Moarte pufului!

Oamenilor,

Fiindcă tocmai halesc apocaliptic cea mai bună prăjitură inventată de magicianul meu de prăjituri (nu v-am zis niciodată despre el, îl cheamă Zeus şi e evident italian) – imaginaţi-vă un blat subţire şi aromat, cremă pufoasă de brânză dulce şi jeleu din sirop de vişine deasupra – nu o să cer tăierea tuturor plopilor din lume. Nu, o să fac ceva ce nu fac de obicei, adică o să mă gândesc la soluţii alternative pentru a scăpa de puful ăsta de plop care ne inundă omniprezent şi implacabil traheile, ochii, buzele, urechile şi cred că şi cururile. Parc-a fost o mare bătaie cosmică cu perne şi noi suntem forţaţi să ne deplasăm prin aftermath.

Să nu ziceţi că pe voi nu vă enervează. Serios, vă place să vă intre-n ochi când tocmai v-aţi machiat, să vi se planteze pe buzele proaspăt rujate, să vă gâdile de să faceţi ca toţi posedaţii pe stradă, să se lipească de pielea voastră din nou transpirată la cea mai mică aventurare pe-afară sau să vă umple parbrizul? Să vă intre-n nas când aveţi tupeul să respiraţi? Pe mine toate astea mă fac să-l urăsc crunt, iar faptul că am fost alergică la el o perioadă nu are nimic de-a face cu situaţia.

Aşadar, cum putem scăpa de monstrul alb şi pufos? Ar putea să-l spele ploaia, sau măcar să-l împiedice să mai zburde în halul ăsta. Dar să ne gândim: dincolo de faptul că niciodată nu plouă cât vreau io, ca să plouă trebuie să  vină nori, ca să vină nori trebuie să bată vântul, dacă bate vântul puful de plop zburdă, deci e o falsă soluţie. Ar putea fi angajaţi oameni care să stropească tot timpul apă cu furtunurile prin aer, cam cum se face ca să împiedici roiurile de albine să-şi ia zborul, dar ceva îmi spune că ar exista cetăţeni cârcotaşi care ar avea ceva împotriva acestei soluţii altfel rezonabile. Şi care ar crea şi nişte locuri de muncă decente.

Am putea să-l folosim cumva, să lansăm industria pernelor cu puf de plop, iar unii să fie plătiţi să alerge toată ziua după el cu plase din alea cu care prinzi fluturi pentru insectar. Ar creşte şi vânzările la Claritine ce-i drept, deci am da repede faliment din cauza maniacilor anti-companii farmaceutice, care văd comploturi peste tot.

Dacă ne gândim mai departe că puful ăla e de fapt un fel de spermă a plopului, zic că n-ar fi rele nişte prezervative pentru plopi. Dar pentru că ecologiştii ar sări imediat că plopii au alergie la latex, soluţia ar putea fi ca savanţii, care şi aşa iau degeaba premiul Nobel, să facă ceva practic: să modifice în laborator mecanismul de înmulţire al plopului, care să împrăştie ceva mai discret. Spori de exemplu, ca ferigile. Nici o ferigă nu a deranjat vreodată pe nimeni (sau na, poate una arborescentă să fi căzut peste cineva vreodată, dar nu poţi să te plângi de asta pentru că e esenţialmente un copac şi deci te plângi că a căzut un copac peste tine, nu o ferigă. Că râde tot spitalul de tine.)

Bun. Deci cer comunităţii ştiinţifice internaţionale să facă plopul să se înmulţească prin pere, pentru a îndeplini un proverb românesc, cu riscul să tragă după el mulţimea de termene gen „la sfântu-aşteaptă” care i-au fost asociate. Trebuie găsită o soluţie, pentru că mie altfel îmi plac copacii ăştia: unu că sunt copaci, doi că foşnesc frumos când bate vântul, trei că pică uneori oportun peste maşinile sau câinii vecinilor.