asupra faptului că nu are, de fapt, nici un atu – jandarmii nu sunt toți idioți sau inumani, zecile de mii de furnici pesediste la gîndul cărora juisează penalul Dragnea sunt, la rîndul lor, oameni cu preferințe și simpatii, iar ideea conform căreia marele public poate fi mințit și orgasmează la vederea jocului de-a dreptul dictatorial pe care-l face, e pur și simplu ilară.

Cu alte cuvinte, da, Victor Ponta se manifestă cu toate „prerogativele” unui dictator. Cît despre argumentul ultim al disperării lui și despre care a scris mai toată lumea, inclusiv Dan Tapalagă, este și cel care ar trebui să fie, pentru el, cel mai pragmatic: voturile pe care le pierde și, implicit, căderea liberă în sondaje.

Vă dați seama, așadar, ce tristețe nemărginită a ajuns să-i cuprindă suflețelu dacă trece (cu bocancii) pînă și peste acest lucru.

Nici, nici, nici, nici.

Babelor,

Ieri-alaltăieri, scandal: noi arestări în vămi, de data asta în cele din porturile Constanța și Agigea. Printre implicați, un senator PDL (Mircea Banias) și un secretar al MAI (Laurențiu Mironescu), din aceeași mocirlă politică ca domnul Banias.
Acum, după mine ăsta ar fi trebuit să fie un prilej de bucurie: deși PDLul este la putere, membrii – de vază, chiar – ai partidului sunt cercetați și inculpați. Un lucru bun, s-ar putea spune.
Însă nu de aceeași părere este tovarășul Ponta. Acest băiat mic, complexat și plictisitor, ajuns din neglijența celor maturi șef al PSDului, a găsit o bâtă, a ridicat-o, și a trântit-o în mijlocul bălții, afirmând că anchetarea lui Banias și Mironescu este de fapt o manevră politice ale lui Băsescu; Banias ar fi vrut să treacă de la PDL la PSD, iar Băsescu ar fi poruncit ca acesta să fie aruncat în căcat pentru a lansa un avertisment la adresa celorlalți PDLiști cu dor de ducă. „Din PDL nu ieși decât în cătușe”, cum ar veni.
Iar cum orice parlamentar PDList ar putea, cel puțin teoretic, să treacă în opoziție, deduc de-aici că conform teoriei lui Ponta nici unul dintre aceștia nu ar trebui să fie anchetat. Sau? Pe de altă parte, nici parlamentarii PSD nu trebuiesc anchetați, pentru că tot lucrătură politică s-ar chema că este.
Prin urmare, Ponta ne sugerează că toți parlamentarii sunt mai presus de lege. Nu asta a spus, dar asta este concluzia logică a declarațiilor sale. De mirare, având în vedere că Ponta pretinde că ar fi fost procuror. Și că același Ponta speră să ajungă cândva prim-ministru (ceea ce sper să nu se întâmple, desigur).
În plus, aș mai spulbera puțin logica și așa șubredă a tânărului PSDist, și anume că bineînțeles că PDLul ar fi profitat mult mai mult dacă ar fi așteptat ca Banias să treacă la PSD, ar mai fi lăsat să se scurgă vreo două-trei săptămâni, și abia apoi ar fi lansat atacul împotriva sa (întâmplător, cred că nu a fost un atac comandat, ci că cineva chiar și-a făcut treaba. Din păcate, am mai multă încredere în Justiția Română decât Victor Ponta, ceea ce este trist). Mesajul trimis PDLiștilor ar fi fost la fel sau poate chiar și mai clar, PSDul s-ar fi trezit cu un scandal cât casa în propriile rânduri și Băsescu ar fi putut spune „uite cine pleacă la PSD, toți corupții”.
Aș fi vrut să vorbesc și depre declarațiile lui Crin Antonescu în același caz, dar văd că dânsul a avut o prezență de 1,4% la voturile finale asupra proiectelor legislative din parlament, deci nu îl pot considera o prezență reală pe scena politică românească – și dacă nu există, de ce să mai vorbim despre el?

Vă pup,

Rhetta

O să fie bine! O să fie bine! Glop-glop!

Babelor,

Cu lacrimi de râs isteric în ochi, citesc promisiunile PSDului înşirate în noul proiect de guvernare:

„În prima zi de instalare la putere, PSD va creşte salariile bugetarilor la nivelul de dinaintea tăierii cu 25%, va bloca recalcularea pensiilor speciale, va plafona cheltuielile cu bunuri şi servicii la 50% faţă de anul trecut şi va elimina obligaţia ca persoanele angajate cu drepturi de autor să plătească contribuţii sociale. Apoi, în prima lună de guvernare, PSD va creşte salariul minim la 750-800 de lei, va scădea CAS cu 3% şi va îngheţa, timp de un an, preţul la energia furnizată populaţiei. Iar social-democraţii nu se opresc aici cu promisiunile electorale. Toate acestea sunt prinse în proiectul programului de guvernare ce va fi votat la congresul extraordinar de sâmbătă.”

Ok! Foarte ok! Din păcate, articolul nu menţionează decât ce va face PSDul în prima lună de guvernare, drept care o să vă zic eu ce se va întâmpla mai departe:

În a doua lună de guvernare, pensiile şi salariile vor fi mărite cu încă 25%. Cota de impozit va fi redusă cu patru la sută – ba ce vorbesc, va fi redusă LA patru la sută! Pe Dunăre va începe să curgă miere de salcâm, România va primi un loc permanent în consiliul ONU, cu drept de veto cu tot, Traian Băsescu va fi împuşcat în Piaţa Universităţii de un pluton format din mineri, Miron Cozma va fi numit ministru al Internelor, salariul minim va creşte la 1300 de lei, iar în pădurile din România vor fi aduse animale rare cum ar fi elefantul, bufniţa albă, dromaderul şi balena, spre bucuria cetăţenilor. Producţia de gutui a ţării noastre va creşte cu 59015%, noi devenind astfel cel mai mare producător de gutui din lume. Galaţiul va deveni capitala Europei, şi se va declara război unei multitudini de ţări din care nu voi numi aici, din lipsă de spaţiu, decât Malaezia şi Bangladeshul.

În a treia lună de guvernare, proiectele ambiţioase ale PSD vor continua: salariile vor creşte din nou, de data asta cu 72%, România va cumpăra companiile Boeing şi Airbus, vom stabili relaţii cordiale cu populaţia planetei Viorel, vom câştiga campionatele mondiale de fotbal, yachting şi golf, şi într-o seară frumoasă de vară, toţi cetăţenii ţării vor ieşi la un picnic. De asemenea, se va reintroduce formula de adresare „tovarăşe/tovarăşă” şi vom reîncepe să vorbim minunata limbă dacă.

Să nu credeţi că programul PSD duce lipsă de idei pentru luna a patra: în ea, pensiile, salariile şi toate celelalte venituri ale populaţiei vor fi crescute cu 989%, iar plata lor se va face jumate în dolari, jumate în euro. Fiecare român şi fiecare româncă va primi o casă din argint, un avion personal, o gâscă, un ceas Pobeda, un telefon mobil de ultimă generaţie, o cască de protecţie, un sul de hârtie igienică şi o brichetă Zippo.

Pentru luna a cincea se preconizează momentul culminant al guvernării PSD: falimentul total, general şi definitiv al ţării, care va intra în istorie pentru tupeul, aplombul şi prostia noastră nebunească. Bă, eu zic că merită, măcar pentru alea patru luni de trai bun.

Vă pup,

Rhetta

Nici, nici.

Babelor,

Cum să spun. M-am săturat.

În România, a fi în opoziţie înseamnă a înainta moţiuni de cenzură fără nici o şansă de victorie, dar cu nume caraghioase („România – un fleac, am ciuruit-o”, sau „4,3,2”) care amintesc de filme mai mult sau mai puţin cunoscute.

În România, a fi în opoziţie înseamnă a politiza relaţia cu o instituţie ca FMIul, care probabil că nu înţelege nimic din ce se întâmplă aici, şi bine face.

În România, a fi în opoziţie înseamnă pur şi simplu a nu fi de acord cu nici una dintre propunerile guvernului, fără însă a înainta vreodată o propunere proprie – ba chiar refuzând orice fel de discuţie pe motiv că…
Că ce? A, că opoziţia nu trebuie să fie de acord (vezi Legea Educaţiei sau tratativele purtate cu FMI).

În România, a fi în opoziţie înseamnă a fi fie un cretin mic cu muci la năsuc şi cu o bunicuţă atotputernică (l-am numit pe V. Ponta), fie a fi o babă isterică şi plângăcioasă, mult mai isterică şi plângăcioasă decât vipera de soră-mea (am numit-o pe baba C. Antonescu).

În încheiere vroiam să zic o vorbă de duh, dar mi-am dat seama că conţine un cuvânt urât, o trimitere la origini şi două referinţe biblice, deci mă abţin.

Hai vă pup.

Rhetta

Hop şi Sorin Oprescu!

Babelor,

De undeva a apărut iarăşi Sorin Oprescu. Care s-a gândit că acum, dacă tot oraşul e scufundat sub zăpadă, ar fi momentul să zică ceva, să identifice o problemă şi s-o rezolve. Drept care a zis că întreaga conducere a PSD ar trebui schimbată „de jos si pana sus fiindca s-au adunat acolo niste oameni care fac imposibila reformarea”. Foarte bine, domnule Oprescu. Sunt absolut de-acord. Şi ia să vedem, ce a mai gândit domnul Oprescu? Păi, ca să dea cu bâta-n baltă, a adăugat că „Ion Iliescu ramane ca un guru al acestui partid dar si al acestui popor fie si pentru faptul ca a stiut sa mentina un echilibru atunci cand a fost la buton”. Iarăşi foarte bine, domnule Oprescu. E normal ca, din moment ce aţi avut o idee bună, s-o anihilaţi pe loc cu o idee proastă. Felicitări.